5,238 matches
-
revista „Teologie și viață” nr.712, 1999, Iași). Valori în natură sau în lei/aur au de recuperat românii și de la prietenii americani, iugoslavi etc. * Încercările lui Ion Antonescu de recuperare a valorilor confiscate de sovietici, ca și tratativele cu conducătorii sovietici purtate de delegația R.S.R., în frunte cu Nicolae Ceaușescu, între 3 și 11 septembrie 1965, ca și cele două tratate de bună vecinătate cu U.R.S.S., semnate de Ion Iliescu, n-au fost decât aprinzătoare de slabe speranțe. În
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Iar dacă vom reuși să combinăm profunzimea și desăvârșirea metodei germane de studiu cu puterea sclipitoare a voinței politice, atunci profeția lui Cristoph Steding, care spunea că noua știință a politicii apărută în cadrul Reichului german îi va impune acestuia rolul conducător în întreg spațiul intelectual al Europei, se va materializa în sfârșit”, citează Frank în ultimul său discurs public, ținut la Berlin, în 18 mai 19404. Relevant pentru noi este faptul că la amploarea acestei popularități a contribuit și Wikander, recenzând
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai 19404. Relevant pentru noi este faptul că la amploarea acestei popularități a contribuit și Wikander, recenzând cartea în presa suedeză destul de curând după apariție, în martie 1939 (adică în perioada când se afla la München)5. Care sunt liniile conducătoare ale acestei lucrări, așa cum le prezintă Wikander în rezumat? 1. Reichul înseamnă o națiune cu o conștiință politică puternică și vie, în contrast cu poporul aflat într-o stare de existență vegetativă și inconștientă, opus statului, care este de fapt un aparat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
că ați putea pregăti o versiune franceză? Chiar dacă liceele franceze nu vor avea nevoie, sunt mii de cititori care așteaptă un asemenea manual 6. În legătură cu Ana Pauker, nu trebuie decât să citiți 1984 al lui George Orwell. Este soarta tuturor conducătorilor comuniști. Sunt foarte fericit că sunteți bine dispus și optimist. Noi ne-am odihnit toată luna iunie la Ascona, dar vara la Paris a fost destul de dură. Pe 19 august plec din nou la Ascona. La 1 septembrie soția mea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
închis din rațiuni politice. „El șMassignonț își făcea un titlu de onoare din vizitarea prizonierilor din toate țările unde se ducea, căci, spunea el, era un mijloc de presiune. În acest sens avea dreptate, întrucât provoca o anumită indispoziție clasei conducătoare” - cf. „Massignon et les Iraniens, rencontres”, în Ève Pierunek, Yann Richard (eds.), Louis Massignon et l’Iran, col. „Travaux et mémoires de l’Institut d’études iraniennes”, Paris, 2000. E adevărat că această activitate paraștiințifică i-a atras suspiciunea colegilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
continua să lucrez aici și voi face cerere de schimbare a cetățeniei în cea americană, iar după doi ani mă voi stabili în America, profesor la Harvard University”, Calcutta, 12 iunie, ibidem, pp. 269-271), având de fiecare dată un fir conducător - posibilitatea de a-și desăvârși studiile de indianistică fiind profesor la Harvard University, catedră despre care nu este exclus să fi știut de la George Sarton, corespondentul său încă dinaintea plecării în India - vezi Addendum Eliade la Eliade-Wikander IV. Abandonarea unui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
retur. Cu luciditate și detașare, să înțelegem nenorocirea care s-a abătut asupra literaturii noastre și să ne eliberăm de fantomele grotești ale unui trecut care ne urmărește încă. (Caietele de la Durău, nr. 6, septembrie, 1998) CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI Timp de aproape cinci decenii, poeții, bine stipendiați de partidul unic, au cîntat în versurile lor: mărețe realizări ale cincinalelor, cîrmaci de la răsărit, dar și autohtoni, întrecerile stahanoviste, "eroii" comuniști, agricultura socialistă, omul nou, lupta pentru pace și ura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mobiliza pentru creațiile lor pe oamenii muncii la înfăptuirea politicii partidului". În final își va exprima deplina încredere că scriitorii își vor închina tot talentul lor cauzei construirii socialismului. Cred că merită, ca fapt de istorie literară, nominalizarea membrilor Organelor conducătoare ale Congresului: Prezidiul Congresului Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Asztalos Istvan, Alexandru Balaci, Maria Banuș, Aurel Baranga, Mihai Beniuc, Geo Bogza, Demostene Botez, Anton Breitenhoffer, Marcel Breslașu, Eusebiu Camilar, Vladimir Ciocov, Ovid S. Crohmălniceanu, Mihail Davidoglu, Dan Deșliu, Petru Dumitriu, Paul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fascizante, care dețineau puterea economică și de stat. Și pe plan ideologic a fost o luptă înverșunată, în care ideologia burgheză, decadentă, curentele șovine și mistice au fost