4,590 matches
-
memorialistică, publicată postum, Before the War (Înaintea războiului), Londra, 1920. În A.F. Frangulis, op. cit., pp. 450-452. 14 Baronul Richard von Kühlman (1873-1948). Nobil și diplomat german de carieră, născut la Constantinopol în 1873. A îndeplinit funcțiile mai importante de consul al Germaniei la Londra (1908) și la Constantinopol (1914), apoi ministru plenipotențiar la Haga (1915) și ambasador la Constantinopol (1916-1917). Numit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Străine (1917), va negocia în această calitate păcile de la Brest-Litovsk cu Rusia Sovietică
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
și în Franța, luându-și doctoratul în drept la Göttingen. În anul 1887 a intrat în diplomație, fiind, între altele: director al afacerilor politice și contenciosului în MAS(1895), secretar general al MAS (iulie 1898 noiembrie 1899), agent diplomatic și consul general la Sofia (1899-1908), trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Viena (1908-1911), Constantinopol (1911-1912) și Londra (dec. 1912 oct. 1918). A fost prim-locțiitor al șefului delegației române la Conferința de Pace de la Paris (1919). A fost ministrul
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
al Regatului Unit, și anume: 1868-1874, 1880-1885, februarie iulie 1886 și 1892-1894. 71 Sir Arthur Nicolson, al unsprezecelea Lord Carnock (1848-1928). Diplomat de carieră, a fost, între altele: secretar partcular al lordului Granville (1872), însărcinat cu afaceri la Atena (1884), consul general la Budapesta (1888) și la Constantinopol (1893), ministru plenipotențiar la Tanger (1895), ambasador la Madrid (1904), subsecretar de stat permanent la Foreign Office (1910). Este tatăl altui diplomat de prestigiu, Harold Nicolson, care în 1930 a scris o biografie
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
François Champollion. A fondat Institutul de Arheologie. În A.F. Frangulis, op. cit., pp. 166-167. 75 Este vorba despre cabinetul prezidat de René Viviani (iunie 1914 octombrie 1915). 76 Arthur Zimmermann. Diplomat german născut în anul 1859. A fost, între altele: consul la Tsientsin (1900), director al Secției Politice (1910), subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine (1911), apoi secretar de stat (1916). A demisionat, la 5 august 1917, în urma vestitei telegrame adresate Mexicului, la 19 ianuarie 1917, "telegrama Zimmermann" prin care
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
1853-1928). Diplomat german. Între altele, a fost ministru plenipotențiar la Haga (1899-1902), la München (1902-1907) și apoi ambasador la Sankt Petersburg (1907-1914). În A.F. Frangulis, op. cit., pp. 868-869. 80 Marchizul Guglielmo Imperiale di Francavile (1853-1946). Diplomat italian de carieră, consul general la Sofia (1903), ministru plenipotențiar la Belgrad (1904), ambasador la Constantinopol (1904-1910) și la Londra (1910-1920). În ibidem, pp. 513-514. 81 Raymond Poincaré (1860-1934). Om politic și de stat francez. A fost președintele Republicii Franceze în perioada 1913-1920 și
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Alexandru Malin Tăcu avea pașaportul de la Statul român, pentru plecarea În SUA, dar, atenție, printr-o crasa diversiune, Ambasada SUA de la București nu i-a acordat viza de plecare. Și aici securitatea română lucrase, fapt pentru care, o doamnă, Christensen, consul la ambasada, emisese În eter și pe hârtie replică: ,,America nu primește naziști”. Nazist Malin? care se născuse În 1969 când românii construiau „cu succes socialismul, societatea multilateral dezvoltată”? Nazist Alexandru Gh. Tăcu, tatăl copilului, care În perioada Incriminata avea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
die, am declarat greva foamei Guvernului de la Washington și președintelui SUA, ca protest Împotriva Încălcării prevederilor art. 3, 13 al. 14, al. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Protestul a fost remis d-lui Daniel Sheehan, pentru d-na consul Christens , autoarea unei replici stupefiante emisă la viza anterioară: ,,America nu primește naziști”. (Cât de transparență apare implicarea ,,indicativului” a-18(M) În mecanismul de acordare a vizelor). E oportun să cunoască SUA că Ambasada să de la București a acordat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ceva de adăugat? Diletantismul, Înfricoșarea torilor mei. Căpitanul „Adrian” a Într-un raport: „Memoria lui Tăcu poate transporta În Occident o arhivă de documente”... Chiar așa? Securitatea avea înfiltrați și la ambasada SUA, unde eu am solicitat azilul politic. Doamna consul mi-a justificat refuzul vizei cu replică: „America nu primește naziști”, dar a acordat vize pentru plecare definitivă a unor persoane cu o asemenea ideologie și care s-au numărat printre informatorii Securității. Și acum? Acum, ca și În decembrie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pașaport care să-i permită, chipurile, să emigreze. Ambasada americană refuză să-i acorde viza, motivând că ,,naziștii nu sunt acceptați pe teritoriul SUA”. Antenă Securității din Ambasada SUA, Miroiu (care oficial se ocupă cu pază ambasadei), i-a prezentat consulului american dosarul de condamnare din 1952 În care Tăcu era numit drept legionar pentru că refuzase să depună jurământul militar pe drapelul Republicii Populare. Diversiunea a reușit din plin. Tăcu a rămas În România, numai că, spre nemulțumirea Securității, a devenit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
