2,979 matches
-
având ca director pe Pamfil Șeicaru, apare bilunar, la 5 și 20 ale fiecărei luni, pornea bătăioasă. Pamfil Șeicaru semna „Impresarul unei legende”; pamflet la adresa generalului Averescu al cărui impresar era nimeni altul decât I.C. Argentoianu. Ion Darie prindea în condei timpul „Când s-a cutremurat pământu, ”Din Rusia Sovietică” se intitula articolul semnat de G.M. Ivanov, care punea în pagină lauda lui Lenin: Nu am făcut decât să confiscăm, să devastăm și să sfărâmăm...” Georgescu Vig încondeia „Viziuni provinciale - francmasonerie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
face aprecieri la obiect în legătură cu producția poeților bucovineni. Iconar a fost prezentă cu regularitate, adică lunar, la cititori; purta alături de titlu câte un citat biblic, nu-și dezvăluia cui aparține 396 și ce program are, dar în paginile sale semnau condeie cunoscute: Traian Brăileanu, Mihai Cazacu, Gabriel Bălănescu, Paul Constantinescu, George Chlopina. Aron Cotruș, V.G.Cosma, George Drumar, Pavel Costin Deleanu, Radu Gyr, Nae Ionescu, George Macrin, Aurel Marin, Stere Mihalexe, Andrei Martinescu, Teofil Lianu, Teodor Murășanu, I. Posteucă, Ion Roșca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
superioritate și acuzator: „Noi nu suntem diletanți. Ne-a fost întotdeauna scârbă de lichele, de proștii și de ahtiații după parvenire, pentru care literatura e un pretext ca, de pildă, căsătoria din conveniență”. Și mai departe: „... ținând în dreaptă cumpănă condeiul cu paloșul legionar, am tăiat un drum larg prin granitul indiferenței generale.” Iconar s-a voit a fi purtătorul unei noi arte literare, desprinsă de îmbătrânirea din jur, fără a mai ține seama de un George Voevidca, de profesorii Al.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
hotărârea de a înființa în Cernăuți Junimea Literară, revistă literară, științifică, la început în 1904, editor și redactor responsabil Iancu I. Nistor (în fotografie) Societatea Tipografică Bucovina, în jurul ei grupându-se „toți cei ce simțeau românește și știau să poarte condeiul: I.G. Sbiera, S.Fl. Marian, V. Bumbac, T.V. Stefanelli, C. Morariu, D. Dan, Sextil Pușcariu, care ajunsese chiar atunci urmașul lui Sbiera la Universitatea din Cernăuți, Constantin Berariu și Iorgu G. Toma”, cărora li se „raliază și alții mai tineri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe întinsul țării trecutul frumos, prezentul dezolant și viitorul în care nu au încredere.” (Junimea Literară, Anul I, nr.7și 8) În ianuarie 1923, în al cincilea an de la Marea Unire, reapărea Junimea Literară, dar între timp, unii din mânuitorii condeiului trecuseră „la cele veșnice: S. Fl. Marian, I.G. Sbiera, Vasile Bumbac, T.V. Stefanelli, George Tofan, Ion Grămadă, Lascăr Lutia - revista închinându-le vorbe de recunoștință sub titlul „Morții noștri” După cum spunea I. Nistor, revista își relua activitatea „la vechiul program
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Tăutu, F. Deculscu. (Din Orizont nr. 4/1939) * Miorița, revistă literară a străjerilor din Cernăuți. Editată de un grup de elevi de la Liceele „Aron Pumnul” și „Mitropolitul Silvestru”, tânăra publicație cernăuțeană a strâns în jurul ei câteva dintre cele mai promițătoare condeie tinere arborosene: N. Tăutu, V. Săhleanu, Mircea Răpceanu, N. Neagu, Z. Rădășanu, R. Ignătescu, L. Lylli cât și din alte părți: L. Negură, Ion Rotar, Dragoș Vicol etc. Îi dorim un viitor foarte bogat în roade. (Din Muguri nr.1
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
645 ruteni; alții 1906. Aceasta după 87 de ani de dominație străină și de infiltrații galițiene. Iată, deci, cât de recentă a fost înstrăinarea Bucovinei de Nord.” Revista Bucovinei a apărut și în primele luni ale anului 1945. Alături de vechi condeie apăreau nume noi - la proză: Victor Morariu, Liviu Marian, Oreste Gherasim, Areta Bâcu, Petru Rezuș, Ion Negură, Silvia BălanBrătianu, G.Maxim Burdujanu, Melania Livadă, V. Țigănescu, G. Nimigeanu, Maximilian Hacman, George Sidorovici, Claudiu Usatiuc, Procopie Jitariuc, Emanoil Iliuț, Dominic Cerna
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
central din Cernăuți, din Țara Fagilor/1994, pagina 161176, nu pot să nu te sensibilizeze și să te invite nu atât la reflecție cât mai ales la acțiune. La cinci ani de la apariție Țara Fagilor, avându-l ca purtător de condei pe Dimitrie Poptămaș, spunea în almanah pe 1996 că „având ca puncte cardinale „localități ca Potma, Vorcuta, Kolâma, Djezcazgan, Iuta... adevărate fabrici ale morții” nordbucovinenii au așteptat ora mărturisirilor: „Din acestea s-a născut Țara Fagilor”, memorialul celor care au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