înfrînte". Spre exemplificare, este reamintită "lupta împotriva "criziștilor" care, contestînd proletariatului rolul conducător pe planul creației artistice, proroceau lichidarea literaturii române. Numărul însemnat de cărți apărute după aceea și care purtau un mesaj uman progresist au închis gura "criziștilor" și au determinat o cotitură în creația literară. "Scînteia" marca această nouă etapă printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale cărei țărmuri se va găsi mormîntul lui Eminescu ar face parte din istoria socialistă a țării noastre". Trecem peste alți cuvîntători și ne oprim la Zaharia Sancu, viitorul președinte al U.S.R. Debutează cu o ploaie de mulțumiri adresate forurilor conducătoare: "Înainte de toate acestea, însă, țin să aduc aici adînca mea mulțumire ca cetățean al R.P.R. și ca scriitor ieșit din mijlocul poporului și legat de popor, Partidului Muncitoresc Român și conducerii Partidului Muncitoresc Român, care în acești doisprezece ani, cîți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
menținut trează conștiința națională a românilor. Condamnarea comunismului înseamnă implicit condamnarea instrumentelor ce i-au făcut posibilă perpetuarea: Partidul Comunist Român și Securitatea. Incriminarea PCR exclude marea masă a membrilor de partid simpli plătitori de cotizații; instituția condamnată este "partidul conducător", nomenklatura și Securitatea instituție esențială în susținerea statului totalitar comunist, ilegitim și criminal. Pe lîngă admirație și elogiere a luptătorilor anticomuniști șeful statului, de la aceeași tribună, declară: "În numele statului român, îmi exprim regretul și compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ceaușescu. În Vrancea, ultimul bastion în calea colectivizării, s-a aplicat comunismul de război, comunismul care opera cu tancuri și tunuri pentru a convinge țăranii. Țăranii se revoltă la Podul Putnei, devastează primăria, ard cererile de înscriere în colectiv, portretele conducătorilor comuniști. Douăzeci vor fi duși cu dubele la Galați, dezbrăcați sumar și băgați în celule, cîte unul sau doi. Două luni vor fi torturați. Unul dintre arestați, Chițu M. Ilie, povestește: "Ne băga sub pat, ne punea să ne facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
DRUM PLIN DE PULBERE / 7 CARTEA ALBĂ A DIVERSIUNII / 10 LITERATURA ARESTATĂ / 12 CARTEA NEAGRĂ A LITERATURII / 15 TEROARE ÎN NUMELE POPORULUI / 20 NOUA MITOLOGIE ȘI POEZIA CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) / 24 CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI / 30 SCRIITORUL ȘI SECURITATEA / 33 SCRIITORII ÎN CAZARMĂ / 39 ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ / 45 G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC / 52 VIRGIL IERUNCA, O CONȘTIINȚĂ CRITICĂ A EXILULUI / 65 DIN VREMEA PROLETCULTISMULUI ÎN FLOARE / 81 DESPRE UN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu românul“)... Cert e Însă că această zonă s-a aflat timp de secole la o margine a Europei și a cunoscut o viață istorică „diminuată“. O ipoteză interesantă privește rolul social-politic al slavilor. Cuceritorii slavi ar fi alcătuit clasa conducătoare. Termenul „boier“ este Într-adevăr de origine slavă (preluat de slavi de la bulgari). S-ar explica astfel și dublul sens al cuvântului „rumân“: român, dar și țăran dependent. Aceasta ar fi fost condiția românilor: țărani supuși unei aristocrații slave (cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este Însă mai puțin adevărat că țările române și-au păstrat o anumită autonomie, diminuată de la o perioadă la alta, dar niciodată anulată. Aveau propriile lor instituții și se conduceau după propriile lor legi și obiceiuri. Și-au păstrat clasa conducătoare, aristocrația autohtonă, spre deosebire de vecinii slavi din sud. Turcii nu s-au instalat pe teritoriul românesc; nu a existat aici o colonizare otomană și nici o acțiune de islamizare. Ca urmare, România modernă, spre deosebire de statele din Balcani, nu a moștenit minorități turce
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că aceasta, și nu alta, este istoria adevărată, În ciuda unor noi interpretări, care pun sub semnul Întrebării mitul unității permanente. Cert este că țara Românească și Moldova au fost țări diferite, iar Transilvania, deși populată majoritar de români, ca stat (elită conducătoare, instituții), nu a fost românească, ci ungurească. După prăbușirea Ungariei, principii Transilvaniei, departe de a se fi „românizat“, s-au erijat În continuatori ai acesteia. De ce Însă țara Românească și Moldova au fost țări separate, s-au Întrebat unii istorici români
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
agitate, Încât și astăzi cu greu se poate vorbi fără patimă despre „unirea de la 1600“. În fapt, nu a fost o fuziune, ci o uniune personală, țările păstrându-și individualitatea. Apoi, „țări române“, Încă o dată, este prea mult spus, elementul conducător În Transilvania nefiind cel românesc. Dar nici moldovenii nu s-au arătat entuziaști; pentru ei, Mihai nu era un eliberator (să-i elibereze de cine?), ci un cuceritor. Lui Mihai Viteazul i s-a Împrumutat mai târziu un proiect național
