2,898 matches
-
(α Piscis Austrini) este steaua cea mai strălucitoare din constelația Peștele austral, și ocupă locul 17 în lista celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească. Numele ei provine din limba arabă فم الحوت "fum al-ħūt" și înseamnă „gură peștelui”. Steaua face parte din secvență principala, are tipul spectral A și
Fomalhaut () [Corola-website/Science/314140_a_315469]
-
interzise, realitatea alternativă era o bună metaforă și, chiar mai bine, mai sigură. Între 1958 și 1962, Bărbulescu și Anania au scris 15-20 de scenarii difuzate la radio, înainte de a finaliza romanul plecat de la ideea împărtășită de Bărbulescu lui Rogoz, "Constelația din ape" (1962). Romanul avea să fie serializat în numerele 174-179 ale Colecției de povestiri științifico-fantastice, având un efect memorabil asupra cititorilor din epocă și asupra criticii științifice. În 1965 apare "Doando", romanul care i-a consacrat și care s-
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
textelor, la care se adăuga și lipsa informației de gen, singurele surse disponibile fiind traducerile masive din autorii sovietici și reeditările periodice ale operelor lui Jules Verne și H. G. Wells. Acest climat a făcut ca primul roman al cuplului Bărbulescu-Anania, "Constelația din ape", să fie unul axat în principal pe latura tehnicistă, el beneficiind de patru referate științifice. El avea să aducă în prim plan una dintre temele predilecte ale cuplului: contactul cu civilizațiile extraterestre. Acest contact a fost tratat de-
Romulus Bărbulescu () [Corola-website/Science/313335_a_314664]
-
comunist a sprijinit literatura science fiction, folosită ca mijloc de popularizare a științei și de îndoctrinare ideologică. A fost înființată revista săptămânală "Colecția de povestiri științifico-fantastice", un factor important în promovarea science-fiction-ului în România. În 1963, Romulus Bărbulescu a publicat „Constelația din ape”, primul din cele 10 romane science fiction care a făcut ca autorul să devină un pionier al genului în România, alături de coautorul George Anania. Ei au fost inspirați de scriitori ruși ca Ivan Efremov sau frații Arkadi și
Literatura științifico-fantastică în România () [Corola-website/Science/320407_a_321736]
-
este o hartă folosită pentru a determina pozițiile corpurilor cerești. Astronomii folosesc un sistem de coordonate care sunt utilizate pentru a identifica și localiza corpuri cerești precum stele, constelații și galaxii. Ele au fost folosite din vechime pentru navigație. O hartă a cerului se deosebește de un catalog astronomic care este o listă de corpuri astronomice grupate pentru un anumit scop. O planisferă este un tip de hartă a
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
hartă a cerului. Cea mai veche hartă a cerului descoperită până în prezent este o gravură pe un colț de fildeș descoperit în Germania la 1979. Acest artifact este vechi de 32.500 ani si are o îngravare care seamănă cu constelația Orion. Un desen pe peretele peșterii Lascaux din Franța conține o reprezentare a roiului de stele Cloșca cu puii (Pleiadele). Cercetătorul Michael A. Rappenglueck a sugerat că un desen din aceeași peșteră poate reprezenta triunghiul de vară (combinația de stele
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
peșteră poate reprezenta triunghiul de vară (combinația de stele Vega, Deneb, Altair).Un alt desen stelar, creat cu peste 21.000 de ani în urmă, a fost găsit la grota La Tête du Lion. Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
la grota La Tête du Lion. Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor 41 constelații se poate determina momentul când au fost făcute observațiile inițiale. Pe baza acestor informații s-a determinat ca acele
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor 41 constelații se poate determina momentul când au fost făcute observațiile inițiale. Pe baza acestor informații s-a determinat ca acele contelații au fost observate la anul 55 BC
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor 41 constelații se poate determina momentul când au fost făcute observațiile inițiale. Pe baza acestor informații s-a determinat ca acele contelații au fost observate la anul 55 BC. S-a demonstrat că a fost folosit catalogul astronomul grec Hipparchus. Un alt
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
persan Abd Al-Rahman Al-Sufi în lucrările sale de la 964 intitulate Cartea stelelor fixe. Această carte a fost o actualizare a părților VII.5 și VIII.1 ale catalogului Almageste de Ptolemeu (din secolul II). Cartea lui Al-Sufi conținea ilustrații ale constelațiilor și a stelelor mai strălucitoare ca puncte luminoase. Cartea originală nu a supraviețuit, dar o copie de la aproximativ 1009 este păstrată la Universitatea Oxford. Poate cea mai veche hartă a cerului europeana a fost un manuscris intitulat "De Composicione Spere
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
copie de la aproximativ 1009 este păstrată la Universitatea Oxford. Poate cea mai veche hartă a cerului europeana a fost un manuscris intitulat "De Composicione Spere Solide". A fost probabil produs la Vienna, Austria la 1440 și conținea două părți reprezentând constelațiile emisferei nordice și eliptica. Probabil a servit drept prototip pentru cea mai veche hartă europeană tipărită, un set de protrete produse la 1515 de Albrecht Dürer în Nuremberg, Germania. În timpul erei marilor descoperiri geografice, ca urmare a expedițiilor in emisfera
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
drept prototip pentru cea mai veche hartă europeană tipărită, un set de protrete produse la 1515 de Albrecht Dürer în Nuremberg, Germania. În timpul erei marilor descoperiri geografice, ca urmare a expedițiilor in emisfera sudică au fost observate și adăugate noi constelații. Probabil cele mai multe provin din înregistrările a doi marinari olandezi, Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman, care au călătorit împreună în Indiile de est olandeze la 1595. Munca lor a dus la producerea la 1601 a globului lui Jodocus Hondius
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
a doi marinari olandezi, Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman, care au călătorit împreună în Indiile de est olandeze la 1595. Munca lor a dus la producerea la 1601 a globului lui Jodocus Hondius, care a adăugat 12 noi constelații sudice. Mai multe astfel de hărți au fost produse, inclusiv Uranometria de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
hărți au fost produse, inclusiv Uranometria de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor stelelor sudice.Autorul a introdus 11 noi constelații: Scutul, Lacerta, Câinii de vânatoare etc.)
