3,585 matches
-
strivind o parte din torsul său și imobilizându-l sub greutatea ei. Acidul se scurgea din corpul creaturii rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia drum prin aliaj. Dincolo de sasul exterior era neantul. Ici și colo apărură câteva găuri și femeia se zbătea încă pentru a scăpa de chingile scaunului. Aerul începea să iasă din Sulaco, aspirat fiind de vidul nesătul al spațiului cosmic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
alcool, vesel, mincinos, sincer preocupat de soarta fiică-mii. Doar că eu n-aveam nici o fată. Păcăleam în permanență sistemul. Odată cu el, mă păcăleam și pe mine, cu o îndemânare și-un succes demne de invidiat. Protestam prin cultură. Îmi croisem din paginile romanelor interbelice o armură de cavaler medieval, pe care o purtam triumfător la demonstrațiile de „1 Mai“ și „23 August“, unde eram scoși cu facultatea. Îmbrăcam rochiile cubiste ale doamnei T. sau împrumutam vesta de sportsman a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
actorașii care-și revărsau generos laringele seara, între două „Telejurnale“, recitând poezii bărbătești despre țară și Partid. Nu-mi plăcea să stau la cozi și, cu-atât mai puțin, să urmăresc sacii de cartofi când se descarcă după tejghea. Eram croit din alt aluat decât țăranii de la piață (unghiile lor negre și boante mă înspăimântau) și nu împărțeam nici vocabularul, nici aceleași gusturi vestimentare cu vânzătorul din colț de la „Aprozar“, al cărui halat imens și soios, din care săreau șoareci, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce să păstrez, ci ca să nu am ce să-mi amintesc. Trebuia să-mi duc viața până la capăt, egală cu mine și cu micile contradicții care o defineau: să nu îmbrac niciodată în public costumul comod și elegant al memoriei, croit din imagini, senzații și impresii care ar fi putut fi interpretate sau, mai rău, să încapă pe mâna unui securist. Să inventez, da; să mint, încă mai bine. Și, mai presus de toate, să intru în pielea celor care, vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au rămas doar asistentele: multe, simpatice și pline de energie. Le urmăream seara, pe-ascuns, cu lumina stinsă în bucătărie; etajul unu era un excelent observator. Le studiam cum își aranjează halatele și trag de fustițele nesigure, obligatoriu albe și croite deasupra genunchilor. Cred că știau că mă uit sau aveau o bănuială, pentru că își puneau mereu pe dedesubt dresuri negre. Uneori, urcau două-trei într-un pat și, înghesuite, ridicau câte un picior pe peretele alb și el. Mișcarea conținea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căutam acolo, bătându-mi joc de viața mea și de mințile a 30-40 de nefericiți? Ce culoare de sutien alesese Maria? Unde aveam să fiu peste 10 ani? Cine mă putea ajuta să-mi găsesc ultimele Pif-uri? Fiecare gând își croia povestea lui, ca programele de calculator pe care mi le împrumutase Mihnea și care rulau singure, combinându-mi ideile cu parametrii sociali dați de ziare și calculând probabilitățile de succes și dezastru ale zilei următoare. Îmi secționam creierul cu precizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și ediția princeps a poeziilor lui Eminescu. Îmi plăcea cuvântul ăsta, princeps, suna pompos și reconfortant. Când îl rosteai, parcă vorbeau principi și regi prin gura ta, oricum te înălța și-ți dădea o importanță nemăsurată în fața celorlalți. Împreună cu Mihnea, croisem un plan. În august 1883, Eminescu își încredința poeziile binefăcătorului său, Maiorescu; nu zece-cincisprezece, toate. În același an, în noiembrie, Maiorescu îi propunea lui Macedonski să scrie un pamflet în care să-l atace pe Eminescu; urma să iasă scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe dușumea; Andrei ținând afară de șase (oricum n-ar fi încăput pe ușă). Noi ceilalți, rămași înăuntru, ne întrebam din priviri: când mergem la meditații? cine apără marți pe „Dinamo“? cât o mai duce nea’ Nicu? Povesteam filme, cărți, meciuri, croiam planuri mărunte de viitor (pentru mine, viitorul arăta ca un ochean întors pe dos). La plecare, tropăiam pe teancurile de reviste „Femeia“, încălziți de furie, deznădejde și-alcool. Iubirea și sexul n-aveau ce căuta acolo (cum nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cine-i erou și cine trădător, câte picături de sânge țâșniseră cu-adevărat și câtă minciună se adunase printre straturile prăfuite ale vieții și paginilor. Mă luptam deci cu mine însumi, cu întinderea bolnavă și nesfârșită a creierului, care îmi croia din nimic hărți colosale, pregătit să miște armate și să poarte bătălii imaginare cu oricine ar fi îndrăznit să-l contrarieze. Distrugeam continente, nu țări. Îmi colonizam memoria cu răutăți și bucurii, rescriam povestea altora așa cum aș fi dorit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și-adjunctul meu, Penciu.