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
orice revoluție, esențială este problema puterii: cine o pierde și cine o cucerește. Cineva cu siguranță a pierdut-o: Ceaușescu și apropiații lui, și alții au câștigat-o: gruparea Iliescu. Dar Într-un sens mai larg, cu referire la clasa conducătoare, nu se poate spune că s-ar fi petrecut În decembrie 1989 un transfer de putere. Nomenclatura și, În genere, privilegiații comunismului și-au apărat din răsputeri privilegiile și se poate considera că au câștigat partida. Prăbușirea sistemului precomunist a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și a caselor naționalizate); atragerea masivă a capitalului străin În România; și, nu În ultimul rând, asanarea morală și un război necruțător declarat corupției care Înflorise În anii regimului Iliescu. Se terminase cu sacrificiile impuse celor mulți În favoarea privilegiilor clasei conducătoare. „De acum Înainte, se vor sacrifica conducătorii“, promisese Constantinescu. Urma și o primenire a oamenilor: prea mulți funcționari comuniști ocupau aceleași posturi ca sub Ceaușescu, din economie și administrația publică până În diplomație. Convenția anunțase că dispune de o rezervă de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu pentru răsturnarea sistemului - lucru imposibil cât Moscova își păstra supremația pe glob! -, dar „măcar” pentru limitarea puterii unui om care, în ultimul deceniu al puterii sale, nemulțumea nu numai „poporul de jos”, dar și o bună parte a clasei conducătoare! Fapt extraordinar în lumea comunistă postbelică, Ceaușescu a încercat și a reușit să clatine și să distrugă nu numai bazele tradiționale ale poporului român, Țăranul, Biserica, Cultura, Tradiția, în ce avea ea mai sacru (și prin caricaturizarea marilor Domni!Ă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se întâmplă în alte părți cu ai noștri?" Dacă jihadiștii sunt cumva fasciști, atunci locul lor ar fi printre conservatorii ireductibili. Acestor activiști religioși le repugnă violența stradală, ei sunt antiamericani în mod accidental și procapitaliști din înclinație. Clasele noastre conducătoare n-ar trebui să tragă storurile în fața avântului acestui islam de piață. Când vezi la Amman supermagazinul Mekkastore, un shopping mall la pătrat, cinci etaje de societate de consum, când vezi fete purtând vălul islamic și sorbind Coca-Cola sub afișe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care am asistat cu câteva săptămâni mai înainte în Israel, într-un kibbutz. Mediu social echivalent, clasă mijlocie înstărită. Masa de nuntă avea loc într-un restaurant amenajat astfel încât să amintească de Cehoslovacia anilor 1960: nu lipseau decât portretele tovarășilor conducători de pe pereți și cravatele roșii la gâtul micilor pionieri fruntași. Vin prost, autoservire, neoane prăfuite, farfurii de plastic și fructe de livadă ca desert. Cântece fals mobilizatoare reluate în cor de toată lumea. Nu tu cravată, nu tu tocuri înalte. O
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în aceiași clipă de indigestie și ar trebui ca să zic așa să-l dea înapoi. În stările de la noi nu problema provinciilor creiază greutăți, nici problema minorităților. Ci poporul nu e încă ridicat economicește și cetățenește și, mai ales, pătura conducătoare urmează a păstra cusururile trecutului: ușurința și lipsa de caracter. Datorită ușurinței și lipsei de caracter, nici economia noastră internă n-a fost orientată așa fel încât bogățiile noastre să fie obiect de organizare și de producție, nici liniștea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unt, legume, fructe li se puneau toate la picioare. N-aveau nevoie de nimic într-ale vieții zilnice. Ne mai trebuie încălțăminte și îmbrăcăminte, a observat babușca. Ce ne facem? Să vedem, a răspuns moșul. S-a înfățișat la tinerii conducători. Le-a spus ce dorește. Să se ducă la târg cu baba să cumpere de unele și de altele. Nimic mai ușor. Vechiul președinte beneficia de rânduiala comunistă. Tot ce-i trebuie va avea. Iată aftomobil pentru drum, șofer cuminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-V-lea al Partidului Comunist din România, desfășurat în decembrie 1931, aproape de Moscova, a avut curajul să critice conducerea pentru neacordarea unei atenții sporite cererilor muncitorești. Cred, că fostul președinte exagerează, la Moscova, nimeni n-avea dreptul să critice poziția forurilor conducătoare, mai ales un obscur membru, cum era Alexandru Iliescu, fără să cunoască temnița stalinistă. Iar, implicarea celei de-a doua sau a treia soție a acestuia în problemele politice ale Partidului Comunist din România, este o altă exagerare a lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]