2,936 matches
-
din secolul al XVI-lea orașul avansează la un sistem de guvernare oligarhică. Perioada de apogeu a republicii a fost marcată de conflictul cu Veneția, care începuse să se impună ca o mare putere navală după cea de-a patra Cruciadă. Prima confruntare a acestui conflict, desfășurată în apele Accrei, a fost decisă în 1257 în favoarea Veneției, care a câștigat astfel așezămintele comerciale din Accra. Împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul, susținut de genovezi în lupta pentru recuperarea tronului său, a
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
menținută, cu unele reforme, până la cucerirea de către Napoleon Bonaparte în 1797. La începutul secolului al XI-lea era compusă din orașul Genova și zonele limitrofe, iar în 1015, datorită dezvoltării comerțului, întreaga Ligurie făcea parte din această republică. După prima cruciadă, în 1098, Republica Genova a câștigat așezări în Siria. Majoritatea dintre ele au fost pierdute în timpul campaniilor lui Saladin. În 1261 orașul Izmir a devenit teritoriu genovez. În urma primului război cu Veneția Genova a înființat în ultimul sfert al secolului
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
chestiunea presupusului pelerinaj al lui Máel Coluim, pelerinajele la Roma sau călătoriile în alte locuri îndepărtate, nu erau ceva neobișnuit. Thorfinn Sigurdsson, Cnut și Mac Bethad au fost menționați cu siguranță. Se știe că Rognvald Kali Kolsson a plecat în cruciade în Mediterana în secolul al XII-lea. În perioada lui Malcolm, Dyfnwal al Strathclyde-ului a murit în pelerinajul la Roma în 975, ca și Máel Ruanaid uá Máele Doraid, regele din Cenél Conaill, în 1025. Nu se știe mult despre
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
a fost un sinod al clericilor și mirenilor romano-catolici, ce a avut loc între 18 și 28 noiembrie 1095 la Clermont, Franța. Discursul Papei Urban al II-lea din 27 noiembrie a fost punctul de cotitură al Primei Cruciade. În 1095, împăratul bizantin Alexios I Comnen a trimis emisari în Occident cerând ajutor militar împotriva turcilor selgiucizi. Mesajul a fost primit de Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Piacenza; în același an, în noiembrie, Urban a cerut
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
aceste relatări au fost scrise la destul de multă vreme după conciliu, și diferă mult unele de altele. Mai important decât cele cinci discursuri compuse din ultimele surse, care tind să fie colorate de propriile păreri ale autorilor lor vis-a-vis de cruciade, este o scrisoare scrisă de însuși Urban în decembrie 1095 în care face referire la conciliu. Fulcher of Chartres, care a scris o versiune a discursului în "Gesta Francorum Jerusalem Expugnantium", afirmă că Urban a tratat la conciliu mai multe
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
penitențelor din cauza păcatelor, ceea ce ulterior avea să fie cunoscut sub numele de indulgență. Robert arată că Urban a pus accent pe recucerirea Țării Sfinte mai mult decât pe ajutorul dat grecilor; deceniile care au trecut între timp și evenimentele Primei Cruciade au schimbat în mod cert accentul. Conform lui Robert, Urban a enumerat câteva mari jigniri aduse de musulmani creștinilor: "I-au circumcis pe creștini, iar sângele circumciziei l-au vărsat pe altare sau în cristelnițe." și alte imagini inflamatorii extrase
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
Baldrick, comparându-i cu poporul lui Amalec. Violența cavalerilor o dorea înnobilată de slujirea lui Hristos în apărarea bisericilor Răsăritului ca pe o mamă. Baldrick afirmă că Urban, acolo pe loc, l-a numit pe episcopul de Puy în fruntea cruciadei. Guibert, abatele de Nogent scrie și el că Urban a pus accent pe recucerirea Țării Sfinte mai mult decât pe ajutorul dat creștinilor de acolo. Acest accent, ca și în cazul lui Robert și Baldrick, poate fi datorat influenței relatării
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
apel general la cavalerii și nobilii Franței. Urban se pare că știa dinainte că Raymond al IV-lea de Toulouse, exemplar pentru curaj și pietate, este pregătit deja să ridice armele. Urban însuși a petrecut câteva luni ținând predici despre cruciadă în Franța, în vreme ce legații papali răspândeau vestea în sudul Italiei, perioadă în care accentul a trecut de pe ajutorarea lui Alexius pe cucerirea Ierusalimului; populatia generală, auzind de Conciliu, probabil că a înțeles că acesta este de fapt scopul Cruciadei. Scrisoarea
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
despre cruciadă în Franța, în vreme ce legații papali răspândeau vestea în sudul Italiei, perioadă în care accentul a trecut de pe ajutorarea lui Alexius pe cucerirea Ierusalimului; populatia generală, auzind de Conciliu, probabil că a înțeles că acesta este de fapt scopul Cruciadei. Scrisoarea lui Urban, adresată credincioșilor care „așteaptă în Flandra” deplânge faptul că turcii, pe lângă pângărirea „bisericilor lui Dumnezeu din regiunile de răsărit”, au luat „Orașul Sfânt al lui Hristos, sfințit de patima și de învierea Lui—și doar s-o
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
o blasfemie—l-au vândut pe el și pe bisericile sale în abominabilă robie.” Totuși, el nu cere explicit recucerirea Ierusulimului. El cere explicit doar „eliberarea” militară a bisericilor răsăritene, și îl numește pe Adhemar de Le Puy în fruntea Cruciadei, programată să înceapă în ziua de Adormirea Maicii Domnului, 15 august.
