2,866 matches
-
lui Cain devine amprenta inconfundabilă a tuturor războaiele de agresiune și oricărui tip de violență individuală și colectivă: orice ucigaș este fratricid și orice război este un fratricid. Autoafirmarea necontrolată, exprimată în cântul lui Lameh, ne indică o fragmentare a conviețuirii umane ce nu ține cont de apartenența exclusivă a omului față de Jahve, care i-a acordat ocrotirea sa. Legea talionului (cf. Deut 19, 19-21) și legitimarea războiului sfânt, ne înfățișează tentativa de moderare juridică a răzbunării epocii în salvgardarea monoteismului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fals spiritualism; vedeau în toate răul, pervertirea și păcatul, și se scandalizau de toate: ceea ce aparținea vieții lumii acesteia nu putea să aparțină simultan și creștinului, deoarece creștinismul era pentru ei o renunțare, abnegație, sacrificiu, îndepărtare de orice formă de conviețuire socială. În timp ce Biserica dintotdeauna a fost interesată de civilizarea popoarelor, de trăirea prezentului, montaniștii vedeau actualizarea integrală a creștinismului în ignoranța și în delăsarea acestei realități, care trebuia să rămână în raza de acțiune delimitată de Noul Testament. Izolat de modul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini, lucru obișnuit în toate puterile absolute, cât și faptul că a dezlănțuit împotriva creștinilor o metodă de luptă sălbatică, neaplicată până atunci față de alte religii străine; creștinismul fiind cea dintâi persecutată dintre toate (religiile), fapt ce a sancționat incompatibilitatea conviețuirii socio-politice a Bisericii creștine cu Imperiul. Pentru anumite împrejurări ale vieții sale, pentru a pune într-o lumină reală fapte de detaliu, trebuie să procedăm prin deducție și prin excluziuni, întrucât izvoarele păgâne și cele creștine prezintă o imagine incompletă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
printre aceștia, pe atunci în plină eficiență chiar și printre soldații creștini, din cele mai diverse motive. Maximian a poruncit masacrarea multora dintre creștinii întâlniți fie pentru că i-a găsit înarmați, fie pentru că i-a acuzat de favorizare și de conviețuire cu dușmanul. Tot din acest motiv, în războaiele de gherilă, deseori populații întregi din satele montane erau trecute prin sabie. Masacrul creștinilor din Vallese elvețian este legat de cel împotriva maniheilor poruncit de Dioclețian (284-305) la Alexandria (294). Refuzând să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asculta de poruncile împăraților în acest sens. Anterior, ei nu protestaseră împotriva uzanțelor religioase prezente până atunci în rândul armatei, nu au considerat serviciul militar inconciliabil creștinismului și nici nu și-au manifestat sentimentele și ideile religioase. Erau iubitori ai conviețuirii pașnice, respectuoși față de tradițiile seculare, devotați împăratului și supuși autorităților legitime, cetățeni foarte buni, soldați disciplinați și valoroși: acestea nu constituiau pentru ei o renunțare la credință, o contradicție între viața interioară și cea exterioară. Dar s-au împotrivit atunci când
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ei înșiși. Investigațiile întreprinse pe plan mondial cu privire la impactul educației asupra dezvoltării sociale vin să ne arate că este esențial ca ideea de formare a omului să se inspire dintr-o filosofie a pregătirii acestuia pentru viață completă în raport cu exigențele conviețuirii moderne sau să constate că astfel se plasează în afara realității.
Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
învețe să cânte la un instrument, acordeon (îl poate ajuta bunicul, care e lăutar) și ar fi plăcut, recunoaște el, să poată compune și interpreta vocal și instrumental cântece prin care să atragă atenția oamenilor asupra nevoii de toleranță, înțelegere, conviețuire împreună indiferent de rasă. Ar vrea chiar să facă lăutărie, pentru a continua tradiția familiei, deși până a vedea că este apreciat la antrenamentele creative, nu se gândea la acest aspect. Dorește chiar să devină mai bun la învățătură și
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
critic din Școala de la Frankfurt, Jürgen Habermas. În anii 1970, acesta susținea că marxismul se făcea vinovat de supraestimarea importanței "muncii" pentru structura socială și schimbarea istorică și de subestimarea rolului "interacțiunii" adică al formelor de comunicare care fac posibilă conviețuirea ființelor umane. Realizarea marxismului rezida în "paradigma producției", care a adus în prim-planul investigației politice și sociale moderne modul în care ființele umane acționează asupra naturii; principalul neajuns era faptul că nu tratase problema, la fel de importantă, legată de modul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
șansă minimă, de a ajunge la un consens în privința existenței unui cod moral unic care să fie valabil pentru toți. Întrebarea filosofică este dacă oamenii se pot pune de acord în ceea ce privește importanța aplicării unor proceduri neutre specifice care vor înlesni conviețuirea exponenților diferitelor viziuni asupra lumii. Habermas susține că teoria moralității discursive oferă cel mai bun răspuns acestei întrebări. Cerința esențială a acesteia este ca toți indivizii să fie pregătiți să-și prezinte pozițiile etice diferite în fața instanței dezbaterilor libere. Ei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fără consistență, din cauza faptului că Habermas spune chiar mai puțin decât Marx în ceea ce privește natura societății bune. Ceea ce ni se oferă este viziunea unei lumi în care oamenii recurg la proceduri specifice pentru a dezvolta principii politice care le vor înlesni conviețuirea. În mod rezonabil, nu trebuie ca o persoană să fie marxistă pentru a sprijini această viziune a unei "comunități a comunicării universale". Este suficient să fii liberal sau să ai convingeri mai degrabă liberal-democratice. Pentru unii autori, aici se află
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se prefacă, se arată caracterul.” (A. Schopenhauer) Bine - rău; bunătate - răutatetc "Bine - rău; bunătate - răutate" Cine Întinde mâna se face iubit. Pentru că un astfel de om dovedește nu numai că nu are resentimente față de alții, dar și că dorește buna conviețuire: „Cel mai bun dintre oameni: cel plăcut, ce iartă./ Cel mai rău i-acela veșnic pus pe ceartă”.) Plăcerea de a face bine este singura care nu se uzează. (De tristețea sau revolta pe care ne-o produce un rău
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înțelept toată viața”. Opusă disponibilității unora de a asculta este Încăpățânarea altora de a se singulariza: „A vorbi la pereți”; „A predica În deșert”. Dar singularizarea aceasta se plătește: „Cine nu vrea să asculte sfatul nimănui va Învăța pe seama lui”.) Conviețuirea socială ne pretinde o libertate asumată, adică o libertate cu răspundere: „Toți oamenii aspiră la libertate În chip necondiționat; nimeni nu vrea să știe că avem un drept doar la libertatea pentru care ne putem lua răspunderea” (L. Blaga). Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
excesul de zel al acestor revoluții (așa cum s-a Întâmplat și cu „Revoluția română” - 1989!)... Μ De ce ni se spune mereu să facem binele și să-l apărăm În confruntarea cu răul? Oare numai pentru faptul că astfel se asigură conviețuirea socială, sau și pentru a ne apăra conștiința de complicate autoînvinuiri sau justificări? Numai pe calea binelui se poate obține atât liniștea și pacea exterioare, cât și cele interioare. Μ În prezența frumosului, a binelui, a dreptății câștigate nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
oameni vorbind, Îți dai seama că «partea de sus» a limbii este nelocuită, În timp ce aici, «jos», unde cuvintele nu spun decât «vreau», «du-te», «mi-e foame», «sună-mă», «plec», «ai grijă», «cât costă?», aici unde ele acoperă minimul necesar conviețuirii, unde nu sunt decât suport pentru informația curentă, pentru reclamă, duplicitate sau sudalmă, aici, la fundul limbii, În drojdia ei se petrece totul. Miliarde și miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvânt: ei nu aud nici melodia
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
domestic. Avînd o bună știință a înnădirii (și destrămării) relației dramatice dintre un bărbat și o femeie, dintre un soț și o soție, scriitorul ne prezintă în Calul verde un cuplu într-o situație de criză. Plictisul a erodat, insidios, conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
