3,710 matches
-
lui foarte răspândit în cultură și în lumea spiritului, mai ales între corifeii veacului XX. E plin acest veac de impostură și sunt foarte mulți cei care-și iau dreptul - cu nerușinare - de a juca roluri pentru care nu sunt croiți, nici prin excese sufletești, nici prin interes spiritual. Acesta este aspectul de „show“ al culturii: trebuie să te arăți cu orice preț, chiar dacă simți că nu ai ce să arăți și că ieși în scenă fără să adâncești această misiune
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și se răspândește într-o rețea de sensuri, care este propriul său mediu de influență; mai precis: sensul se influențează pe sine în măsura în care se dezvoltă interior și reușește să pătrundă dincolo de sine, trecând pas cu pas în afara sa, ca să-și croiască astfel mediul său propriu, în care se va propaga, fluid și imaterial. Grecii puneau deosebirea dintre ei și barbari în faptul că știau că sensul există. Spiritual vorbind, grecul evocă idei, pe când barbarul indică lucruri. Pentru grec - și înțelegem prin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai multe ori peste nivelul actual. Factorul bunăstării personale Democrația, capitalismul și inovațiile se sprijină reciproc. Nimic nu există mai puternic decât un individ care trăiește într-o societate care are acces la acele instrumente cu ajutorul cărora să își poată croi propriul său destin. Numai într-o democrație poate prospera făurirea bunăstării personale. Dacă un lucru poate accelera prosperitatea și schimbarea care să ducă la societăți democratice, permițându-le indivizilor să își asume responsabilitatea viitoarelor destine, acela este reprezentat de inovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mici îi înțeapă fața, dar ei nu-i pasă, și-a pus pe dedesubt toate cojoacele, d-asupra paltonu - palton bun, l-a întors acu nouă ani, stofă de pe vremuri, bună, și din resturile lui care-a rămas și-a croit cu mâna ei basca. Și i-a vârât și două strate de vatelină. Fularu îi ține cald la urechi, și basca îi ține de ploaie ; și-a tras-o pe frunte mult și poa’ să zică chiar că domnește. Că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Tudor, tocma pe măsură, cămăși de noapte, șorțuri de bucătărie, costume de baie ; într-o vreme, îi făcuse Ivonei și pantaloni : pantaloni peșior - așa le zicea p-atuncea. Tot la mașina de cusut, dă-i și dă-i, tot cu croitu. Din ochi croia, fără tipare, fără nimic, Ivona îi mai aducea jurnale străine, da ea nici nu se uita la ele : — Lasă-le p-astea, zicea, că știu io și fără... Ea lucra, madam Ioaniu ce-o mai ajuta să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măsură, cămăși de noapte, șorțuri de bucătărie, costume de baie ; într-o vreme, îi făcuse Ivonei și pantaloni : pantaloni peșior - așa le zicea p-atuncea. Tot la mașina de cusut, dă-i și dă-i, tot cu croitu. Din ochi croia, fără tipare, fără nimic, Ivona îi mai aducea jurnale străine, da ea nici nu se uita la ele : — Lasă-le p-astea, zicea, că știu io și fără... Ea lucra, madam Ioaniu ce-o mai ajuta să surfileze. Și-odată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spune el radios. Ești o fată foarte bună, Emma. Unde să le pun ? Ne uităm amîndoi neajutorați În jur, la camera plină de troace. — Ce-ar fi să le pui acolo, În spatele televizorului ? spune bunicul În cele din urmă. Îmi croiesc cu greu drum prin cameră, trîntesc cutia pe jos, după care mă Întorc la el, avînd grijă să nu calc pe ceva. — Fii atentă, Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar, care m-a cam Îngrijorat, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e acasă ? spune Lissy stresată la culme. Urmează un moment de tăcere, după care, ca prin farmec, ușa se deschide cu un clic. O, Doamne. Mă simt ca În peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la alta, ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu pot face asta. În primul rînd, pentru că, după maximum o săptămînă, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rînd... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lîngă mine, Îmi croiesc Încet drum pe scări, apoi pe hol. Toți cei pe lîngă care trec fie se uită la mine ca la expoziție, fie se fac că nu se uită deloc și cel puțin cinci conversații sînt Întrerupte brusc În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți spun. Ei bine, poate că eu nu am chef să aflu ! răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-au venit doar acum, la spartul tîrgului. Chelnerii se vîntură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzînd din zbor frînturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
stare nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămîn uitîndu-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfîrșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască pe obraji. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de vânat. Când năvăliră românii și cumanii din locurile ce-i acopereau, atunci intră spaima-n oasele romeilor surprinși, cari, puțin ce se-mprotiviră, și căzură mulțime de săbiile românilor, până ce-n urmă, tot în galop și dând frâiele slobode, o croiră la fugă de 87 {EminescuOpXIV 88} mâncau pământul, risipiți pe deplin, goniți de vrăjmașul învingător, și abia cu mare ce ajunseră în oraș la Serras, unde năzuiră ca la un liman de mântuire. Arhistrategul Issac însuși căzu prins pe mâna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
km). Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit la poalele coastei și în albia majoră, valea inferioară a Lohanului are o luncă destul de bogată în iazuri, bălți și smârcuri, prin care firul anemic al apei lui cu greu își croiește drum. Versantul drept este, însă, tot domol, ca și în bazinul superior. Văile secundare de aici sunt larg deschise, neevoluate din cauza sărăciei debitului de apă și a scurtimii lor. Doar la gură, în regiunea de contact cu albia majoră a
