2,697 matches
-
religia, fructificându-se fără încetare, pe temeiul unei neștirbite reciprocități. De aici, din această simbioză, decurge acel echilibru al preocupărilor spirituale care se separă net de dramatismul interior al manifestărilor culturale europene. În spațiul indian, religia și filosofia au rămas contopite în unitatea unei viziuni (darśana) care servește unei experiențe (sădhana). Aici, intelectul nu a precumpănit niciodată în așa măsură încât să se ridice deasupra facultăților sufletului și încât să se desprindă de ele, provocând astfel acea sciziune periculoasă între el
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
homosexual, a fi libertin, a trăi în afara familiei sunt forme de conviețuire periculoase pentru existența în sine a unui stat, cu atât mai mult a unui stat care se vrea puternic. Nevoile statului, interesele sale de a exista au fost contopite cu "nevoile" cetățenilor. Constituiți-vă familii, faceți copii pentru că statul are nevoie de soldați, de producători, de buni funcționari, de elite pentru a le pune în slujba sa și în folosul existenței lui, chiar și dincolo de fericirea generală, de fericirea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
generală, de fericirea cetățenilor. Idolatria statului politic modern s-a forjat pe necesitățile oamenilor, iar civilizarea cetățenilor s-a făcut prin intermediul poliției (policer = a civiliza 116). Astfel că statul de diplomație al rațiunii de stat italiene, al Seicento-ului a fost contopit cu statul de poliție în fenomenul istoric al formării statelor naționale. Cele "două mari ansambluri de tehnologie politică"117, cum denumea Foucault aceste două state premoderne, nu s-au putut constitui decât printr-un suport teoretic, ideologic și doctrinar, care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe urmele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
înainta printr-o cascadă vie: rotunjimile albe ale umerilor femeilor, florile deschise de pe corsaje, strălucirea parfumată a coafurilor, scânteierea bijuteriilor de pe decolteuri, toate acestea pe fundalul uniformelor și al fracurilor. Puternicul strigăt „Trăiască Împăratul!” înălța prin ecourile lui tavanul majestuos, contopindu-l cu cerul... Când, la sfârșitul spectacolului, orchestra a atacat La Marseillaise, Țarul s-a întors spre Președinte și i-a întins mâna. Bunica a stins lampa și am petrecut câteva clipe în întuneric. Cât să lase să zboare toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ridicolele vestigii ale trecutului. În plus, orașul nostru, din cauza uzinelor lui, era interzis străinilor... Da, era un oraș în care se simțea foarte puternic pulsul imperiului. Ritmul lui, de îndată ce ne reîntorceam, începea să ne cadențeze gesturile și gândurile. Ne contopeam cu respirația înzăpezită a patriei noastre. Grefa franceză nu ne împiedica, nici pe sora mea, nici pe mine, să ducem o existență asemănătoare cu a colegilor noștri: rusa devenea pentru noi limba curentă, școala ne forma după tiparul tinerilor sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei distruse. În orice caz, faptul că Albertine prefera să trăiască în apartamentul fratelui ei și nu în casa familială de la Neuilly nu a trecut neobservat, nici măcar de noi. La fiecare reîntoarcere în Rusia, Siberia îi părea din ce în ce mai fatală - inevitabilă, contopindu-se cu destinul ei. Acum nu doar mormântul lui Norbert o lega de tărâmul acela de gheață, ci și tenebroasa viață rusească, a cărei otravă amețitoare o simțea strecurându-i-se în vine. Dintr-o soție de medic respectabil, cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-și mai putea ridica ochii grei de lacrimi. Ai fi putut crede, atât de rapidă a fost schimbarea, că, deja la ieșirea din biserică, era singură, în mare doliu și își ferea de soare ochii înroșiți. Cele două zile se contopeau într-una singură - colorată de un cer strălucitor, însuflețită de clopote și de vântul de vară care accelera parcă și mai mult du-te-vino-ul invitaților. Iar adierea caldă lipea pe obrazul tinerei femei când vălul alb de mireasă, când vălul negru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Fusese concepută în întregime ca să reziste la iernile fără sfârșit, la nopțile fără noimă. Chiar și lemnul bârnelor ei groase ascundea experiența dură a mai multor generații de siberieni. Albertine ghicise respirația secretă a acelui vechi lăcaș, învățase să trăiască contopindu-se cu încetineala caldă a sobei mari care ocupa jumătate din încăpere, cu liniștea ei foarte vie. Iar Charlotte, urmărind gesturile zilnice ale mamei sale, își spunea adesea zâmbind: „Dar e o adevărată siberiană!” În antreu, observase, încă din prima
