4,034 matches
-
nu mai au nici un scop? Ziua ta, cu perspectiva de a nu o mai petrece împreună, de a nu-ți putea auzi vocea, măcar în ziua aceea! Prima oară am putut vorbi cu tine, am putut să-ți pomenesc de cortina de fier, puteam să-ți vorbesc de toate astea, și acum aproape că mi-e interzis să-ți spun la mulți ani și să-ți urez viață fericită - fiindcă, în fond, când am fost de acord cu plecarea ta, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca mine la sfârșitul vieții mele? Nu, fetița mea blândă. Sus inima, sus fruntea, micuța mea dragă. Chiar dacă neno rocirea de care ne temem amândouă, în fond, adică... plecarea mea înaintea întoarcerii tale, ar tăia „puntea suspinelor“, cum face neînduplecata cortină a lumii celeilalte, ei bine, draga mea, atunci și mai ales atunci „sus inima, sus fruntea“. Ai în tine resurse pe care alții nu le au, deci datoria ta o depășește pe cea a oamenilor obișnuiți - care, totuși, sunt cu toții
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Kotzebue, Iffland, Stephanie). „Călătorul” din piesa Într-un act Die Juden (1749) de G.E. Lessing este primul personaj de acest fel dintr-un șir lung. El luptă „pentru a distruge prejudecățile mult prea nedrepte față de națiunea mea”. Înainte să cadă cortina, ultima replică adresată lui sună astfel : „Oh, cât ar fi evreii de stimați, dacă ar fi toți ca dumneata !”. Replica evreului este perfect simetrică : „Și cât ar fi creștinii de iubiți, dacă toți ar avea calitățile dumitale !” <endnote id="(267
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fie comprimîndu-le, oprindu-le brusc și juxtapunîndu-le un scurt contrapunct, apoi iarăși împingîndu-le spre crescendo. îmi plăteam însă, aproape de fiecare dată, încîntarea cu un efort suplimentar de atenție, căci nu era prea ușor să-i urmărești firul raționamentelor printr-o cortină de vegetație verbală luxuriantă și permanent înfiorată de un lirism furtunos. Nu știam niciodată în ce măsură perorațiile sale sînt spontane, cum păreau, nici dacă scrisorile „tipărite” într-o „caligrafie vioaie”, cu literă aplecată spre dreapta și cu numai patru-cinci cuvinte pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cele două importante mijloace de informare În masă au fost considerate de regimul totalitar comunist din România ca fiind de o importanță colosală pentru aruncarea În eter a auto-laudelor, minciunilor, promisiunilor și virulentelor critici aduse lumii occidentale, cea de dincolo de „cortina de fier”, unde oamenilor de rând le era strict interzis accesul, lor rămânându-le doar „Actualitatea românească” de la radio „Europa liberă” ori știrile transmise de „Vocea Americii” sau BBC. Foarte probabil ca pentru cenzurarea politico-ideologică sau Înlăturarea unor greșeli oarecare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ani (1948-1996). Sau, eu știu, poate mă-nșel... d.f. Vai, vouă! Muzica pop - superioară muzicii populare?! Cu toată sârguința activiștilor p.c.r. de a abate atenția tinerilor români de la diversele curente artistice sau vestimentare apărute În lumea liberă, de după „cortina de fier”, totuși ele pătrundeau rapid Înfingându-și adânc rădăcinile În conștiințele suprasaturate de atâtea minciuni propagandistice. Analizând conținutul șpaltului revistei școlare „Vlăstarul” nr.1/1976 (fără să fie specificată care școală), Petru Necula a dispus „...eliminarea mai multor cugetări de la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
până în 1948 Stalin menținuse în zona de ocupație sovietică a Europei de Est (deci și în România) aparențele regulilor unei minime democrații, după discursul din 1946 de la Fulton (SUA) al lui Winston Churchill - prin care premierul britanic constată că "O Cortina de Fier se întinde în mijlocul Europei, de la Marea Baltica până la Marea Mediterana" - Stalin declanșase ceea ce analiștii și istoricii au denumit ulterior drept Războiului Rece: acea confruntare între blocul sovietic și blocul occidental pentru supremația mondială, care se va încheia între 1989-1991, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
iubit, cel mai stimat, cel mai adulat, cel care în „Epoca de aur” fusese atâția ani Dumnezeul României, drămuindu-ne cu zgârcenie hrana, dar mai ales libertatea, părăsea în acel mod scena politică a țării! Vântul libertății ce suflase peste Cortina de Fier ajunsese și la noi! Țin minte că mă aflam la București când a căzut regimul comunist din Bulgaria. Atunci îi spun fiicei mele că „Dacă ursul joacă astăzi la vecini, mâine sigur va juca și la noi”. Fiica
