5,650 matches
-
în evidență este acela al „sincronizării”, dinamică fastă, ducând, în viziunea lui sărbătorească, la înfiriparea „dimensiunii universale” a multor valori autohtone. Cu unele pagini mai greoaie și, pe anumite porțiuni, cu pasaje, stilistic vorbind, mai cenușii, excursul, deloc „succint”, probează convingător o bună cunoaștere a fenomenului teatral. SCRIERI: Matei Millo, București, 1963: Aglae Pruteanu, București, 1965; Sine ira..., Iași, 1971; Noi și clasicii, București, 1975; Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași, Iași, 1976; Momente din istoria teatrului românesc, pref. Valeriu Râpeanu
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
autorul trece în revistă, critic ori laudativ, studiile anterioare, stăruind îndeosebi asupra neîmplinirilor. Odată delimitate necunoscutele, se stabilesc modalitățile și operațiunile menite să conducă la rezolvarea lor. La capătul excursului comparativ, parcimonios și la obiect, B. formulează concluzii limpezi și convingătoare. Astfel, demonstrează că Appian a folosit izvoare diferite, favorabile sau ostile, pe care le-a confundat uneori, schimbându-le cronologia și apropiindu-se mai mult de Plutarh. O construcție aproape identică - elementele de studiu, realizările cercetărilor anterioare, demonstrația analitică și
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
de a persevera În acțiunea de ajutorare a persoanelor cu dificultăți, indiferent cine sunt acestea și care sunt dificultățile lor, că Aptitudinea de a putea face față dificultăților cu care se confruntă ceilalți, de impunere a autorității de a fi convingător și de un real folos, dă Aptitudinea de a pune lucrurile În mișcare, de a-i convinge pe ceilalți de necesitatea și importanța ajutorului persoanelor În dificultate, de a deține direcția acțiunilor de ajutorare, eă Aptitudinea de impunere În fața celorlalți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
oboseală, coparticipare afectivă, intelectuală și morală, kă Aptitudinea de a proteja persoanele aflate În stare de dificultate și de a dori restaurarea acestora. lă Aptitudinea de a comunica, de a realiza cu ușurință, direct, imediat, relații interpersonale, de a fi convingător și de a se adapta cu flexibilitate camaleonică la diferitele tipuri de persoane sau de situații dificile. Să analizăm În continuare tipurile de persoane care au nevoie de ajutor În situații de dificultate. Tipurile de persoane cu dificultăți În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
toate fazele sale, până în zilele noastre”. S-a stins în urma unui atac de cord. Înclinat temperamental către declamația patetică, emfatică, în stilul vremii, C. s-a străduit să se apropie de o linie de interpretare mai realistă, pentru care pledează convingător în farsa O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi (1845). A început prin a compune poezii, strânse, o parte, în volumul Scrieri (1840), dar și răspândite prin reviste („Albina românească”, „Curierul românesc”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”). Sunt
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
Culoarea verde ! Raluca: Culoarea galbenă ne atenționează să ne pregătim pentru traversare, pentru că va urma culoarea...Care ? ( sala : verde ) Așa, va urma culoarea verde. ( explicațiile celor doi copii pot fi făcute la semafor și traversarea zebrei pentru a fi mai convingător). Robotul Ana II poate ține loc de semafor, să manevreze culorile pentru deliciul sălii, le aprinde pe toate o dată apoi pe rând ). Cortină de lumină. Lumină. Instersecția cunoscută. Cei doi copii, Raluca și Gigel și Ana II în colțul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
-ntrebi. Dac-ar ști mama și tata că fumezi și bei În halul ăsta... Desdemona se Îndepărtă, târșâindu-și picioarele. ― Păi, n-au cum să știe, așa-i? spuse Lefty. Așa că sunt În siguranță. Tonul lui scăzut nu era prea convingător. Lefty se purta de parcă Își revenise după moartea părinților, dar pe Desdemona n-o putea păcăli. Zâmbi sardonic spre fratele ei și, fără comentarii, Întinse un pumn. Automat, Încă admirându-se În oglindă, Lefty strânse și el pumnul. Numărară: ― Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dezbrăcată de ani de zile. De unde puteau să știe? Și, neștiind, cum ar fi putut să-și imagineze? Informația care ajungea la ei era de ordin secundar - vocea mea răgușită, pieptul plat -, dar aceste lucruri erau departe de a fi convingătoare. O chestie hormonală. N-avea cum să fie mai grav de atât. Așa că tatăl meu credea - sau voia să creadă - și Încerca s-o convingă și pe Tessie. Și eu opuneam un soi de rezistență. ― De ce trebuie să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