“ Din praf a mai ieșit un corp, micuț, rotund, agitat. „Să trăiți! Penciu Emil, crimă organizată.“ Acum îi zăream pe-amândoi (fâlfâiau și niște legitimații), parcă erau Pat și Pataschon, în haine de funcționar. Cineva le croise costumele pe întuneric, greșiseră dulapurile sau făcuseră schimb între ei: cel mare avea mânecile doar până la cot, ziceai că îi fuseseră suflecate cu forța. Celălalt, micuțul, înota prin croială, îi atârna haina peste unghii. N-ai fi ghicit nici firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-anatomie. Trei sferturi din timp, profesoara Melniciuc robotea la tablă, scriind lecția și subliniind definițiile cu muștiucuri de cretă colorată. Din fabricație, madam’ Melniciuc fusese înzestrată cu câteva monturi de excepție și, cum nici o pereche de încălțăminte nu părea croită pentru problema ei, se descălța din primele minute. Îi contemplai sandalele sau pantofii moleșiți, fără toc, parcă scoși din mașina de spălat: mijeau de sub catedră, în timp ce femeia lucra de zor, cu spatele la clasă. Era momentul mult așteptat. Sub comanda lui Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care pe unde. Să mergem înainte, cu tot ce-aveam mai bun, împotriva a tot ce era mai rău. Așa ne găsise decembrie, gata de luptă: pentru pace, împotriva cursei înarmărilor. Degeaba bravam, degeaba ne mințeam între noi: nu eram croiți pentru lumea asta. Eu, Mihnea și ceilalți, născuți în jurul lui 1968, rămăsesem oricum o greșeală a istoriei: „decrețeii“ - o generație neprevăzută, scăpată pe țeavă, moartă încă înainte să se nască. Părinții noștri nu ne doriseră, nu figuram în plan. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
indicau defectul viu de fabricație. Rebutul. „Unde vă vedeți peste 10 ani?“ - sunau întrebările la interviurile de firmă. Aceleași, oriunde te-ai fi dus: la Zara sau la Fabrica de conserve de pește. Cineva, un dobitoc patentat, gândea în perspectivă, croia planuri pentru viitor, alcătuind tabelul cu punctajul vieții noastre. Nu ne vedeam nicăieri, dacă am fi fost siguri unde, ne-am fi dus direct acolo, n-am mai fi venit la interviu. Meseria mea dispăruse. La fel și salariul, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părinții adevărați. Pe parcursul discuțiilor, se va urmări colectarea informațiilor pe care le deține «Sanda» cu privire la bunicul din partea tatălui. Semnat: SS indescifrabil. PS: Se va raporta la centru îndeplinirea operațiunii «Sifonul ».“ Obiectivul „Sanda“ eram eu (mă rog, impostorul din roman), îmi croiseră și-o identitate de homosexual, cu tot tacâmul de prieteni și iubite pe care îl ascundeam de ochii lumii. Romanul Alexandru sau cel al vieții noastre multiple și nedezlegate, în permanentă mișcare de la București la Tuzla și de pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
revărsat pe parchet un morman de hârtii gălbejite: scrisori, acte, hărți. Le-am citit pe toate, dar n-am să vă povestesc decât despre câteva. Bunicu’ Vitalian era un fel de geograf al familiei, împărțindu-și timpul liber între a croi destinele celor din jur și a juca la cărți cele mai nebunești lucruri. Așa am aflat, din scrisori, că, prin anii ’30, în timpul vizitelor prin București, juca la poker sau tabinet porțiuni întregi din oraș, pe care le cesiona cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