colonelul Miroiu, asociatul În misiune a maiorului Brâncuși Doina, șefa protocolului de primire În Consulat. „Iașul” a primit ordin să mobilizeze sursele pentru furnizare de informații privind „pasiunea” mea pentru apologia mișcării legionare. Ca urmare, la una din audiențe, doamna consul Christensen ne-a avertizat ex abrupto: „America nu primește naziști!”. - Familia Digeratu a primit vizele de plecare. (V) - Informația supralicitată că americanii pretind pentru persecutații politic numai pașapoarte, azilul se acordă cu generozitate, de data aceasta strivita ostentativ, ne-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prin revenirea neanunțată la domiciliu (I 57) ; necinstirea Lucreției de către Sextus sub amenințarea că o va ucide și îi va lăsa alături trupul dezbrăcat al unui sclav ca și cum cei doi ar fi avut relații adulterine (I 58) ; reticențele romanilor față de consulul Collatinus din pricina legăturii sale de sânge cu familia Tarquinilor (II 2) ; inițiativa lui Brutus de a împărți către plebe bunurile regale pentru ca astfel toți să fie părtași la jaf (II 5) ; conjurația tinerilor adunați în jurul fraților Vitellii urmărind restaurarea regalității
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
repercusiunile psihologice ale faptelor. O sugestie shakespeariană apare în treacăt și în discursul celui care califică primele edicte republicane drept vorbe, vorbe, vorbe (V, p. 76). Folosirea insolită a replicii adresate de Hamlet lui Polonius (Hamlet, II, 2) dezvăluie demagogia consulilor instalați, parcă, pe tron în locul regelui. Viziunea dramaturgului modern asupra evenimentelor din anul 509 a. Chr. expuse în cronica latină este îmbogățită și nuanțată prin prisma contactului cu operele lui Shakespeare și Stendhal. Cea mai notabilă modificare faptică între istoria
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
forțele coalizate în jurul lui Lucius Iunius Brutus. Fostul suveran nu apare însă pe scenă, accentul căzând asupra tentativei eșuate de restaurare a regimului monarhic, la care participă doi fii ai lui Brutus, și a execuției publice a conjuraților decisă de consulul în exercițiu, intransigent cu propriii urmași. Autorul pornește de la două surse antice menționate în treacăt pe parcursul piesei, fără trimiteri exacte : primele două cărți din istoria lui Titus Livius și, mai ales, secvența consacrată lui Publius Valerius Publicola din opera lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trăda stăpânii, după ce a fost martor întâmplător la întrunirea regaliștilor (IV), capturarea în stradă a conjuraților cu haine înfășurate în jurul gâtu lui (V), îndemnul imperativ adresat de Brutus băieților lui să-și explice conduita înainte de a fi condamnați (VI), decizia consulului, care a dictat singur executarea propriilor fii, de a lăsa soarta celorlalți complotiști la latitudinea cetățenilor Romei (VII). În piesa scriitorului român apar și alte referințe pasagere la autori antici ca Platon și Sofocle. În plus, personajele se exprimă uneori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și Sofocle. În plus, personajele se exprimă uneori în latină, intercalând în luările lor de cuvânt sintagme ca salvate pueri (I, p. 43) sau ad patres (II, p. 54), ori citează în original și în traducere formula de investire a consulilor cu autoritatea supremă, enunț menționat și de Sallustiu în Despre conjurația lui Catilina, XXIX, 1 (Senatus decrevit darent operam consules ne quid res publica detrimenti caperet. // Patricienii au hotărât să încredințeze consulilor grija pentru salvgardarea statului. - I, p. 37). Respectarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
original și în traducere formula de investire a consulilor cu autoritatea supremă, enunț menționat și de Sallustiu în Despre conjurația lui Catilina, XXIX, 1 (Senatus decrevit darent operam consules ne quid res publica detrimenti caperet. // Patricienii au hotărât să încredințeze consulilor grija pentru salvgardarea statului. - I, p. 37). Respectarea surselor antice nu se confundă însă cu preluarea nemijlocită. Doinaș nu modifică desfășurarea evenimentelor relatate, dar oferă o perspectivă inedită asupra lor. În prologul piesei, au loc câteva schimburi de replici între