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o curățenie desăvârșită, semn al unei adevărate civilizații. Străbăteam oarecum drumul făcut de armata română în lupta de eliberare a acestor țări cu un substanțial sacrificiu pentru cauza lumii libere. Apoi după Ialta am avut neșansa de a rămâne în spatele Cortinei de Fier ce ne-a despărțit de lumea civilizată și ne-a plasat de partea cealaltă a lumii cu toate necazurile ce au urmat din această dramatică existență a noastră ca popor și ca stat! În seara următoare poposim la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de când mă știu, era un adevărat deliciu intelectual să descifrez vechiul și noul din istoria Franței, cu cele mai semnificative amănunte, în timp ce la noi s au întrebuințat buldozerele, demolând monumente semnificative ale patrimoniului nostru cultural! De n-ar fi căzut Cortina de Fier, spiritul malefic al unei grandomanii prost înțelese ne-ar fi văduvit și mai mult de tot ce au creat mai valoros înaintașii! Dar aceasta e o altă problemă a noastră, a românilor. Continuăm să ne plimbăm în doi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
voiaj la Paris pen- tru care comparația cu Orașul Luminilor înscrie deriziv simulacrele și deformările provinciale. Spectatorul anilor ’80 nu avea cum să se întoarcă cu „impresii noi de la Paris” pentru că nu avea cum să ajungă acolo, izolat fiind de Cortina de Fier a regimurilor totalitare ale lagărului socia- list. Era un spectator izolat al propriei sale lumi ghicind undeva în spatele pânzei imaginea neclară a unei Europe tot mai îndepărtate de la care I.D. Sârbu își lua semnificativ adio într-un volum
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
programat "să arate bine", nivelul de trai fiind ridicat, magazinele pline și cetățenii mulțumiți că nu rabdă de foame, frig, lipsă de medicamente, ca în România sau în alte părți. La relativa bunăstare a RDG contribuiau tacit toate statele "de după cortină", pentru a demonstra "Imperialiștilor" și "Statelor prietene din lumea a treia" valabilitatea ideilor geniale avansate de cei doi mari gânditori germani, Marx și Engels. Contribuiseră de asemenea substanțial și mișcările de mase din iunie 1953 (ce au generat intervenția trupelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o dată, îți iau telefonul!"). Spunea cineva: "Dați-mi o politică internă solidă și vă construiesc o politică externă excepțională". Adevărul acestor vorbe nu cred că se referea la RDG, a cărei politica internă putea fi calificată, în contextul general al "Cortinei de fier", drept solidă, dar cu politica externă lucrurile stăteau cu totul altfel. În acest domeniu complex și sensibil, RDG era doar un pion docil al Moscovei, nepermițându-și luxul unor poziții proprii și respectând ad litteram indicațiile de la Centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
savurând "șarjele" cu adresă la realitățile din țară. După câteva luni ne-a vizitat Teatrul "Bulandra", cu "D'ale Carnavalului", în regia lui Lucian Pintilie, avându-i în distribuție pe Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Mariana Mihuț... Când s-a ridicat cortina și a apărut în fața "spițeriei" Bănică, în izmenele "naționale" și cu picioarele cufundate într-un lighean, toată sala a izbucnit în râs și aplauze și a dus-o așa până la final. Și aici replicile se traduceau la cască, iar programul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dar și pentru că aveam un vis. Eram, ca orice copil, În căutarea extraordinarului, a miraculosului. Am avut de mic o neliniște, o agitație de care nu am scăpat nici până azi. Dar și o intuiție că de partea cealaltă a cortinei se află ceva cu totul altfel decât tot ceea ce știam că există În jurul meu. Nu Înțelegeam subiectul piesei, dar ceva mă fascina. Deși Îmi era imposibil atunci să definesc acest ceva, odată cortina ridicată, eram ca și căzut În transă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o intuiție că de partea cealaltă a cortinei se află ceva cu totul altfel decât tot ceea ce știam că există În jurul meu. Nu Înțelegeam subiectul piesei, dar ceva mă fascina. Deși Îmi era imposibil atunci să definesc acest ceva, odată cortina ridicată, eram ca și căzut În transă, iar la sfârșitul spectacolului, Încă sub hipnoză, nu voiam să mă dezlipesc de scaunul din sală fără promisiunea că voi reveni. „Andrei e bolnav după scenă, e irezistibil atras!!!