locul unde s-a lansat literar poetul ardelean Lucian Blaga - talentul acestuia fiind semnalat de Nicolae Iorga care confirma descoperirea lui Sextil Pușcariu - a tânărului care publica în Glasul Bucovinei, unde profesoral era directorul ziarului. Tot la Cernăuți, în afara marilor condeie locale, publicau românii din Moldova G. Tutoveanu, G. Palady, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, Osvald Teodoreanu, Mihai Codreanu, Tudor Pamfile, George Lesnea, părintele Petre Savin și atâția alții. De la București au mers și au făcut ziaristică și literatură la Cernăuți Pamfil
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Nistor, Sextil Pușcariu, Lucian Blaga, Gh. Tofan, frații Aurel, Victor și Leca Morariu, Constantin Berariu, Maximilian Hacman, G. Rotică, Const. Loghin, Luția, V. Gherasim, D. Marmeliuc, E. Diti Tarangul, N. Tcaciuc - Albu etc., de la care, ne permitem a adăuga, alte condeie care au făcut cultură și ziaristică de profesie: V. Grecu, V. Loichiță, R. Cântea, G. Voividca, C.V. Șesan, A. Dorofteiu, Al. Ieșan, D. Torouțiu, N. Simionescu, T. Cernăuțeanu, I. Nichitovici, Gr.N.Nandriș, N. Cartojan, Al. Procopovici, Emilian Slușanschi, Traian Brăileanu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
noua sa țară. Majoritatea cărților sale au apărut mai întâi în franceză, fiind contribuții de înalt ordin prin cunoașterea și rezonanța provocată în cele mai largi cercuri de știință modernă a religiilor din Franța, nu mai puțin printre oamenii de condei. Dar aceste lucrări au avut de timpuriu și un ecou internațional. Eliade a fost profesor invitat în mai multe țări, de două ori în țările scandinave, unde printre altele a ținut conferințe la Lund și Uppsala. Începând cu 1956, el
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
foame și nu-i mai pomenim pe cei aflați prin pușcăriile politice). Nu numai mie, ci și multor scriitori și poeți li s-a întîmplat ca punctul de plecare al unei opere să fie îndemnul partidului de a contribui cu condeiul în victoria unei bătălii împotriva dușmanului de clasă, sau a unei bătălii constructive munca pe teren..." Întreaga carte este plină de asemenea "perle" dadaist-comuniste care, publicate într-un ziar oarecare, s-ar fi pierdut în negură, dar autorul a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
arsenalul propagandei comuniste. Criticul, un spirit ca-ntotdeauna treaz, va încondeia fără cruțare această nouă năpastă căzută pe capul dramaturgului român. De altfel, capitolul se intitulează sugestiv Românii deplasați. Nici tracomanul Iosif Constantin Drăgan, nici George Uscătescu nu scapă de condeiul obiectiv al pamfletarului. Exilul numără nu numai refugiați, ci și deplasați. În Semnul mirării (1995), accentul este pus pe ceea ce criticul va numi marginalizații întru asumarea unui destin al adevărului, întemeiat pe o sintaxă etică: responsabilitatea. Criticul declarîndu-se un adept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu autoritate, sau reviste literare de prestigiu se complac în cîte o strategie sau alta, întîrziind, prin acest ocol malign, revenirea în fire a valorilor abătute, surghiunite printr-un fel de trafic al complezenței". Dacă în Dimpotrivă sînt vituperate atîtea condeie neinspirate și aservite unei puteri vremelnice, în Semnul mirării, spiritul critic e un regal al măsurii, în care toate cele cu adevărat valoroase pentru literatura și cultura națională, editate și afirmate în aceiași ani în care proletcultiștii și neoproletculții se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la cer". În februarie 1950, conducerea U.S., printr-o adresă, comunică Filialei ieșene regretabilul plagiat al unui membru al Filialei din Constanța, "fapt care demonstrează că vechile și putredele năravuri ale literaturii burgheze încă mai persistă printre unii mînuitori ai condeiului. Roși de ambiții nemăsurate și setoși de glorii nemeritate, elemente necinstite își însușesc munca altora, dînd-o drept a lor. / În felul acesta, speră că se vor putea strecura printre creatorii de artă cinstiți care cu generozitate și dragoste față de clasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ce năruie viața-n pămînt") de N. Țațomir, Cu primăvara în suflet ("Cu atîția tovarăși de luptă/ Venisem și eu la Congres,/ Cîntarea din suflete ruptă/ Prinsese un cald înțeles") de N.I. Pintilie, Sentința ("E timpul meu/ să iscălesc apelul.../ Condeiul/ Îl simt armă/ Armă-l vor toți cei ce-or ști dintr-însul să pornească/ spre ucigași/ un glonț ucigător") de Șt. Cazimir, Scrisoare poporului brav coreean ("Fii vultur, tu slovă și sboară departe,/ Fii iute la sbor ca scînteia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