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 59). Deconspiră dorințele secrete ale republicanilor de a dobândi funcții importante, consulatul sau prefectura cetății (I, p. 35), dar dezvăluie și intențiile lui Primus Aquillius care scrie în tăblițele către rege că nu va ezita să se ridice împotriva consulilor (cureți treapta pe care vrei să urci... - II, p. 54). Ironic, el ia în râs apelul lui Publicola de a dezarma dușmanii prin înfășurarea togii în jurul beregatei (or să moară cu dureri de gât - II, p. 59) și persiflează declarațiile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
membrii formațiunilor de voluntari, cer anularea clauzelor "rușinoase" ale tratatului de la Versailles și nu ezită să recurgă la acte de terorism. Liderul Centrului Catolic, Erzberger, semnatar al tratatului și ministrul de externe Walter Rahtenau sînt omorîți de glontele ucigașilor organizației "Consul". În aceste condiții, în anii de după semnarea tratatului, relațiile dintre cele două puteri riverane ale Rinului se deteriorează grav. Dat fiind că Statele Unite s-au debarasat de problemele europene prin refuzul de a ratifica tratatul de la Versailles și Pactul Societății
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a unei piramide. Așa s-ar putea explica de ce ideea că în vârf ar trebui să existe "dualism" este străină noțiunii de guvern. Astfel, vechile state republicane erau conduse de oficialități alese separat pentru a îndeplini anumite sarcini. Roma avea consuli (război și afaceri externe), pretori (justiție) și edili (lucrări publice). Acești oficiali erau numiți doar pe perioade scurte de timp (în majoritatea cazurilor, pe un an); realegerea nu era permisă, cel puțin nu imediat. După cum se știe, exista un Senat
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cele trei ramuri ale armatei, conduc pentru o perioadă țara. Mai presus de toate, există mai multe cazuri de conducere duală. Conducerea duală a existat în diverse momente în istorie de exemplu, Roma republicană era condusă în principal de doi consuli. Dezvoltarea modernă a acestei forme de conducere a rezultat într-o primă fază din dorința (sau nevoia) regilor de a plasa o parte a poverii lor pe umerii prim-ministrului. Aceasta nu s-a datorat numai presiunii populare, așa cum s-
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
al Cartaliniei, al Cabardiei și al provinciei Armeniei, principe hereditar și suveran al principatelor din Circazia și altor principi de la munți, urmaș al Norvegiei, duce al Șlesvigului-Holstein, al Stormarcului, al Dethmarsenului și Oldemburgului etc. etc. etc. Agentul Nostru diplomatic și consul general la București, consiliarul de Stat, baron Stuart și ministrul român al Afacerilor Străine Kogălniceanu au încheiat și subscris în București, la 4 aprilie al anului curent, în virtutea deplin împuternicirilor ce li se dase, două convențiuni speciale: prima privitoare la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
țărani și fără sate. Țară cu milioane de bovine, de cai, de oi, animale care pasc în libertate pe imensele întinderi, păzite doar de cîțiva călăreți "los gauchos". Un exemplu de ce reprezenta marea proprietate în Argentina era Menendez Beheti, fostul consul onorific al României. În localul administrației moșiilor sale avea pe un perete întreg o hartă a Argentinei. Pe această hartă erau înfipte zeci de stegulețe, care marcau diferitele lui "estancias", toate de la 10 mii de hectare în sus. Cultura cerealelor
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
argintăriile, sumele de bani aflate în casa de fier, într-un cuvînt, întreaga legație. O parte din mobilierul legației se găsea, însă, în casa din strada Sucre, unde fuseseră depozitate la închiderea legației, cînd Argentina intrase în război. Titu Mihăilescu, consulul general, căruia îi lăsasem în păstrare aceste lucruri, precum și dreptul de a locui în acea casă, a refuzat predarea lor, motivînd că el continuă a funcționa pe lîngă legație. Într-adevăr, la declararea României ca republică populară, Titu Mihăilescu se
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
se oprește la Bruxelles, pentru a face o vizită familiei regale belgiene. Duminică 23 mai - Luni, 24 mai. Însoțit de comandorul Fundățeanu, Mihai pleacă spre casă cu expresul de Bruxelles. La intrarea pe teritoriul Germaniei, a fost întâmpinat de Ciuntu, consulul general al României la Köln. Apoi, la Hanovra a fost întâmpinat de ministrul României la Berlin, Comnen, care l-a însoțit până la Berlin. În capitală, guvernul Reichului i-a asigurat o primire strălucită, deși Voievodul călătorea incognito. A fost întâmpinat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de uneltirile Mariei Holban, sora sa, și moșia Frenciugi (conform unui proiect de jalobă, anterior datei de 7 august 1836) . Informațiile de mai sus despre moșia Frenciugi se regăsesc și În jalba fraților Teodor Râșcanu și arhidiaconului Iosif Râșcanu, adresată consulului general Rickman la 7 august 1836. Isprăvnicia ținutului Vaslui cere la 21 mai 1821 ocolașilor plășii Fundurile sechestrarea averii de la șapte oameni din Frenciugi . Datoria acestora se ridica la 315 lei . Izvodul Întocmit la 4 ianuarie 1824 de porușnicul Iordachi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]