3,741 matches
-
brutărie, cumpăram pâinea și porneam repede spre casă, fiindcă nu mâncasem de 24 de ceasuri. În urma mea Doicescu, uitându-se în dreapta și în stânga, ca nu cumva să se compromită, intra buzna după mine. Și intram în odaia care, bineînțeles, era cufundată în întunerec. De unde bani pentru gaz? Parcă revăd scena. O fâșie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pâinea care-mi ardea degetele și dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe marginea patului său, mâncam
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
apoi despre "un sfânt întors prea târziu de la birt"...! De unde deducem că poezia e dincolo de intersecția dintre Cădere și Înalt, exhibarea unor răni invizibile. Ce are asta în comun cu treburile noastre mundane, atât de adânc terestre, în care suntem cufundați până-n gât? Cine este bobocul cu ochii încă ne-deschiși: omul de rând sau poetul? Poetul disimulează în individ obișnuit, ca să nu se prindă nimeni că e un izgonit din ceruri, că e un "paria al cerurilor". Căderea s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
copilărie. Fusesem un copil vesel, activ, iar dragostea părinților îmi dădea un sentiment de siguranță. Adolescența mea a fost ceva mai zbuciumată. Puteam, practic, să-mi simt colțurile gurii trecând de la zâmbet la o expresie aspră și posomorâtă. M-am cufundat într-o contemplare adâncă a vieții și a morții, într-un stil caracteristic vârstei. Problema morții a continuat să mă preocupe, deși, când mi-am construit cadrul conceptual, am ajuns la o soluție satifăcătoare legată de faptul că sunt muritor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
care le va transmite prin radio în Anglia, ca și în notele lui din jurnalul de bord, va susține că a făcut ocolul Pământului. Toată lumea va crede că el, Crowhurst, a străbătut Pământul de la răsărit la apus, urmând drumul vânturilor. Cufundat în planul său, începe un al doilea jurnal de bord: cel adevărat, în care va nota ceea ce i se întâmplă într-adevăr și locurile pe care le întâlnește. Totuși, lasă albe ultimele pagini din primul jurnal, pentru că acolo intenționează să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mor pe altarul științei țapii-cobai din experiența Boucabloc, unică în lume, efectuată de comandantul Cousteau, celebrul căutător de adevăruri strigătoare la cer în tăcerea grozavă a vieții submarine. Comandantul a luat trei exemplare bărboase cu patru picioare și le-a cufundat, în baloane speciale, la adâncimi acvatice tot mai mari, punându-le să respire un amestec de oxigen și heliu, pentru a vedea limitele biologice ale acestui cocteil (care urmează a fi inhalat și de scafandrii bipezi). Cercetătorii erau tare curioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prea mult timp în spațiul virtual, dacă nu cumva deja o facem, ca să mai avem vreme pentru dezvoltarea și întreținerea relațiilor din lumea offline, sau lumea „reală“, cum le place unora s-o numească. Gândiți-vă la tinerii din metrou, cufundați în propriul telefon mobil, la familiile ai căror membri sunt, fizic, în aceeași cameră, dar fiecare în lumea lui, comunicând cu prietenii sau colegii prin SMS, Facebook sau Twitter. Prin anul 2000, în timp ce eram cercetător Fulbright la Annenberg School for
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
alte și alte emisiuni. Nimeni, în industria televiziunii din acei ani, nu s-ar fi gândit să investească resurse pentru a realiza un film pe care să-l reia de nenumărate ori, în care cineva nu face altceva decât să cufunde niște pastile mentolate într-o băutură acidulată. Ar fi fost de-a dreptul copilăresc, iar chichițele avocățești complicau probabil lucrurile și mai tare, având în vedere că era vorba despre două mărci foarte cunoscute de produse de larg consum. De
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