E un caz foarte rar, recunoscu Luce. Extrem de rar. Dar, din perspectiva cercetării științifice, importanța lui nu poate fi exagerată. Din motivele pe care le-am discutat la mine În birou. Luce rămânea vag pentru mine și totuși suficient de convingător pentru ei. Doar nu ajunsese unde era fără să fie Înzestrat pentru lobby. Între timp, eu eram și nu eram acolo: mă chirceam la atingerea lui Luce, mi se făcea piele de găină și mă temeam că nu mă spălasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbaților. Ne fâțâiam cu toții Încoace și Încolo și ne aruncam priviri piezișe. Înfumurarea mea nu era chiar așa de diferită de cea pe care o afișează o grămadă de adolescenți care Încearcă să facă pe bărbații. De asta și era convingătoare. Falsitatea ei o făcea credibilă. Din când În când uitam cum să mă port. Dacă simțeam că am ceva lipit de talpa pantofului, ridicam călcâiul și mă uitam peste umăr să văd ce era În loc să-mi duc un picior Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ca a Iuliei, răsună un țipăt sfâșietor în sufletul bătrânului. Insalubră. Mucegaiul și umezeala și-au luat deja tributul. Viața Scri boniei! Durerea sufletească și frica sunt uneori mai de efect decât acțiunile binefăcătoare. O vede chinuindu-se să vorbească convingător. Încearcă acum să apeleze la rațiunea lui, după ce-a dat greș cu simțurile. Cine e dușmanul pe care-l urăște atâta? — Un om izolat pe o moșie... nu, își ia repede vorba înapoi, într-un oraș oarecare... sau, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neașteptate, ochii i se umplu de lacrimi: — Adică era... Hohotește cu palma peste față: — Nu cred că mai e în viață... Romanul îl apucă iute de braț: — Fii bărbat, ce naiba! Nu i s-a întâmplat nimic. Repetă, încercând să sune convingător: — Nu avea ce să i se întâmple... Doar dacă... — Gladiator, zici? reia șuierat. Păi o fi fost rănit ieri în tim pul luptelor, la amfiteatru... Deși gladiatorii au fost retrași imediat din arenă. — Nu e la ludus, șoptește pierit Iulius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
place să-mi pierd vremea cu nimic, și cu atât mai puțin făcând o pasiune pentru cineva care este atât de evident de indisponibil. Mă gândesc, stânjenită fiind că Geraldine a ghicit, că am venit cu un argument atât de convingător, încât Geraldine dă imediat înapoi. ― Bine, spune ea, te cred, dar chiar arată bine, tot restul lumii pare să-l placă. În afară de mine, adaugă ea suspinând. Am destule probleme pe cap. ― Și cum e cu Dimitri? ― Un coșmar. Tot vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dischetă și printează fotografia, după care i-o dă lui Geraldine. Trebuie să recunoască, a făcut o treabă incredibilă. ― Ești un geniu, spune Geraldine, și pe neașteptate îi dă lui Paul un sărut pe obraz. ― Iar tu ești o femeie convingătoare, zâmbește el. Acum du-te, am treabă. Geraldine aleargă la Jemima, care vorbește la telefon, și fără altă introducere, îi pune fotografia în față. ― Iertați-mă, îi spun eu interlocutorului, pentru că Geraldine țopăie lângă masa mea și se strâmbă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Interne când s-a dat Dobrogei o organisațiune administrativă, școlară, judiciară și politică"1503. În acest context, Vasile Kogălniceanu afirma, pe bună dreptate, că Mihail Kogălniceanu "este autorul legei de organisare a Dobrogei din 1880"1504. Pentru argumentarea cât mai convingătoare a acestei afirmații, Vasile Kogălniceanu prezenta o parte a discursului susținut de către Mihail Kogălniceanu în fața membrilor Camerei Deputaților în cursul dezbaterilor privind legea de organizare a Dobrogei. Cu acel prilej, Mihail Kogălniceanu afirma: "Noi trebue să desvoltăm două mari interese
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
greu cu ei. Metodele noastre de predare nu implică lovitul sau alt fel de violență. Principalul plan este să discuți lucrurile și să le demonstrezi prin logică. Ca alienați, trebuie să respectăm cu sfințenie perceptele, altfel ceea ce spunem nu sună convingător. E ca și cum i-ai spune cuiva să nu fumeze în timp ce stai și tragi din țigară. Nu ai putere de convingere. Copiii studiază cu atenție adulții. Unii dintre ei au fost duși la case de copii, îmi imaginez că oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