liber să-și trăiască viața așa cum și-ar dori". Într-adevăr, ca și în "Regulamentul de bloc", societatea intervine brutal și demagogic în viața individului, impunîndu-i reguli de comportament, învățîndu-l cum să-și ducă traiul conjugal, cum să respecte normele conviețuirii în familie căci familia e nucleul solid și sănătos al societății. Sigur că pentru a-și însuși și pentru a respecta aceste norme trebuie să fie cineva care să-l vegheze și să-l îndrume pe omul de familie. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
amețitoare, de la caz la caz cu ajutorul retoricii exponențiale brute - vezi cazul Mariei Nimier din Noua pornografie sau al lui Marie Darrieussecq din Schimbarea la trup - sau prin apelul la decalări repetate, puțin perceptibile, un glissando reflexiv, ca la Camille Laurens. Conviețuirea cu sine este de acum dramatică, dacă nu retezată În mod tragic. Cadrul poate fi domestic, sordid sau luxos, dar mai ales burghez: moment În care burghezia Întragă este pusă În chestiune, filistină și avară, Înșelată mereu de societatea spectacolului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Enghien iese din încurcătură grație discursului său. Exemplele de acest fel sunt numeroase. În Boubouroche a lui Courteline, asistăm la o veritabilă instituționalizare a „dulapului” ca soluție de refugiu, căci amanții l-au dotat din timp cu cele necesare unei conviețuiri în trei pe termen lung. Dar și aici, chiar și în fața evidenței descoperirii, Adèle reușește, printr-o abilă mânuire a discursului, să salveze o relație ce părea definitiv compromisă. „Dulapul” - sau orice altă formă de refugiu - trădează un eșec relațional
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de gândire și idealuri diferite. Între ei nu există nici un fel de punte care să-i pună de acord. Cei doi gândesc și acționează Întotdeauna divergent, depărtându-se mereu, și rapid, unul de celălalt. Dezacordul duce la tensiuni, la conflicte. Conviețuirea, „a-fi-Împreună”, este imposibilă. Persoanele respective vor sfârși prin a se despărți, a se separa una de cealaltă. Separarea, despărțirea, va lăsa „urme nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului. Cei doi se vor despărți, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu consumul de alcool. Din studiu se remarcă că peste două treimi dintre femeile ucise sunt victime ale unor persoane din familia lor, fapt ce sugerează un nivel ridicat al violenței domestice. Majoritatea victimelor trăiau în uniuni consensuale, mod de conviețuire caracteristic categoriilor sociale cu un grad ridicat de dezorganizare socială. ● Femei care la rândul lor au comis crime. Numărul omorurilor comise de femei care și-au ucis soții, sau partenerii, sau alte rude. ● Femei victime ale unor lovituri cauzatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fi: factori structurali (șomaj pe termen lung, locuri de muncă slab plătite și, implicit, obținerea unor venituri reduse, lipsa locuințelor, probleme de sănătate, migrație, lipsa educației și a calificării, inegalitate de gen, discriminare, diverse dizabilități); globalizarea și, implicit, polarizarea socială; conviețuirea în zone ce prezintă dezavantaje socioeconomice multiple; dezorganizări familiale și patologii individuale (abuzul de drog și alcool, violență intrafamilială). Cercetările recente demonstrează ceea ce antropologul american O. Lewis (1978) descria în romanul Copiii lui Sanchez, și anume: acei copii care provin
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Abuzul asupra copilului se înscrie ca problemă socială, deoarece: - se înregistrează un număr mare de copii abuzați, incidența și prevalența abuzului asupra copilului situându-se la un nivel destul de ridicat; - se instalează pe fondul unor discrepanțe semnificative dintre normele de conviețuire familială și realitatea socială prezentă în habitatul copilului; - este un efect al probelor psihosociale asociate la nivel de familie; - efectele abuzului asupra copilului, indiferent de forma de înregistrare a acestuia, reprezintă o veritabilă sursă de dificultăți în sfera de existență
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
schimb, nerespectarea regulilor instituției poate determina plasarea deținutului într-unul dintre regimurile mai restrictive; justificarea unei asemenea măsuri nu se mai face prin raportare la societatea de dincolo de instituție, ci exclusiv în raport cu exigențele normative proprii penitenciarului („abateri disciplinare grave”, „afectarea conviețuirii în penitenciar” etc.). Prin urmare, plasarea deținutului într-un regim sau altul („personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate”) este realizată în funcție de două categorii de elemente: elemente anterioare momentului de intrare în penitenciar (infracțiunea săvârșită, durata pedepsei aplicate
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și viață liniștită./ Nu se discută/ De-al meu/Și de-al tău”. Nostalgia îl face pe poet idilic, colectivist. însă, aci el nu vorbește de un loc, ci de un timp: timpul cînd era tînăr
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]