respectă cu strictețe regulile de circulație.“ „Mă rog, problema lor. Să revin. Ăla e-un exemplu de furtună neuromagnetică. La scară mică, dar eficientă.“ „Se poate și mai rău?“, m-am interesat, suflând aer cald în mănuși. Degeaba, Thinsulate-ul era croit la turci, costase 100 de mii. „Da, exact cum spune omul nostru în scrisoare. Ce-i Mona Lisa Overdrive?“ „Un roman al lui Gibson.“, m-am lăudat. Cu asta chiar mă ocupam, aveam o teză de 700 de pagini, zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aterizau în cap sau se odihneau pe tifonul cămășii. Alții se lipeau de sticla verde a acoperișului sau fleșcăiau cu trompa prin resturi de mango și banane. Aerul era stătut, dens ca îngrămădirea de frunze și liane prin care îți croiai drum. Ieșeai umed, cu buburuze de toate culorile pe tine; te mai opreau portarii, să dea jos câte-un Parnassius Apollo de pe spatele tău. M-am întors pe Währingerstrasse, prin spatele Universității. Undeva în clădire, prin labirintul de culoare cimentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau popotă, iar curelele groase, prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se realiza probabil noaptea, când calculatoarele încremeneau (nu vi s-a întâmplat niciodată ca, în drum spre baie, să zăriți beculețul roșu al unității clipind?), iar utilizatorii picoteau sub plapumă, amorțiți de somn. De pe taste, nanobacteriile contaminau degetele victimei, își croiau drum prin striațiile epidermei, ajungând în rețeaua capilară. Informația era transmisă mai departe, spre creier, îmbogățită ca sângele proaspăt al schiorilor austrieci. Drogul se infiltra în organism, toxinele vii treceau din vene în soft-urile minții, alterându-le iremediabil. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
învățământului public derulat pe întregul teritoriu al Imperiului Habsburgic. Preluând principiul obligativității școlare promulgat (dar neaplicat practic) în legislația prusacă, Regulamentul din 1774 prevedea ca toți copiii, între vârstele de 6 și 12 ani, să fie școlarizați în mod obligatoriu. Croit după măsura principiilor iluministe, Regulamentul urmărea alfabetizarea tuturor supușilor concomitent cu stârpirea ignoranței populare prin luminarea publică. Traversele centrale ale acestei legi originale au stabilit reperele generale în cadrul cărora s-a desfășurat învățământul imperial pentru următorul secol, până la constituirea Monarhiei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dezvoltară o putere destoinică de a trage admirarea și lauda celorlalte nații; vrednică de numele și sângele ce-l purta în vinele lor și de drepturile ce dorea să dobândească, acestea era vremile cele eroice ale rumânilor. Geniul lui Mihaiu croia, și rumânii puind în lucrare făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era vremea cea mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rumânii s-ar fi fericit [p. 319]. Împrejurările, soarta, nenorocirea a precurmat zilele acestui om mare înainte de a întemeia puterea aceasta nuouă a rumânilor. Următorii lui sau nu moșteniră duhul lui cel mare, sau nu putură a urma pe drumul croit de dânsul. Unirea și statul românilor trecu ca un vis; nația rumânească iar se tăie în părți; rumânii iar căzură sub puteri streine sau diosibite, și vremurile cele grele mai dinainte iar se întoarseră. În necazurile, sufiririle și duhurile lor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nație slobodă și cârmuită de un prinț mare. Niciodată țara rumânească n-a fost mai slăbită și mai vrednică de respectul și cinstea altor staturi ca în vremea aceasta. Ca să îngrădească, să întemeieze slobozenia și să asigureze țării fericire vecinică, croii proiectul acel mare de a uni pe toți rumânii într-o putere. Cu armele în mână înființă proiectul acest favorit al său și vrednic de un rumân mare ca dânsul; dar când era să întemeeze statul acest nou al rumânilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reușește să se mențină la putere 3. Ulterior, vreme de două secole, ideologia și-a metamorfozat sensurile pe o cale a gândirii desfășurată într-o dublă direcție: una a cunoașterii și alta a dominației. Chiar și atunci când au căutat să croiască drumuri alternative în folosirea coneptului, gânditorii și teoreticienii politici s-au văzut nevoiți ca, într-un fel sau altul, să revină la calea principală și să înscrie ideologia pe unul dintre cele două trasee amintite. Au făcut-o de multe
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
{EminescuOpXII 15} PATOLOGIA SOCIETĂȚII NOASTRE În situațiunea politică și în condițiunea civilă ce s-a croit familiei române prin noile legi se simte de toți o stare de siluire și o anomalie, cu toată organizațiunea savantă a instituțiunilor, în toate raporturile sociale tradiționale, încît am ajuns să nu credem în nimic stabil. Putem zice că nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]