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
În schimbul unor moaște de sfinți aduse de la Constantinopol,Balduin a reușit să obțină o sumă de bani din partea regelui Franței, Ludovic cel Sfânt. De asemenea, în 1249 s-a aflat alături de regele Ludovic la asediul asupra Damiettei în Egipt, în cadrul cruciadei a șaptea. În paralel cu evenimentele din Imperiul Latin, Balduin se îngrijește de chestiunile legate de succesiunea Flandrei. Astfel, în 1237 obține sprijinul regelui Ludovic cel Sfânt al Franța și al contesei de Flandra, reușește să aranjeze lucrurile astfel încât sora
Balduin al II-lea de Constantinopol () [Corola-website/Science/324330_a_325659]
-
al maghiarilor, fiind cea mai veche abație din Regatul Ungariei. Primul abate a fost celebrul Astrik (d.1036). De-a lungul timpului, aici, au avut loc mai multe evenimente importante. În anul 1096, Godefroy de Bouillon, unul dintre conducătorii Primei Cruciade a petrecut o săptămână la abație pentru a negocia cu regele trecerea în deplină siguranță a soldaților săi prin Ungaria. În anul 1137, vechile clădiri romanice au fost demolate și înlocuite cu unele noi, iar în anul 1486 abația a
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
Balduin I (iulie 1172 - cca. 1205), primul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol, conte de Flandra ca Balduin al IX-lea și conte de Hainaut ca Balduin al VI-lea, a fost unul dintre cei mai proeminenți lideri ai Cruciadei a patra, care a avut ca rezultat cucerirea Constantinopolului, cucerirea celei mai mari părți a Imperiului Bizantin (numit pe atunci "Imperiul Romaniei" de către occidentali) și întemeierea Imperiului Latin de Constantinopol. Există și opinia potrivit căreia încheierea acestei cruciade a fost
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
lideri ai Cruciadei a patra, care a avut ca rezultat cucerirea Constantinopolului, cucerirea celei mai mari părți a Imperiului Bizantin (numit pe atunci "Imperiul Romaniei" de către occidentali) și întemeierea Imperiului Latin de Constantinopol. Există și opinia potrivit căreia încheierea acestei cruciade a fost marcată de bătălia de la Adrianopol din 1205 , în care Balduin I a pierdut o confruntare decisivă împotriva țarului Ioniță Caloian, conducătorul statului vlaho-bulgar, și și-a petrecut ultimele zile de viață ca prizonier. Balduin a fost fiul contelui
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
petrecut ultimele zile de viață ca prizonier. Balduin a fost fiul contelui Balduin al V-lea de Hainaut și al contesei Margareta I de Flandra, sora contelui Filip de Alsacia . Atunci când Filip de Alsacia, lipsit de moștenitori, a plecat în cruciadă în 1177, l-a desemnat pe cumnatul său Balduin al V-lea ca urmaș al stăpânirilor sale. După un asediu nereușit asupra fortăreței Harim (în sprijinul Principatului de Antiohia), Filip a revenit în Europa în 1179, moment în care regele
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
și două fiice minore care aveau nevoie de ajutor pentru menținerea teritoriilor cruciate din Palestina; de asemenea, doi unchi ai Mariei, regele Richard Inimă de Leu al Angliei și regele Filip al II-lea August al Franței vor participa la Cruciada a treia (1189-1192). Familia lui Balduin însuși se implicase directîn apărarea Ierusalimului, dat fiind că unchiul său, Filip de Alsacia a murit în Țara Sfântă în 1191 și că bunica sa de mamă se înrudise cu regina Isabella, regină a
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
1200, s-a semnat tratatul de la Péronne, în virtutea căruia regele Filip August a restituit comitatului flamand cea mai mare parte din Artois. Doar o lună mai târziu, la 23 februarie 1200, Balduin a luat semnul Crucii pentru a porni în cruciadă, așa încât următorii doi ani au fost dedicați pregătirilor, plecarea către Orient fiind consemnată la 14 aprilie 1202. Ca parte a efortului său de a-și lăsa stăpânirile în ordine, Balduin a emis două charte pentru comitatul de Hainaut. Una dintre
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
absenței lor, regența a fost asigurată de către fratele mai tânăr al lui Balduin, Filip de Namur (pentru Flandra), care avea și custodia celor două fete, și de către unchiul său Guillaume de Thy (pentru Hainaut). Pentru acest episod, a se vedea Cruciada a patra. Pentru coroana imperială a noului stat creat în urma căderii Constantinopolului la 1204, alegerea urma să se facă între principalii protagoniști ai cruciadei, Balduin de Flandra și conducătorul numit al cruciadei, marchizul Bonifaciu de Montferrat. În vreme ce Bonifaciu era considerat
