3,537 matches
-
E al tău, Bobo! îi replicase ea cu glas răgușit. Ți l-am dăruit încă de când ți l-am adus. Fă ce vrei cu el! Pentru mine nu mai are valoare. în seara asta, când îl sunase Edi, Bobo tocmai contempla por tretul Clarei. Voia să se umple cu imaginea ei, pentru a-și face curaj să o abordeze a doua zi, până nu se muta. Voia s-o caute și să-i spună cât de îngrijorat era că nu mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era nici ea deranjantă, pentru că, la urma urmelor, aveau o intrare separată și acces doar la bucătăria de vară și la mica toaletă de serviciu. Nu avea de gând să plece din pricina asta de la mare, tocmai când se apropia vara. Contempla foarte serios ideea de a-și amâna sesiunea din vară, idee pe care i-o împărtășise mamei sale. — Nici o problemă, stai cât vrei, avem loc berechet amândoi! răspunsese doamna Scarlat, dând paharul de bere peste cap cu un gest hotărât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cub de gheață care sclipea tăcut în miezul lavei incandescente a furiei; până la urmă, erau munca lui, erau singurul lui mod de a le vorbi curgător și frumos celor din jur. Când termină de dezlipit ultimul portret, cel al Clarei, contemplă pentru o clipă pereții jupuiți, dar apoi cercetă - pentru prima dată cu o atenție nedisimulată și netrucată - dese nele. Erau multe, zeci de desene, și fiecare dintre ele era extrem de viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în ulti ma vreme să se lupte cu Edi pentru Clara, fără vreun folos însă. Clara dispăruse, dăruindu-i doar formele literelor ei din jurnal și sărutul unui cuvânt: talent. Un cuvânt care atârna foarte greu pe umerii lui gârboviți. Contemplă mult timp pereții jupuiți de desene. Se vedeau urmele dreptunghiulare ale foilor de hârtie, ca niște amintiri ne plăcute de care nu poți scăpa. Trebuia făcut ceva cu pereții ăia. Ceva care să șteargă amintirea chipurilor ironice care îl apăsau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ușor decât să pătrundă în ea, până în adâncuri, să o posede cu totul, să câștige acest rămășag cu sine însuși și să se elibereze de imensa apăsare bolovănoasă dinlăuntrul său. Dar nu se putea clinti din loc. Rămase la țărm, contemplând neputincios trupul gol al mării. „Nu sunt bun să fiu un personaj exemplar, e clar“, își spuse, clă tinând din cap. „îmi lipsește ceva... Mai mult ca sigur, o doagă!“ Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și se concentră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cafea! Eduard se duse în bucătărie și puse ibricul pe foc. Când se întoarse cu ceștile aburinde, o găsi pe Anda adormită. O înveli cu grijă, iar el se așeză pe un scaun, privind-o gânditor cum doar me. O contempla, examinând-o necruțător, ca pe un obiect. Era foarte frumoasă. Părea senină și inofensivă. De unde până unde, atunci, încrâncenarea ei de a trăi periculos și de a nu pune preț pe nimic, în afară de jocul gratuit al provocării? Spre dimineață se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu bucuria secretă a unei alte zile care avea să înceapă, un frumos cerc de 24 de ore mari și rotunde ca niște mere. în fiecare zi, de cum se trezea, doamna Ionescu lua fiecare măr roșu al zilei și îl contempla alene, întrebându-se cum să îl consume mai bine - tăindu-l în felii egale sau mușcând din el cu poftă și terminându-l pe nerăsuflate? Mai rămase în pat câteva minute, închizându-și iar ochii. Se gândi dacă să meargă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și deschise fereastra, să aerisească bucătăria, apoi se îndreptă spre baie. Contrar obiceiului, nu se mai săpuni cu îndârjire. Se săpuni absentă, privindu-se în oglindă și studiindu-se cu atenție, încercând să descopere în trăsăturile femeii pe care o contempla ceva, oricât de puțin, din fata care fusese. Zări pentru o clipă o siluetă subțire, în canadiană neagră, care se hârjonise cu colega ei în ninsoare, trăgând cu coada ochiu lui la o făptură neclară care se mișca în depărtare și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