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității mondene... Îmi imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu aurituri, cu șiruri de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un bărbat (președintele Republicii!) și o femeie, contopiți într-o îmbrățișare înflăcărată... Uluit, am început să traduc inconștient scena aceea în rusește. Adică să înlocuiesc protagoniștii francezi cu echivalenții lor naționali. O serie de fantome înțepenite în costumele lor negre se prezentau în fața ochilor mei. Secretari din Biroul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în tăcere: chintesența spiritului francez atât de multă căutată n-o fi având oare drept izvor dragostea? Căci toate drumurile Atlantidei noastre păreau să se încrucișeze în ținutul Tandreței. Saranza se cufunda în noaptea îmbălsămată a stepei. Aromele ei se contopeau cu parfumul ce înmiresma un trup de femeie acoperit cu pietre prețioase și hermină. Charlotte povestea despre isprăvile divinei Otero. Cu o uimire neîncrezătoare o priveam pe acea ultimă mare curtezană, tolănită pe canapeaua ei cu forme capricioase. Viața ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea. Pașka, cum îi zicea toată lumea, ducea viața mujicilor bizari care păstrează în ei, până la moarte, o parte din copilărie, ceea ce contrastează foarte mult cu fizicul lor sălbatic și viril. Cu îndârjire, fug de oraș, de societate, de confort, se contopesc cu pădurea și, adesea, acolo își sfârșesc zilele ca vânători sau ca vagabonzi. Pașka aducea în clasă miros de pește, de zăpadă și, în timpul moinei, miros de lut. Înota în noroi zile întregi pe malul Volgăi. Și, dacă venea la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un declic misterios, asemănător cu al resortului dintr-o cutie muzicală, un clinchet anunțând începutul unui menuet pe care urmează să-l danseze figurinele pe estrada lor. Năzuiam ca hățișul de date, de nume, de evenimente, de personaje să se contopească din nou într-o materie vitală nemaivăzută, să se cristalizeze într-o lume cu desăvârșire nouă. Voiam ca Franța grefată în inima mea, studiată, explorată, învățată, să facă din mine un alt om. Dar unica schimbare de la începutul acelei veri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asemenea celei în culori umede și vii a unei decalcomanii. Perspectiva ei plată a început brusc să se adâncească, să-mi fugă din fața ochilor. Astfel, în copilărie, contemplam două imagini identice care pluteau încet una spre cealaltă, înainte de a se contopi într-una singură, stereoscopică. Fotografia cu cele trei cochete se deschidea înaintea mea, mă învăluia puțin câte puțin, mă lăsa să ajung sub cerul ei. Crengile cu frunze late, galbene, atârnau deasupra mea... Reflecțiile mele de mai înainte (uitarea deplină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
inert și, cu sprinteneala unui râs, sare în șa. Când zgomotul copitelor piere, femeia, încet, deschide ochii. Și începe să respire șovăitor, ca și cum ar fi pierdut acest obicei. Aerul are gust de piatră și de sânge. Vocea Charlottei s-a contopit cu foșnetul ușor al sălciilor. A tăcut. M-am gândit cu mânie la tânărul uzbek. „Trebuia neapărat să o omoare, să o reducă la un trup fără viață!” Și, cu o perspicacitate deja bărbătească, înțelegeam că nu era vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fost revelația fulgerătoare: vorbeam o limbă străină! Așadar, lunile mele de revoltă nu au rămas fără urmări. Nu că de acum înainte m-aș fi exprimat în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă întreb de ce o pată din iarbă, o clipire colorată, parfumată, vie, ba exista la masculin și avea o identitate scârțâitoare, fragilă, cristalină, impusă parcă de numele ei „țvetok
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să-i prindă înțelesul. Literele mi-au săltat în fața ochilor, împresurându-mă cu frânturi de cuvinte, cu bucăți de fraze. Apoi, cu greu, s-a impus cuvântul esențial, tipărit în caractere groase, spațiate, ca pentru a fi scandate: INACCEPTABILITATE. Și, contopindu-se cu zvâcnetul sângelui meu la tâmple, au urmat formule explicative: „Situația dumneavoastră nu corespunde...”, “ântr-adevăr nu îndepliniți...”. Am rămas cel puțin un sfert de ceas nemișcat, cu privirea ațintită pe scrisoare. În cele din urmă, am început să merg
