3,256 matches
-
a ținut neapărat să bea o cafea. I-am pregătit-o și cînd i-am adus-o, m-a gîdilat pe la spate și... Am simțit că mi se face rău. O durere teribilă ce pornea parcă de la ochi reverberă În craniu, țintuindu-mi ceafa și mi se fixă ca un nod În gît. — Și individul acesta era tot o himeră legată de soțul dumitale ? — Da, presupun, mai ales dacă mă gîndesc la gîdilat. — Îmi plăceau mai mult celelalte perdele... — Se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
urechi se concentrează un țiuit ca un zgomot de ferăstrău mecanic, un ferăstrău care despică un metal dur... Numai că nu sar scântei, nu curge sânge, ci se destramă un fel de rumeguș ca o pudră fină, rumeguș din oasele craniului ei... Ce se întâmplă în profunzime nu își poate imagina, conexiunile sunt prea complicate și prea necunoscute... Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de strugure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
semnalat de I. R. M. Tresare. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Închide ochii și recheamă în memorie scheme în culori, secțiuni ale craniului și ale fascicolului vital pe care îl vede pentru prima oară pe viu. Fascicolul pe care l-a văzut de atâtea ori în cărți și atlasuri când își pregătea examenele de specialitate... Acolo, în profunzime, este nervul IX, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu Justin !" Toți pragmaticii știu că nu se poate comunica cu o persoană sub anestezie totală. Este singura care are acest dar dumnezeiesc de a comunica cu pacienții adormiți, dacă sunt încă legați cu fire puternice de viață. Incursiunea în craniul care ascundea anomalii perenizate de cei peste cei douăzeci de ani de suferință ai lui Justin nu durează atât cât ar fi fost necesar pentru o intervenție de acest gen. Imaginea care apare pe ecran înfățișează o imensă pată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cele trei femei bunică, mamă și mătușă au început să țipe și s-au prăbușit și ele peste cele două corpuri. Sub impulsul unei profunde emoții am reușit și eu să mă apro-pii și să constat că ambele corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe și erau fără suflare. În clipa aceea au început țipetele lui Vasile, din ce în ce mai disperate și mai puternice : "Mama ! Mamușca ! Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În - dorințele mele. Dacă Înainte fusesem o persoană cu o biografie, acum am devenit un sex fără trecut. În spatele tejghelei de la recepție stătea un bărbat atât de uscățiv, Încât dezbrăcat putea să pară un cuier montat pe o mătură. Avea craniul lucios ca o măciulie de baston, dar În nas și În alte orificii Îi creștea o cantitate de păr generoasă. Presupun că nu era prima oară când juca mica șaradă căreia, din câte mi-am dat seama, trebuia să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan, nu reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin curte. Probabil că era una din acele nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului, prea lată pentru craniul său. Avea gura lăsată pe ambele părți ale bărbiei și ochii, negri și nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt. Cercetându-i, mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă Fletcher. Toată lumea afară! Beth se cățără după ei. Harry Îl trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șuierător al apei, care o ridică brusc și o izbi atât de puternic de peretele opus Încât Norman știu imediat că trebuie să fi murit. Când se uită În jos, o văzu plutind În apa ce umplea cu repeziciune camera. Craniul ei avea la spate o tăietură deschisă care lăsa să se vadă materia zdrobită și roșie a creierului. Norman se Întoarse și o rupse la fugă. Apa se prelingea deja peste marginea peretelui despărțitor În momentul când Norman trântea ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nebunia lui Don Quijote infailibilul, invizibilul, inaccesibilul, Imposibilul Altfel spus, corabia despre care vă vorbesc nu e o corabie ca toate corăbiile corabia despre care vă vorbesc plutește pe partea cealaltă, nevăzută, a lumii Lemnul ei îmi crește în brațe, în craniu busolele ei se hrănesc cu gravitația inimii mele Cuvintele mele sunt chiar umbra ei/ proiectată-n afară. ALTE VIZIUNI LA CERNĂUȚI Izgonită memorie, icoane proscrise Pe pereții trecutului caii verzi ai prezentului Frunza de ieri se declară azi rădăcină ah
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
reviste siropoase. Avea, descoperise mai demult, un gust infailibil și cunoștințe solide despre filme. — Ce vârstă? — Paisprezece ani. — Cu cât mai înspăimântătoare, cu-atât mai bine. Îi întinse o copertă neagră pe care o mâzgă verde-fosforescent se scurgea dintr-un craniu. — Nu vă faceți griji. Sunt doar efecte speciale. Rugați-l pe fiul dumneavoastră să vină să vă învelească dacă aveți un coșmar după. Jack râse. — Mersi. Sună perfect. Dar oricum tu o nimerești întotdeauna. Ar trebui să fii critic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fiul său atât de bine să-l trateze ca pe un copil. — Acum - zise Ben derulând caseta în miezul acțiunii sângeroase și așezându-se comod, spune-mi ce părere ai despre un thriller lugubru cu adevărat de referință. După ce ultimul craniu fu decimat de invadatorii