foame să crape,/ Semnez pentru oameni și dîrzul lor crez,/ Semnez pentru viață și pace semnez!// Și fiindcă mi-e dragă cîmpia și teiul/ Și drag viitorul de aur cum e,/ În forțele păcii punîndu-mi temeiul,/ Pe lista măreață purtîndu-mi condeiul/ Semnez: George Lesnea poet R.P.R.", al doilea, Cîntec pentru pace: Cînd tainic pe holde cad umbre-n apus/ Și freamătul muncilor tace,/ Se lasă pe-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au rămas pînă la Revoluție excursiile de documentare prin care scriitorii prezenți în cîmpul muncii își cunoșteau viitorii eroi din poemele, prozele, reportajele pe care se grăbeau să le publice: Sînt nerăbdător, spune Geo Dumitrescu, să dispar într-o zi condei anonim într-o asemenea tabără de regenerare națională și să întreprind acolo marele cînt al muncii și tinereții". Dar nu excursiile de documentare erau marele păcat, ci minciuna textelor rezultate, racordate nu la faptele vieții, ci la "realul" de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să rămînă personală și intimă, nu-și putea face nevoile decît dacă își ascundea fața în zeghe sau pătură. Trăiam în promiscuitatea aceea cam optzeci de pușcăriași". Este fascinantă galeria de personalități colegi de detenție, prezentată de Pavlovici cu un condei de autentic portretist, reușind din cîteva tușe să afirme fibra adînc umană a prizonierului, redînd totodată și "povestea" acestuia. La bolgiile dantești, am putea adăuga pe a zecea. În ierarhia răului, răul cel mai greu de suportat la Jilava (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de început a romanului meu de debut Mai puțin decât zero. „Oamenilor le e teamă de îngustarea subită a benzilor pe autostrăzile din Los Angeles.“ De atunci încoace formulele de început ale romanelor mele - indiferent cât de măiestrit aduse din condei - au devenit mult prea complicate și elaborate, încărcate de o obsesivă minuție. Cel de-al doilea roman al meu, Regulile atracției, începea așa, spre exemplu: „Și dacă e o poveste care ar putea să te plictisească, nu trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întâmplări, de sentimente și atitudini, de reverii și fantasme care au chinuit spiritul creatorului în lungi, infinite zile și nopți de lucru. Dacă, în epocă, majoritatea oamenilor așază, de regulă, realitatea deasupra închipuirilor unui nebun ce umblă cu pensula sau condeiul, atunci, peste secole, tot ce rămâne din implacabila istorie evenimențială, din faptele așa-numiților „contemporani”, din aroganta lor părere despre sine, pe scurt: tot ce supraviețuiește vremurilor sunt amprentele geniului artistic încorporat în cărți și în tablouri. Îmi place să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Briedis. Așadar, întrerupem excursia culturală și căutăm o umbrelă. Toate sunt de proastă calitate și foarte scumpe... VITALIE CIOBANU: Nu prea reușesc să țin pasul cu ritmul acestui jurnal, ceva, în acest oraș al țarilor și al revoluțiilor, îmi descurajează condeiul... Tai pe diagonală Piața Palatului, complet pustie la ora aceea a dimineții, pe lângă coloana lui Alexandru, cu greutatea celor 650 de tone de granit ale sale, rătăcesc de-a lungul Nevei, sub ploaia măruntă ce nu mai contenește, precum Raskolnikov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o ocazie minunată să fiu invitat la bordul Literatur Express-ului Europa 2000. A fost un mod de a-mi educa gândurile și sentimentele într-un voiaj neobișnuit, stimulat de noile locuri vizitate și de comunicarea cu alți confrați de condei. Este interesant să știi cât de eterogenă este această comunitate a scriitorilor Europei și cât de diferită pentru fiecare a fost experiența cunoașterii prilejuită de aceleași lucruri. Spre surpriza mea, în tren am întâlnit, de exemplu, scriitori care erau împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
culturale și industriale, a recunoscut că fusese credincios în tinerețe troțkismului, fără a avea aerul că se rușinează de asta. De altfel, dacă trăiești la Paris, poți avea surpriza de a întâlni mulți intelectuali, medici, ingineri, jurnaliști sau oameni de condei care tresar când tu, venit dintr-o mică țară din estul european, îndrăznești să condamni în tonuri prea aspre practicile sângeroase ale maoismului - revoluția culturală, de exemplu, de care înșiși chinezii, care, în mod formal nu au renunțat la o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
l-am atacat pe propriul teren, cu armele proprii, tactică pe care am mai exersat-o cu succes și cu alte prilejuri, mai mici sau mai mari: - Tovarășe Stoian, ce ne învață partidul, ce cere el de la noi, truditorii cu condeiul?... Și cum Stoian făcea o figură oarecum uimită, neștiind ce vreau, am adăugat în cea mai perfectă limbă de lemn: - ...Săă... producem opere viabile care să oglindească, nu-i așa, viața oamenilor muncii! Și, în primul rând, viața muncitorilor noștri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]