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la Începuturile sale, substantivele religio și religiones, precum și adjectivul religiosus și adverbul religiose erau cuvinte cultice, care se refereau În primul rând la Îndeplinirea riguroasă a obligațiilor rituale (J.Z. Smith, 2004, p. 180). Acțiunea religioasă și actul ritual se contopesc, ambele referindu-se la legătura dintre om și divinități și la confirmarea acestei legături prin respectarea ordinii impuse de canonul ceremonial. Limbajul religios asociat practicilor ceremoniale a inclus și termenul liturghie (derivat din termenul grecesc leitourgia, adică ergon, care Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
precum John Macpherson, Herder, frații Grimm, Atanasie Marienescu sau Nicolae Densusianu, fie cercetători erudiți sau popularizatori ai cercetării științifice) au depus eforturi substanțiale pentru crearea unui corpus omogen, articulat, semnificativ În ansamblul său. În acest proces de construcție, ei au contopit mituri și fragmente mitice propriu-zise Împreună cu numeroase alte componente: credințe, legende, teme din cântece epice sau lirice, frânturi verbalizate din ansambluri rituale sau magice, basme și povestiri etc. Ceea ce Înseamnă că alături de mitologiile „clasice” se pot așeza și diverse mitologii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
știința au În comun ideea că prin anumite tehnici (acțiuni și unelte) omul poate modela natura conform dorințelor sale. Spre deosebire de știință, magia se Întemeiază pe două mari confuzii: Întâi, ea amestecă sentimentele și aspirațiile omului cu realitatea obiectivă. Apoi, ea contopește lucrurile din natură cu cele din societate. Rezultatul acestor fuziuni este un amalgam de relații simbolice și o sumă de practici magice, ambele bazate pe credință, și nu pe cercetarea empirică. Mecanismul prin care se produce acest amestec este, după
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
descrierile din cercetările unor etnografi americani din secolele al XIX-lea și XX.) Acest ritual, care include elementele de bază ale riturilor de trecere (separare, limen, integrare), Își concentrează construcția simbolică asupra etapei liminale. În această etapă, figurile mitice se contopesc cu cele profane, invadând lumea. Eroii fondatori devin vizibili, iar faptele narate de mit sunt refăcute prin punerea lor ceremonială În scenă. În antiteză cu această mișcare de reîntregire care unește oamenii și figurile divine, inițiații sunt separați de comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a elementelor artistice: uneori, artiști celebri sunt invitați să modereze reuniunea și să introducă vorbitorii sau să performeze Între cuvântări; d) crearea imaginii unei mase unite de participanți și susținători: acest lucru afirmă o identitate colectivă, În care liderii se contopesc cu susținătorii lor. Riturile de rebeliunetc "Riturile de rebeliune" Într-un studiu celebru, antropologul englez Max Gluckman (1963), pornind de la ansamblul ceremonial Ncwala practicat de populațiile Swazi din sud-estul Africii, a lansat ideea existenței unui tip de rituri de contestare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cosmogonice" Pentru marele public, mitul „prin excelență” este acea poveste care narează felul În care a luat naștere universul: astrele, pământul, formele de relief, ființele vii, oamenii, instituțiile civilizației etc.; ceea ce Înseamnă că miturile cosmogonice și cele etiologice sunt frecvent contopite În aceeași familie. Pornind de la diferite sinteze, putem prezenta câteva variante ale unor mituri cosmogonice egiptene, indiene, siberiene și africane: Asemenea atâtor alte tradiții, cosmogonia egipteană Începe cu apariția unei coline din Apele primordiale. Apariția acestui „Loc dintâi” deasupra imensității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cunoașterii va cuprinde Cunoașterea luciferică (1933) și Cenzura transcendentă (1934), iar Trilogia culturii va fi alcătuită din Orizont și stil (1936), Spațiul mioritic (1936) și Geneza metaforei și sensul culturii (1937), în timp ce Artă și valoare (1939), Despre gândirea magică (1941), contopită apoi cu Știință și creație (1942), Religie și spirit (1942) vor constitui Trilogia valorilor. Cheia de boltă a acestei ambițioase construcții, care trebuia să se încheie cu o Trilogie cosmologică (nerealizată), o dădea volumul Diferențialele divine. Gândirea lui B. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]