90,136 matches
-
la alungarea prejudecăților, la îndepărtarea formelor ce mistifică. Pe măsură ce se merge înapoi pe firul narației se refac stări, se înmulțesc obsesiile, spațiul se descompune, ca și personajele care-l populează. Se conturează din ce în ce mai evident drama esențială: conflictul între creator și creație, între autor și opera sa. Cunoaștem un Sade complex, cu două fețe, deopotrivă autorul volumelor de teatru, nuvele, al unui roman filosofic, dar și al scrierilor obscene pe care nu le-a semnat niciodată, un înger-demon "luminat" de o fantezie
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
tulburătoare meditație asupra morții și, în același timp, viziunea unei lumi în care miracolul grijaniei și mântuirea sunt integrate în mod natural, și devin accesibile, într-o anumită măsură, prin scris: "să-ți aduc hârtie? Țopăi: ai înviat! Slavă cerului... [...] Creația, în particular, nu e o simplă dramă a... mântuirii [...] ci har din harul lumii în general, bucurie din bucurie, plinătate... din plinătate..." O carte care se citește pe nerăsuflate, Grijania recompune, sub forma unor "manuscrise" și fragmente imaginare de jurnal
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
cineva care trăiește din scris, accesul la trei culturi diferite nu poate fi decât un mare avantaj. 3. Pe lângă admirația pentru faptul că scrii foarte bine și atrăgător în limba franceza, apare și întrebarea: Care au fost capcanele trecerii de la creația în română la cea în franceză? Capacitatea de a scrie într-o altă limbă decât cea maternă nu ține de miracol, ci de perseverență. În cazul meu, nu se poate vorbi de o atracție specială pentru franceză, cum încearcă să
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
poate fi discutat, sau chiar este discutabil, calitatea albumului ca obiect plastic, ca operă tipografică și ca element de referință pentru orice bibliotecă, este indiscutabilă. Iar prin realizarea acestei publicații atît de complexe și prin construcția sau, mai exact, prin creația, cărților de poezie, bibliofile în esență, dar fără acea latură inhibantă, farmaceutică, a obiectului bibliofil consacrat, Editura Brumar din Timișoara este acum un adevărat reper al pieței noastre de carte.
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
e mort, și ediția a fost întreruptă. Ea a fost reluată din 1990 și se bucură, azi, de o atenție ieșită din comun, apărînd chiar și o ediție de Opere complete, care începe de la gazetărie pentru a poposi, apoi, în creația filosofică. Se ignoră, de către acești editori devotați, un fapt, totuși, evident. Și anume că opera filosofică a lui Nae Ionescu (vreau să spun cursurile sale) au fost bănuite, încă în timpul vieții, de lipsă de originalitate, care, poate, într-un curs
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
Nae Ionescu a avut elevi străluciți (M. Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Gh. Racoveanu) și P.P. Negulescu n-a avut. Se poate spune, în consecință, că Nae Ionescu, filosof fără operă, a creat o școală de filosofie la noi, realizîndu-se prin creația fanilor săi extraordinar dotați. Dl Dan Zamfirescu a publicat relativ recent, la Editura sa "Roza Vînturilor", ultimul curs de metafizică, rostit de Nae Ionescu în anul universitar 1937-1938, pe care editorul (dl Mircea Diaconu) sau chiar proprietarul editurii îl intitulează
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
un gust amar în gură,/ ca de pastramă arsă, sau pelin..." (Sau pelin...). E aci o antigratuitate, deci o tendențiozitate sui generis, care nu îmbracă însă programul unor anume revendicări, folosindu-se de instrumentul vieții însăși. Viața fiind infrastructura acestei creații, îi pune la îndemînă propriile sale imprescriptibile criterii, a căror respectare duce la o autenticitate morală. Nu e nevoie de specificarea unor valori, căci acestea se subînțeleg în decurgerea naturală, demnă a trăirii, care, străină de "nepăsarea" maladivă, ca și
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
lăuntric irosite. În opoziție cu suprarealismul, și acesta un anteism crispat, străduindu-se a pune la contribuție resursele abisalului, am putea denumi modalitatea lui Șerban Foarță un hiperrealism (textualist, gramatical), ceea ce constituie, chiar datorită sterilității asumate, o continuitate legitimă a creației. Șerban Foarță: Șalul, eșarpele Isadorei; Șalul e șarpele Isadorei, Ed. Brumar, Timișoara, 1999, 62 pag, preț nemenționat.