portretul, cu talentul lui ieșit din comun. Se ridică tulburată din pat, își trase hainele pe ea și coborî în holul hotelului. Era de-abia trecut de amiază. Mai ceru o cafea fierbinte și sorbi cu nesaț din ea, în timp ce contempla de la distanță tablourile cu rame subțiri, aproape invizibile. Acum le putea contempla în voie. Tânărul mustăcios plecase și, după spusele fetei de la recepție, nu mai revenea în acea zi. — Pot însă să vă asigur că va reveni în zilele următoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își trase hainele pe ea și coborî în holul hotelului. Era de-abia trecut de amiază. Mai ceru o cafea fierbinte și sorbi cu nesaț din ea, în timp ce contempla de la distanță tablourile cu rame subțiri, aproape invizibile. Acum le putea contempla în voie. Tânărul mustăcios plecase și, după spusele fetei de la recepție, nu mai revenea în acea zi. — Pot însă să vă asigur că va reveni în zilele următoare în fiecare dimineață, adăugă fata, observându-i încordarea de pe chip. Expoziția este
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că tânăra nu observase nici cea mai mică asemănare între ea și figura din portret. Se întoarse în cameră, așeză tabloul pe birou și își trase un ta buret tapisat în fața biroului. Acolo rămase până la ora 3 după-a miază, contemplând tabloul și lăsându-se contemplată de el. Simțea că între ea și figura curioasă, întrebătoare, cu fruntea înțesată de vedenii invizibile altora, se înfiripa încetul cu în cetul un dialog mut, care îi trezea nu amintiri - pentru că amin tirile îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cea mai mică asemănare între ea și figura din portret. Se întoarse în cameră, așeză tabloul pe birou și își trase un ta buret tapisat în fața biroului. Acolo rămase până la ora 3 după-a miază, contemplând tabloul și lăsându-se contemplată de el. Simțea că între ea și figura curioasă, întrebătoare, cu fruntea înțesată de vedenii invizibile altora, se înfiripa încetul cu în cetul un dialog mut, care îi trezea nu amintiri - pentru că amin tirile îi fuseseră trezite din lunga lor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
idee rea să meargă cu avionul la Cluj. Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Poate e senin și nu mi se face rău. Poate că îmi trece, mai știi, teama de înălțime... Se așeză în fața oglinzii și se contemplă mult timp, cu mintea golită de gânduri. Nu-și putea explica de ce, din senin, devenise atât de important pentru ea să meargă urgent la Cluj și s-o întâlnească pe Georgiana. Ceva nedeslușit din ea o împingea să plece negreșit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aia! Poate am să povestesc cândva, când o să-mi scriu memoriile! De altfel, anul ăla a fost pentru mine și Ionela un an fast, cu multe împliniri și satisfacții! Tăcu, cu același zâmbet îmbujorat și misterios pe buze, și îi contemplă pe Ionești. — Dar voi ce făceați acum 20 de ani? întrebă el, curios, cu glasul lui nazal, inconfundabil, zornăindu-și gheața în pahar. Domnul Ionescu își frecă nasul, meditativ. — Ehe... Acum 20 de ani eram deja în câmpul muncii. Fă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fac, m-am învățat, normal, doar e nevastă-mea! O femeie foarte serioasă și lipsită de alte fasoane! O să vă dați seama când o s-o cunoașteți mai bine! Tăcu și îi aruncă o privire posesivă. Ionela și Codrin Neacșu o contemplară și ei în tăcere pe Clara. Ionela cu un zâmbet gol și Codrin cântărind-o din ochi prin paharul de whisky. — Sperăm să avem ocazia s-o cunoaștem mai bine! rosti el, într-un târziu. Apoi își drese glasul și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se umplea de rotocoalele schițate de corpul ei în apa azurie cu iz de clor, într-o învolburare tăcută, și până când simțea că se desprinde de ea tot ce o apăsa. înainte de a ieși din hotel mai hoinărea pe hol, contemplând expoziția de tablouri care încă nu se închisese și trăgând cu coa da ochiului spre acel portret, care îi devenea pe zi ce trece tot mai familiar și mai recognoscibil. Oare cum de nu o recunoștea nimeni în acel portret