uitat, deci am plecat fericit. În acest departament făceam desene. Era un grup destul de dur. Prin desene explicam faptul că domnul Matsumoto avea puteri supranaturale. Plutea în aer. Lucruri de genul acesta. Un film real poate ar fi fost mai convingător, decît un film de animație. Produsul final a fost groaznic. În acea perioadă am avut mai multe ocazii să vorbesc cu Matsumoto. Încrederea în Aum și în Matsumoto scădea treptat. După aceea am făcut diverse treburi mărunte, până când Asahara Shōkō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
odată cu mine, erau terminați. - Bine, dar dacă Asahara Shōkō însuși v-ar fi ordonat: «Takahashi, pe tine te vreau», ce ați fi făcut? Cred că pe Asahara l-aș fi confruntat. Dacă ar fi reușit să-mi ofere o explicație convingătoare, aș fi ascultat. Dacă nu ar fi fost în stare, aș fi continuat să pun întrebări până m-ar fi convins, lucru care l-ar fi făcut să mă elimine din planul misiunii. Mi-am deschis sufletul în fața lui Asahara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
respins de "prizonierul" său, se substituie acestuia, în urma unui schimb de cuvinte-obiecte, la fel cum bătrânul din a doua povestire devine "făt" nenăscut, colecționând obiecte-oameni. Este mai puțin important în ce fel ajunge Andrei Oișteanu să își populeze atât de convingător lumea, esențială fiind reușita sa. Mihaela URSA "APOSTROF", Nr. 10, oct. 1995, Cluj Recuperările prozei De ce moare lumea la Giurgiu? De literatură, monșer! întârzierea cu care a apărut această carte trebuie să dea de gândit. Încheiată de autor în 1978
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
materii prime și materiale, observând cu această ocazie risipa celor din fabrică, pentru că mie mi-au fost necesare și suficiente mult mai puține șuruburi pentru a-l reasambla după schema mintală pe care o uitasem complet! Speram să fi fost convingător, dar cum privirea lor mă asigura de contrariu, am hotărât că voi duce eu însumi ceasul la reparat, fără nici o plată, deoarece am eu un prieten ceasornicar care o să-l pună la punct. Bineînțeles că nu cunoșteam pe nimeni dar
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
raită pe „dincolo”, prin locuri cu verdeață, unde nu este nici întristare, nici suspin, ci viața ceea de care fugim cu toții în toată viața asta, sperând ca să vină cât mai târziu cu putință. Este ziua când am murit puțin, destul de convingător încât la un moment dat chiar și medicii au crezut asta. Dar se pare că Dumnezeu avea alte socoteli cu mine și doar din greșeală mă chemase „intempestiv și dintr-o dată” (cum ar zice nea Gligore), la apelul de dimineață
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o ia în considerație ca un gest posibil al Irinei și suntem pregătiți, ca și Sandu dealtfel, să acceptăm la sfârșitul cărții o astfel de soluție ca foarte probabilă. După o ceartă, ea amenință cu sinuciderea și lucrurile par destul de convingătoare pentru Sandu: Niciodată nu am văzut-o așa de hotărîtă". Nimic nu modifică chipul cunoscut al Irinei, nici o notă de ambiguitate nu se adaugă trăsăturilor sale. Astfel, O moarte care nu dovedește nimic nu diferă structural de Ioana, romanul static
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de tip oniric nu apar doar în vise. Însă cum ne-am putea da seama că este un vis? Wittgenstein nu urmează calea psihanalistului, care, să spunem, înțelege așa ceva din experiența sa clinică și din lecturi, fără a fi întotdeauna convingător. Imediat ce are în față pictura amintită, spune limpede și fără ezitare: „Acesta este un vis“. Ceea ce adaugă nu ne prea ajută (). Titlul picturii, Vizită, nu lasă să se vadă acest lucru. Însă merită reținută ideea că o pictură nu înseamnă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens al vieții, atunci apar perfect gratuite. Cum mai poți așadar să crezi că au totuși o semnificație? Faptul că ar putea să trezească un alt gen de reflecție, mai liber, deschis unei posibile viziuni, acest lucru nu ar fi convingător. Însă, ne dăm seama, o asemenea manieră de a gândi - cu privire la mit și poezie, teologie și metafizică - nu-și mai cere acum nici o judecată critică. Ar fi inutil să o supui discuției cu fiecare afirmație în parte. Am ținut totuși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sleep furiously“ („Ideile verzi incolore dorm furios“). Însă această propoziție nu este chiar neinteligibilă, grație sintaxei și unor nepotriviri care - deși stridente - sunt totuși previzibile. Poate chiar facile, precum secvența „idei verzi incolore“. Nu cred că e un exemplu prea convingător. Iar dacă va fi rostită cu o intenție anume, să zicem de-a oferi celuilalt un exemplu de absurditate, nu mai apare lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]