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
suflet inegal, v Instructivă, ca atmosferă de epocă (vorba autorului "fabula mea are picioare de cronică") este și relația din grupul de prieteni ai lui Doru Filipache. Aceștia (Boruzescu, Bujoreanu, Badea Jiu) se întîlnesc în agape de cenaclu, citindu-și creațiile și sînt, mai toți, socializanți. Eroul romanului îl frecventase pe Gherea, e simpatizant al idealurilor acestuia și participă la ședințele clubului socialist. Badea Jiu (Jianu) e și el socialist și se alătură grupării generoșilor care, în 1899, trec în Partidul
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
Gheorghe Grigurcu , aidoma lui Cezar Ivănescu, Ion Zubașcu (născut în 1948) are o creație lirică incontestabil determinată de biografia sa. Provine dintr-o familie de victime ale comunismului. Părintele său, luptător cu arma în Munții Țibleșului, a fost asasinat în 1950, în închisoarea din Sighet, faptă ascunsă de Securitate timp de 15 ani. Mama
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul, entitatea fundamentală a creației în cauză, n-are parte decît de un tratament exterior, aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații ostenite parcă de propria-i
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
toate datele sale: fizice, morale și filosofice. Restauratorul sondează mereu realități exterioare, privește necontenit în urmă și se indentifică fatalmente, atît ca acțiune materială propriu-zisă, tehnică, dar și ca modalitate de a gîndi forma plastică și de a înțelege sensul creației, cu cei asupra cărora intervine. Și tot în mod inevitabil, el vine permanent în contact cu expresii istoricește încheiate, cu lumi închise, pentru că, într-un procentaj aproape absolut, cu excepția unor deteriorări accidentale sau a unor agresiuni traumatice pe care le
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
și Econom Stavrofor al Bisericii române din Paris. Conform aceluiași dicționar, Mircea Eliade a afirmat despre cel mai mediatizat roman al lui Virgil Gheorghiu, A 25-a oră, că ar fi de datoria fiecărui român să citească această carte, prima creație literară importantă a emigrației românești, dar mai cu seamă document revelator al istoriei contemporane, cu aplecare asupra unui aspect "pe care nici un scriitor european sau american nu l-a pus în lumină cu atâta claritate și atât de pătrunzător." Era
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
flamanzii și valonii, dar care se menține unitar fiindcă asigură cetățenilor săi un nivel ridicat de trai, le dă garanții de stabilitate și protecție, un factor important al coeziunii fiind regalitatea. Frămîntări și nemulțumiri sînt destule și totuși Belgia, această creație artificială a secolului XIX, "rezistă de mai bine de un secol și jumătate, spre satisfacția deloc neînsemnată a tuturor cetățenilor belgieni, flamanzi sau valoni. Și nici mîndria acestor cetățeni nu este neîntemeiată. Statul ai cărui cetățeni sînt nu-i cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
al Teatrului "Țăndărică" de peste două decenii i-a fost preferat domnul Călin Mocanu, a cărui activitate în domeniu este nesemnificativă.[...] Subliniem că domnul Cristian Pepino are nu numai o deosebită operă în domeniu, ci și competență managerială. Ca Uniune de creație, socotim că eludarea criteriului artistic în alegerea celui care trebuie să conceapă și să structureze personalitatea unei instituții de artă este mai mult decât o gafă. Senatul UNITER". Cristian Pepino este poate cel mai important regizor care s-a exprimat
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
prin tupeu și agresivitate. Oamenii de valoare sînt puși în discuție, contestați, trași de urechi. În loc să devină lideri de opinii, se retrag în umbră bulversați de agresiunea mediocrității și îi lasă astfel locul gol. Locul nu se umple cu o creație ce va rămîne în istoria teatrului, ci cu sfori și influențe periculoase. Toate astea pe un fond acut de sărăcie a artiștilor. E din ce în ce mai greu să rămîi demn uman și profesional cînd prezentul și viitorul bat la ușă amenințător. Jocul
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
Blaga, de o traumă a tăcerii: "Sînt un om timid pe viață.(...) Iată pentru ce scriu. Acest fel de-a fi, soluția aceasta mă absolvă de riscul atît de des al minorelor schimburi orale". Smulsă de-a dreptul din necuvîntare, creația a dobîndit pentru poetă o importanță aparte: "Limba a devenit pentru mine un act de-o solemnitate extremă, un templu în care se rostește numai adevărul". Dacă tăcerea e, spre a ne exprima astfel, o impersonalitate primordială, ontologică, urmează treapta