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
fete, și de către unchiul său Guillaume de Thy (pentru Hainaut). Pentru acest episod, a se vedea Cruciada a patra. Pentru coroana imperială a noului stat creat în urma căderii Constantinopolului la 1204, alegerea urma să se facă între principalii protagoniști ai cruciadei, Balduin de Flandra și conducătorul numit al cruciadei, marchizul Bonifaciu de Montferrat. În vreme ce Bonifaciu era considerat ca fiind cel mai probabil ales, datorită conexiunilor sale cu curtea bizantină, Balduin avea atuul tinereții, al pioșeniei și al faptului că devenise cel
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
pentru Hainaut). Pentru acest episod, a se vedea Cruciada a patra. Pentru coroana imperială a noului stat creat în urma căderii Constantinopolului la 1204, alegerea urma să se facă între principalii protagoniști ai cruciadei, Balduin de Flandra și conducătorul numit al cruciadei, marchizul Bonifaciu de Montferrat. În vreme ce Bonifaciu era considerat ca fiind cel mai probabil ales, datorită conexiunilor sale cu curtea bizantină, Balduin avea atuul tinereții, al pioșeniei și al faptului că devenise cel mai popular lider cruciat. Cu sprijinul venețienilor, Balduin
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
apărut în Flandra având pretenția de a fi Balduin în persoană. Acest fapt a condus la o serie de revolte în Flandra, îndreptate împotriva contesei Ioana aflată la conducerea comitatului. Cei care îl cunoscuseră pe Balduin anterior plecării sale în cruciadă au respins categoric această pretenție, însă uzurpatorul a reușit să atragă mai mulți partizani, în special din rândurile țărănimii. În cele din urmă, dovedindu-se că uzurpatorul nu este decât un servitor burgund, el a fost executat în 1226.
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
reprezintă denumirea în limba latină pentru "împărțirea teritoriilor Imperiului Roman (Bizantin)", care a constituit un tratat semnat în vederea divizării Imperiului bizantin între participanții la Cruciada a patra, în 1204. Tratatul a stat la baza constituirii Imperiului Latin de Constantinopol și a stabilit detaliile împărțirii teritoriului bizantin și ale noii organizări politice a regiunii. Tratatul, promulgat fie la finele lui septembrie și începutul lui octombrie 1204
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
și ale noii organizări politice a regiunii. Tratatul, promulgat fie la finele lui septembrie și începutul lui octombrie 1204, fie (potrivit opiniei istoricului Nikolaos Oikonomides) imediat după cucerirea Constantinopolului, a fost schițat de către un comitet de 24 de conducători ai cruciadei, compus din 12 reprezentanți ai dogelui Enrico Dandolo al Veneției și 12 ai celorlalți participanți la cruciadă. Tratatul acorda noului împărat controlul direct asupra unui sfert din teritoriul fostului Imperiu bizantin, Veneției trei optimi (inclusiv 3/8 din Constantinopol), urmând
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
octombrie 1204, fie (potrivit opiniei istoricului Nikolaos Oikonomides) imediat după cucerirea Constantinopolului, a fost schițat de către un comitet de 24 de conducători ai cruciadei, compus din 12 reprezentanți ai dogelui Enrico Dandolo al Veneției și 12 ai celorlalți participanți la cruciadă. Tratatul acorda noului împărat controlul direct asupra unui sfert din teritoriul fostului Imperiu bizantin, Veneției trei optimi (inclusiv 3/8 din Constantinopol), urmând ca restul de două optimi să fie divizat între ceilalți cruciați. Ca urmare a acestei divizări, Veneția
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
de Hainaut și al Margareta I, contesă de Flandra. Căsătoria a avut loc pe data de 6 ianuarie 1186. Din această căsătorie au rezultat doi copii: La 14 aprilie 1202, Balduin a Flandra a părăsit Flandra pentru a participa la Cruciada a patra. Expediția cruciată a ajuns la Constantinopol, capitala Imperiului bizantin, care a fost cucerit și jefuit. Noul stat creat, Imperiul Latin de Constantinopol, a avut ca prim împărat pe Balduin (ales la 9 mai 1204 și încoronat pe 16
Marie de Champagne () [Corola-website/Science/324344_a_325673]