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
principală (in mod normal mama). Cercetări mai recente au demonstrat că reușita unui atașament stabil este posibilă și în cazul relației cu mai multe persoane de referință. Acest lucru este valabil în primul rând pentru tată, dar și în alte constelații, cum ar fi bonă, baby-sitter sau altă persoană care petrece timp îndelungat cu copilul, și față de care acesta dezvoltă relațiie apropiate. În aceste cazuri s-a observat totuși o diferențiere clară între rolurile pe care copilul le atribuie diverselor persoane
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
, din constelația Draco, este prima planetă cu o structură similară Terrei, observată în afara sistemului nostru solar. Are o dimensiune de 1,4 ori mai mare decât cea a Pământului și se află de 20 de ori mai aproape de steaua să (stea denumită
Kepler-10b () [Corola-website/Science/323925_a_325254]
-
este o stea variabilă din constelația Taurus, prototipul stelelor . A fost descoperită în octombrie 1852 de către John Russell Hind. Ț Tăuri este observată de pe Terra în dreptul grupului de stele Hyades, în apropiere de ε Tăuri; dar este de fapt la 420 de ani lumină în spatele ei
T Tauri () [Corola-website/Science/319000_a_320329]
-
interpretat de calculatorul din stația totală. Eroarea de măsurare este de ordinul milimetrilor. "Articol principal: Global Positioning System" GPS-ul este o importantă aplicație la baza căreia stă principiul triangulației. El este un sistem de radionavigație globală format dintr-o constelație de 24 de sateliți și stațiile lor de la sol. GPS-ul folosește sateliții ca puncte de referință pentru a calcula pozițiile cu o acuratețe de domeniul metrilor, dar cu variante avansate de GPS se pot face măsurători cu o acuratețe
Triangulație () [Corola-website/Science/332970_a_334299]
-
Cosmosul revine la o materialitate confuză, prebiblică. E ceea ce sugerează poezia lui Ion Caraion din "Panopticum" și din volumele ulterioare, " Omul profilat pe cer" (1945), "Cântece negre" (1947), sufocată de lucruri, acoperită de un cer din care au dispărut toate constelațiile luminoase. Poezia "Omul profilat pe cer", din volumul cu același titlu, este un protest al „tinerilor furioși” împotriva unei lumi ieșite din matcă, debusolate, care își consumă energiile haotic, într-o enormă dezlănțuire de forțe. imaginea „omului profilat pe cer
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Ștefan Micu, "Ștefan Petică, omul și poetul", în „Românul”, 48, nr. 39, 14 nov 1904, p. 279. MIHAIL 1993: Mihail S., "Ștefan Petică. Manuscrise dramatice", în „Literatorul”, 7 mai 1993, no. 18, p. 10. MIHĂESCU 1936: N. O. Mihăescu, "O constelație de poeți lirici, "în „Cele trei Crișuri”, 17, nr. 1-2, ian-febr. 1936, p. 9. MIHUȚ 1976:Ioan Mihuț,în vol. „Simbolism, modernism, avangardism. Îndrumări metodice”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, pp. 25-26. MILCU 1904: Șt. Milcu, "Ștefan Petică, omul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ptolemeu, a inclus un catalog de 1022 stele în opera sa, Almagest, dând locația, coordonatele și luminozitatea. În secolul al 10-lea, Abd al-Rahman al-Sufi a efectuat observații cu privire la stele și le-a descris poziția, magnitudinea și culoarea, desenând fiecare constelație în cartea sa intitulată "Cartea" "stelelor fixe." Ibn Yunus a observat mai mult de 10.000 de intrări pentru poziția Soarelui un timp de îndelungat, folosind un astrolab mare, cu un diametru de aproape 1.4 metri. Observațiile sale asupra
Astrometrie () [Corola-website/Science/296584_a_297913]
-
de ani. Această revoluție este cunoscută în limbajul științific ca an galactic al sistemului solar. Apexul solar, punctul spre care Soarele se deplasează în mișcarea lui prin Calea Lactee, se află în apropierea stelei strălucitoare Vega, dar la zona mărginașă dintre constelațiile Lira și Hercule. Planul eclipticei se află la un unghi de aproximativ 60° față de planul galactic. Localizarea sistemului solar în galaxie este factorul care a determinat evoluția vieții pe Pământ. Orbita sa este aproape circulară, și vitezele orbitale din apropierea Soarelui
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]