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
te simt transparent ferecat în capcana/ restului lumii agitînd restul lumii// într-o vraiște de rai așez nervii mei/ în răcoarea cu nume a nervilor tăi/ spun plînsul începe și se sfîrșește" (semn). Nu reprezintă oare alteritatea un avantaj al creației? Nu împrospătează oare ea imaginea, n-o înavuțește cu accepții și nuanțe noi, în jocul capricios, infatigabil, al elementelor? Celălalt beneficiază de un unghi de vedere inedit, la intersecția vieții exterioare cu cea interioară: "sorbit de nori în trecere/ de
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
cui anume aparține fiecare text. Numele lor apar doar pe ultima copertă, înscrise pe spatele unei fete neidentificabile, în regiunea dintre omoplați și fese. Acest colectivism explică probabil lipsa de zel cu care membrii grupului s-au angajat în actul creației. Ca și în vechile CAP-uri, fiecare a lăsat salvarea situației în seama celorlalți. A scrie tot ce-ți trece prin minte Autorii practică improvizația în deplină libertate. Nu-i inhibă nici un fel de cenzură, dar nici nu-i mobilizează
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Volksoper", la violonista Oana Lăcătuș și pianista Silvia Ciorbaru, studente ale Conservatorului din Boston. Dedicat - pe de altă parte - vârstelor mult mai tinere, Concursul "Remember Enescu" - găzduit de liceul ce poartă numele marelui muzician român - tinde a poziționa corect locul creației maestrului fără de seamăn al muzicii românești în conștiința copiilor de vârstă gimnazială, a celor de vârstă liceală dar și a studenților primilor ani de studiu universitar. Găzduit în continuare de Liceul "George Enescu" din București, ediția din acest an a
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
bucuria să te bucure// apoi intri din nou în grijile tale cu simțurile/ în expansiune și îți iei rămas bun/ de la zdrențele împărăției pămîntești/ făcînd cu ochiul rugului aprins al eurilor" (Piatra scrisă). Tendința de geometrizare sfîrșește prin a agasa creația ce se simte damnată aidoma ființei ce a produs-o, voindu-se desprinsă de tiparele falacioase, de un alibi formal, cufundată într-un inform tragic ce ne amintește de scriitura acută a unui Ion Caraion: "se mai văd semnele// la
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
de manifestare, ne miră faptul că aceste experiențe de viață intens emoționale și aventuroase nu și-au găsit nici un fel de debușeu în literatura de ficțiune. Reich-Ranicki a rămas, la nivelul strict al judecății criticului, martor atent și obiectiv al creației altora. Cartea este împărțită în cinci capitole: 1920-1938; 1938-1944; 1944-1958; 1958-1973; 1973-1999. Primele trei sunt dominate de nota social-politică; ultimele două, de vocația și activitatea profesională. Marcel Reich s-a născut în 1920 în orășelul polonez Wloclawek, într-o familie
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
fără concesii evidente. Ei reprezentau, oarecum, segmentul clasicizat, aflat într-o continuitate firească față de arta noastră interbelică. Aici pot fi amintiți deopotrivă artiști din generațiile mai vechi, Ion Musceleanu, Ion Popescu-Negreni, Ion Irimescu, cît și artiști în plină putere de creație, precum Ion Pacea, Virgil Almășanu, Ion Sălișteanu, Vasile Grigore etc. Cel de-al treilea segment reprezintă, într-un anumit fel, o atitudine artistică alternativă, dar alternativă nu atît prin tehnici și materiale, deși, în anumite cazuri, și în felul acesta
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
când sufletul/ Înfășoară trupul mort într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
al generațiilor nu e regulat, el avînd tendința de a se iuți în secolul XX, cînd generațiile par să se succeadă la intervale mai scurte (de 20 sau chiar de 15 ani). Tudor Vianu a vorbit, primul, despre generația de creație, cu alte cuvinte, despre acel aer de epocă definitoriu pentru temele și pentru stilistica operelor datorate unei comunități de vîrstă. Noi am numi paradigmă acest aer comun. Abandonarea principiului biologic, de către formaliștii ruși, modifică radical înțelegerea conceptului lui Thibaudet. întîi
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]