din spațiu îmbrăcați, din cine știe ce motiv care lui Jack îi scăpa, în veșminte de călugări medievali din secolul al XIV-lea, Jack anunță că se ducea la culcare. Din ce în ce mai des în ultimul timp, ajungea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rămasă dșefinitivă. Ulterior am aflat că execuția a fost făcută de ofițerul de securitate Hurjumă prin împușcare în ceafă și nu de plutonul de execuție cum ar fi fost procedura legală. Astfel se explică de ce gaura de glonț era în spatele craniului. Ofițerul Hurjumă era cunoscut pentru agreșivitatea și duritatea lui, împușcând victima pe malul unei surpări de teren din apropierea lacului, sperând că va fi acoperit de pământ. Însă ploile mari, au târât cadavrul spre lac și astfel am aflat că banditul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
biroul de miliție dar am trimis după el, gășindu-l într-un birt. Văzându-mă mi-a zis: ascultă ,, barosane’’ să vezi de ce te-am chemat, desfăcând o basma de pe cap am văzut că-i lipsește o ureche fiind tăiată din craniu încă sângerândă. LAșacest spectacol fioros m-am înduioșat și l-am ascultat până la capăt, abținându-mă cu greu să nu pufnesc în râs că i-a rămas o șingură ureche care mi sa părut tare mare și bleagă și arăta
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
să fi avut o cauză patologică, pentru a nu se mai înregistra cu un A.N. ăautor necunoscut). Rezultatul necropsiei , comunicat de medicul legist i-a lăsat fără replică. Moartea survenise ,, ca urmare a unei fracturi a coloanei, la baza craniului, provocată de un șoc violent la nivelul capului, în plan vertical’’, omul vostru ori a căzut în cap pe un sac de mălai ori sacul i-a căzut în cap și și l-a împins în gât’’. Deci, crimă. Încep
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cabină pachetul cu mâncare. AcestAșa oprit mașina și s-au dus împreună să vadă despre ce era vorba,întrucât punga nu-i aparținea. Dezlegând-o emana un miros greu, și au rămas uimiți văzând că în interior se afla un craniu uman în stare avansată de putrșefacție. Cum au constatat că ceva nu e în regulă, au anunțat organele de miliție, întrerupând orice activitate.S-a raportat cazul conducerii inspectoratului, dispunându-se formarea echipei de cercetare de la fața locului. Ofițerii anunțați
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de Focșani, din drumul județean ce duce spre Odobești se ramifică un drum de tarla ce duce spre câmp, traversând calea ferată. La circa 10 metri de drumul de tarla, într-o brazdă de paie se găsea punga ce conținea craniul uman. Fiind examinat s-a constatat că aparținea unei femei de circa 35 de ani. Dat fiind că trecuse mult timp și că locul faptei suferise modificări din cauza combinei și lipsAșaltor elemente, în urma cercetării lanului nu s-au putut stabili
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
combinei și lipsAșaltor elemente, în urma cercetării lanului nu s-au putut stabili elemente de importanță majoră pentru rezolvarea cazului. Au fost întocmite documentele ce s-au impus , echipa de cercetare retrăgându-se, secerătorii și-au continuat activitatea după ce punga cu craniul a fost dusă la serviciul medicolegal pentru studieri amănunțite. După ce au terminat de secerat prima tarla, au traversat calea ferată și au început activitatea și în a doua tarla. Dar de la prima trecere a combinei în lanul cu grâu au
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
capul, a renunțat. Șuvițele de păr rar și îngălbenit în ultima vreme i se lipeau de pielea capului, transparentă ca un pergament. Pielea feței i se zbârcise, era străvezie. Pomeții și oasele capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Din nou, Jim fu izbit de contrastul dintre trupurile impersonale ale celor care muriseră de curînd, și pe care la vedea În fiecare zi la Shanghai, și aceste schelete Încălzite la soare, fiecare din ele fiind o individualitate. Îl atrăgeau craniile acelea cu orbitele goale și dinții strîmbi, care păreau să-l privească pe furiș. În multe privințe, aceste schelete erau mai vii decît țăranii cărora le aparținuseră În viață. Jim Își pipăi pomeții și maxilarul, Încercînd să-și imagineze propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe surghiunitul Richard și condamnându-l mai apoi la abdicare și la pieire. Încă din momentul renunțării la tron - simbolica moarte a lui Richard -, mecanismul „sângelui vărsat” se declanșase inevitabil, mecanism care avea să facă din regat „o Golgotă de cranii omenești”, cum prorocise episcopul de Carlisle. Sângele lui Richard va curge în sens propriu abia în ultimul act al piesei. Și de-abia atunci Henric al IV-lea, care se amăgise cu gândul că moartea simbolică (detronarea) poate fi despărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care sunt supuși pretendenții Porției în Neguțătorul din Veneția. Proba celor trei mici sipete implică, într-adevăr, o confruntare cu Gorgo - mai puțin vizibilă, e drept, dar la fel de dură. În sipețelul de aur ales de prințul Marocului se află un craniu, imagine tradițională a morții. Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
erau singura sursă de lumină. Înșiruiți în umbra pereților, așteptau mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]