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei necontenită din adolescență între realitate și ficțiune. Ce ușor i se părea pe atunci să intre în ficțiune și să-și găsească acolo per sonajele imaginare, care erau cu mult mai interesante și mai reale decât persoanele din jurul ei! Contempla realitatea cu o curiozitate rece, de chirurg, și credea că nimic nu e mai simplu decât să o cunoști, aidoma unui suveran care își inspectează, când și când, regatul. Dar, la un moment dat, realitatea se năpustise peste ea cotropitor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
minună sincer Georgiana. Cum așa? Cum de n-ai dat la filologie? De ce să dau la filologie? o întrebă Clara, dând din umeri. La română aveam note foarte proaste, iar profa mă lua peste picior toată ziua bună ziua... Georgiana o contemplă un timp, meditativ, apoi dădu și ea din umeri. Nu știu ce să zic, eu aveam impresia că scrii poezii în secret, sau așa ceva. Hm, ce chestie cu geografia... Nu mi-aș fi imaginat... Se lăsă din nou tăcere. Din fericire, chelnerul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tul, invocat de Clara și afurisit de Georgiana, se instală și el la masă alături de ele, ca un individ misterios și grav, îmbrăcat în frac și cu chipul ascuns de fumul cețos de țigară. Un individ mut pe care îl contemplau amândouă prin fum, cuprinse de aceeași stare neașteptată de nostalgie. — A fost o perioadă mai tulbure, deh, ca în adolescență! reluă Georgiana, cu un glas moale. Eu una eram total debusolată, alergam din floare-n floare! Iulian, Edi, Horia, iar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de data asta, m-am trezit înainte de final, când mă pipăiam și nu mai știam cine sunt.“ Se dădu jos din pat cu grijă să nu-l trezească pe Ion și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. Pe măsură ce contempla lucirea nopții, îi devenea tot mai clar că trebuia să facă într-un fel pentru a închide, în sfârșit, cercul acela în care se tot rotise fără rost timp de douăzeci de ani. Cercul acela, din ce în ce mai strâmt, care o împresura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ai avut multe expoziții, ai călătorit prin străinătate... Cred că sunt toți mândri de tine, mai ales fratele tău, care ne scrutează atent din tabloul ăsta... îl scormonea pe Bobo cu o privire intensă în timp ce el con tinua să o contemple tăcut. într-un târziu, Bobo își lăsă ochii în jos și se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu paiul din paharul cu suc. — Un rratat! izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și gheața topită din seara precedentă, vărsând-o drept în fața damelor somnoroase și a celor ce nu se supuneau de îndată îndemnurilor sale. Când simte cum whisky-ul îi pune sângele în mișcare și-i vine nevoia de visare, Vladimir contempla, uneori, peisajul de afară. Făcu la fel, de astă dată: feri la o parte somptuoasele draperii albastre, admirând peisajul de iarnă cu zăpadă albă, până încolo, în cețurile zorilor, ce atârnau printre coroanele de pini. Zări, prin clarobscurul vioriu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de spirit animate de conținutul bărdacei de whisky, oprindu-se în fața tablourilor în ulei, care prezentau ademenitoare torsuri și șolduri de odalisce, preluate în imitații și în falsuri, ce pretindeau originea diversă a unor autentice școli de pictură de la Fontainebleau. Contemplând liniile pline de feminitate ale unei cadâne, executată de Degas ori de Peter Breugel cel Bătrân, rememoră relatările de la cafeaua de dimineață, susținute de recentul său prieten, magnatul cu mustață de morsă de la Sans-Souci, care, la deșteptarea generală, îi zisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
joi. Bolnavul îi răspunse cu un geamăt prelung de muribund dezabuzat de însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe discipolul ocazional, porni cu pași mari, fâlfâindu-și pletele și poalele trenciului albineț, spre zidul murmuitor al pădurii, care înveșmânta talazurile nemișcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]