“, o auzeam pe mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ar șoca pe unii critici conservatori. Nu era nimic realist, nici În decor, nici În mișcare. Atmosfera era aceea a unui coșmar visat de un pribeag (evident, eu - Ion Nebunul), care vine din stradă, fluierând singuratic, urcă pe scenă, deschide cortina și Își imaginează piesa... În clasa a VII-a lucrasem În timpul anului școlar la un proiect cu Scrisoarea pierdută și avusesem și acolo o idee năstrușnică: țineam morțiș că nu trebuie să se râdă. Tratam subiectul ca pe o tragedie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe drum (căci tu foloseai momentele oarecum neutre, când nu făceai repetiții sau nu eram angajați Împreună Într-o analiză de text, ca să pui Întrebări) m-ai Întrebat: „La ora asta, În toată lumea se pregătesc mii de teatre să ridice cortina. Și mii de actori și de regizori și tehnicieni de scenă muncesc cât pot de intens pentru a face un spectacol. Întrebarea e: De ce? Ce rost are?“. Țin minte că am vorbit mult, dar nu am ajuns nicăieri, și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
disciplină și spontaneitate funcționează armonios. În Noaptea Încurcăturilor eram Încă prea crud și nu vedeam altceva decât că face bine să râzi ca să uiți de neliniști. Și această invitație venea chiar din prima clipă. În anii ’60 Încă se folosea cortina și se bătea gongul. Noaptea Începea Însă cu cortina ridicată. Gongul bătea asurzitor de tare, iar când te așteptai ca actorii să apară, cortina se Închidea brusc și lumina se stingea: era noaptea Încurcăturilor și a glumelor teatrale!!! AMN: În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încă prea crud și nu vedeam altceva decât că face bine să râzi ca să uiți de neliniști. Și această invitație venea chiar din prima clipă. În anii ’60 Încă se folosea cortina și se bătea gongul. Noaptea Începea Însă cu cortina ridicată. Gongul bătea asurzitor de tare, iar când te așteptai ca actorii să apară, cortina se Închidea brusc și lumina se stingea: era noaptea Încurcăturilor și a glumelor teatrale!!! AMN: În teatru se Întâmplă rar ca forța situației comice pure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de neliniști. Și această invitație venea chiar din prima clipă. În anii ’60 Încă se folosea cortina și se bătea gongul. Noaptea Începea Însă cu cortina ridicată. Gongul bătea asurzitor de tare, iar când te așteptai ca actorii să apară, cortina se Închidea brusc și lumina se stingea: era noaptea Încurcăturilor și a glumelor teatrale!!! AMN: În teatru se Întâmplă rar ca forța situației comice pure să se prezinte așa cum e, comic de situație și nimic altceva. Faptul că unul iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Teatrului Național (Teatrul Odeon de azi), pe scena căreia Își lăsaseră amprenta marii actori de odinioară. Personajul domnului Botta, Actorul, singur pe scenă, la sfârșitul reprezentației, Își revizita trecutul, În așteptarea morții. La final, Actorul dispărea Înghițit În ceață, dincolo de cortina de fier, dar ceva din spiritul lui rămânea, așa cum rămăsese palpabilă, pentru copilul din mine, prezența monștrilor sacri de altădată În atmosfera misterioasă a sălii teatrului. Ce m-a fascinat lucrând la adaptarea pentru televiziune a scurtei piese L’impromptu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
educat un nou public tânăr. Marea Editha poate să-și Încânte fără intermediar puriștii În concert, căci acolo ea e superb distribuită, iar un public nou, doritor de operă și teatru, va merge să vadă Norma așteptând să se ridice cortina ca să dezvăluie o lume reală, cu personaje vii și o poveste de spus. Toată lumea, inclusiv regizorul, ar fi mulțumită. Pentru că mergi la operă la fel ca la teatru și vrei să crezi În ce vezi, nu doar să Închizi ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
plutind, de la Tokyo, dar pe care o doream la fel de violentă). Efectul asupra sălii a fost electric. Intensitatea momentului a avut darul să răscumpere așteptarea. Arkadina joacă loto - mama pare că nu ar vrea să știe de moartea fiului -, Trigorin plânge. Cortina. Contrast neașteptat, datorat inspirației de moment și sensibilității lui Walken. Un actor care continuă să-și ia riscuri chiar și În fața spectatorilor. Un tenor care nu poate să se despartă... de soprana sa În seria portretelor insolite merită menționat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
desigur, acest deznodământ sentimental, dar pentru mine avea o valoare de simbol imaginea actriței care moare pe scenă, după ce s-a terminat spectacolul. Opera se Încheie cu un lung comentariu melancolic al orchestrei și ideea noastră era ca atunci când cade cortina, pe platoul scenei să fie numai Adriana. I-am descris lui Neil intenția: „Luminile teatrului se sting, tu Îți iei rămas-bun de la Adriana, o atingi, o Îmbrățișezi, Îți cânți regretul În fața trupului neînsuflețit și apoi te retragi Încet, dispărând În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]