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum: În față, În nări. Respira greu - Îi intra În plămîni. Ca o baliză de semnalizare, niște aburi scoase la iveală o saună din spate. Își croi drum pînă la ușă. Prin ceață: Spade Cooley gol, Între trei fete goale. Chicoteli, brațe și picioare Încolăcite - o orgie pe o bancă lunecoasă din faianță. Femeile erau atît de strîns Încolăcite În jurul lui Spade, Încît nu putea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu asta te speli pe mâini. Ce rezolvi de pildă cu "înspațiere" pentru Einräumen? Eu aș pune "curățirea spațiului" și aș vedea aici povestea primitivului care vine și se așază într-un spațiu "curățindu-l" după ce înainte și l-a "croit" (räumen) prin hățișuri. Odată curățat, spațiul respectiv devine loc (Ort), și anume loc cu o structură organizată (Ortschaft), determinat de relația lucrurilor care-l populează (pomi, grădină, animale domestice, coliba, prispa etc.). În orice caz, gândesc în limitele unei recuzite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chinezește, stadioanele? Ce le reproșez celor care ajung să se îmbete cu puterea? Simplu spus: uită că sânt și ei, ca noi toți, niște omuleți. În spatele coloanelor cu girofaruri, cu SPP-iști care "ocupă pozițiile" și controlează preventiv locul, care croiesc drum și care veghează și supraveghează ― se află până la urmă un omuleț. În spatele celor care se urcă la tribune, care vorbesc mulțimilor, care umplu ecranele televizoarelor ― se află până la urmă omuleți. În spatele ridicării unor armate și al declanșării unui război
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atît de sărac, nu era sărac, era sărac numai aici, dar făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe un maidan, singur și adus de spate... Pe aici Își croia drum pe jos pînă acasă. Julius cu preludiul lui și Susan cu antichitățile ei. De cîtăva vreme se dădea În vînt după lucrurile vechi și valoroase; era un moment potrivit, fiindcă de cîteva săptămîni Juan Lucas era vîrÎt pînă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se afla ușa și muncitorii au primit-o cu vorbe deșucheate, au Început să fluiere admirativ, ba chiar i-au spus mămico. Dar Susan nici nu-i lua În seamă: a Înaintat fermecătoare, cu fusta ei galbenă și bluza albă, croindu-și drum printre ei pînă l-a găsit pe meșter. A vorbit cu el cîteva minute și a cumpărat ușa pe un preț de nimic. După părerea meșterului, era bună de aruncat; pentru ea, În schimb, era vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începea să se Învinețească; le ceru tuturor să plece, ca și cum ar fi vrut nici mai mult nici mai puțin decît s-o lase să moară singură. Dar chiar În clipa aceea intra Bobby dînd din mîini ca un bezmetic și croindu-și drum prin mulțimea servitorilor, eroic și violent, Încîntat că avea prilejul să-i Îmbrîncească pe toți și cît pe-aci să-l strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîna care o făcuse pe Susan să amuțească se retrăgea la locul ei, apucînd o felie de pîine prăjită. Își bău repede cafeaua cu lapte ca să plece ca din pușcă la școală, În timp ce lacrima se prelingea pe obrazul lui Susan, croindu-și drum prin brusca și neașteptata ei tristețe. N-o observă decît În clipa cînd se apropie ca să-i dea o sărutare Înainte de a o zbughi spre școală. Deodată se trezi cu un gust sărat și inexplicabil pe buze, mămica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunînd: „din cînd În cînd se scriu lucruri interesante“. Susan se uită la el, pătrunsă de adevărul vorbelor lui și se ridică și ea În picioare. Se pregăteau să plece amîndoi, cînd deodată Arminda, schimbîndu-și complet personalitatea, Începu să-și croiască drum printre valize și să Înainteze, spunîndu-i lui Julius că acum avea nouă ani și că anul ăsta o să fie printre elevii cei mai mari de la Inmaculado Corazón. „I-am adus domnișorului un mic cadou“, anunță, silindu-i pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simți o rază de lumină pe pleoapele Închise, dar În clipa aceea Cinthia, zîmbitoare, Îl chema de la o masă din celălalt capăt al curții. Dă-mi voie, mămico!, dă-rni voie! Susan nu reușea să-l oprească și Julius, gîfÎind, Își croia drum anevoie printre perechile care acum, deodată, ieșiră din dormitorul lui, lăsînd liber spațiul dintre el și masă, dintre pat și scrin, tu știi totul cînd mă uit la tine, după ce mă trezesc... II „Și acela a fost, dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci și pe care toți Îl cunoșteau și el mai mult ca oricine. „Viceregele! Viceregele!“, strigă Șobolanul. Viceregele nu se poate ști dacă l-a Îmbrățișat sau de fapt l-a Împins la o parte și a continuat să-și croiască drum pînă a ajuns la bar, nu departe de locul unde stătea Santiago. „Viceregele!“, Îl strigă el. Amîndoi se ridicară În picioare, se apropiară unul de altul Înaintînd printre clienți și se Îmbrățișară strîns. „Cad din picioare de beat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era mai în vârstă, iar fața lui era acoperită de o barbă și un păr încurcat, ca și cum l-ar fi scărmănat o armată de pisici sălbatice. Purta o cămașă care fusese odată albă și un costum de dineu care fusese croit pe un om mult mai scund. Prin comparație, Boo părea aproape normal. —Scuze! Ashling, acesta este JohnJohn, spuse el arătând către cel mai tânăr. Și acesta este Hairy Dave. Prieteni, ea este Ashling, o ființă umană decentă care îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]