s-ar fi întors la ucenici și ar fi primit iertarea lui Isus, ar fi asistat la înviere și la înălțare. Ar fi înțeles importanța actului său. Disperarea însă l-a făcut să se rupă abia acum definitiv de Mântuitor, cufundându-se într-o singurătate absolută, fără speranță. „și plecând, s-a spânzurat.” Cuprins de remușcări, Iuda își ia singur viața. El procedează pe dos decât Petru, cel care L-a renegat pe Domnul de trei ori într-o singură noapte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici un chip. Astăzi te arunc în focul veșnic. A chemat Iadul și i-a poruncit: Ia-l pe acest cap al răilor și ticăloșilor și păzește-l până când îți voi porunci eu! și Iadul, luându-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului în hăul cel adânc. Regăsim, în vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și înțelegem că, ratând întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim, ratăm implicit întâlnirea cu una dintre cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ochii copilului erau închiși și degetele îndoite strâns în pumni. Fața îi era roșie și capul ascuțit. Privea ciudățenia lui și simțea că o cuprindea o stare de pace și liniște. Furtuna se va sfârși în curând, lumea se va cufunda în tăcere, iar aerul, plin de miresme, se va așterne încet, ca ora somnului. În curând vor zbura furnicile înaripate, iar șopârlele se vor îngrășa mâncând zecile de insecte ce se înmulțesc. Apa va deveni mâloasă și lină. Ușile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
CAPTIVAT DE CEEA CE VĂZUSE ȘI AUZISE, ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ FATA SE UITA LA EL. PĂREA UȘOR MIRATĂ, IAR EL SE GÂNDI CĂ WADE TRASK ABIA AR FI BĂGAT ÎN SEAMĂ CEASUL, FIINDU-I EXTREM DE FAMILIAR. SE PREFĂCU CĂ ESTE CUFUNDAT ÎN MEDITAȚIE, APOI O FIXĂ CU PRIVIREA. \ ȘI TU CU CE TE OCUPI? ÎI DISTREZI PE CEI CE URMEAZĂ SĂ MOARĂ? EA PĂRU CĂ SE STRÂNGE UN PIC, DAR NU RĂSPUNSE. MARIN NU VOIA SĂ FACĂ PE PROCURORUL, TOTUȘI INSISTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PERPLEXĂ ÎNTIPĂRITĂ PE FAȚĂ. CLĂTINÂNDU-ȘI CAPUL SĂU LÉONIN, SPUSE: ȘI LĂSAȚI-L SĂ SE ODIHNEASCĂ. DUCEȚI-L LA... MARIN NU APUCĂ SĂ AUDĂ UNDE TREBUIAU SĂ ÎL DUCĂ. CEDASE NERVOS. MAI SIMȚI CUM MÂINILE ÎL APUCAU, DUPĂ CARE SE CUFUNDĂ ÎNTR-UN SOMN ATÂT DE PROFUND ÎNCÂT SE ASEMĂNA PRIMEJDIOS CU INCONȘTIENȚA. CĂSCĂ ȘI DESCHISE OCHII. APOI ÎȘI AMINTI TOT CE SE PETRECUSE. STĂTEA ÎNTR-UN SCAUN AFLAT ÎNTR-O ÎNCĂPERE LARGĂ, MOBILATĂ CU GUST. ÎNCHEIETURILE MÂINILOR ÎI ERAU LEGATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o puse într-un plic, îl închise și îl dădu tăcut celuilalt Își strânseră din nou mâinile. 43 ― E încă furios, spuse Podrage la telefon. Nu vrea să te vadă. Marin agăță receptorul și se întoarse lângă Delindy, care era cufundată în lectură. Se așeză pe iarbă la picioarele ei și privi gânditor orizontul învăluit într-o ceață azurie. Trecuseră aproape trei săptămâni și într-adevăr avea norocul să fie încă în viață. Tânăra femeie puse cartea deoparte. ― Ei? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
n-avusese cum să-l facă, pentru că la plecarea ei el mai dormea Încă. Apoi termina de citit ziarul de dimineață, cobora la băcănie să facă unele cumpărături, se Întorcea cu cele două ziare ce apăreau la amiază și se cufunda În ele până seara, Împrăștiindu-le prin toată casa. Între cititul ziarelor și ascultatul știrilor se silea să se așeze la birou. O vreme Îl preocupă o carte creștină, Pugio Fidei, scrisă de fratele Raymond Martini, publicată la Paris În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Paris În anul 1651, cu intenția de-a infirma o dată pentru totdeauna credințele „maurilor și ale evreilor“. Fima intenționa să scrie un studiu despre originile creștine ale antisemitismului. Dar Între timp Îi trezi o vagă curiozitate subiectul „Dumnezeului ascuns“. Se cufundă În biografia călugărului Eusebius Sophronius Hieronymus 1, care studiase ebraica sub Îndrumarea unui profesor evreu, se stabilise la Betleem, În Iudeea, În anul 386, și tradusese ambele Testamente În latină, adâncind, poate cu bună știință, ruptura dintre evrei și creștini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urgent. Dar cui? Pentru ce? Ce-a mai rămas de spus? Și eu m-am rătăcit prin pădure. Ca sfântul acela. 21 Dar licuriciul a dispărut Fiindcă dimineață, când coborâse să aducă ziarul, uitase să Încuie ușa și fiindcă era cufundat Într-o Încercare inutilă de-a reasambla radioul stricat, ridică dintr-odată privirea și o văzu În fața sa pe Annette Tadmor, Îmbrăcată Într-un palton roșu și cu o beretă albastră de lână așezată pe-o parte, care Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de parcă le-ar fi greșit cu ceva. Era de acord cu Annette Tadmor care făcea haz de clișeele feminității misterioase, Greta Garbo, Beatrice, Marlene Dietrich, Dulcineea, dar considera că ea greșea aruncând mantaua misterului pe umerii sexului masculin: cu toții suntem cufundați În minciună. Cu toții ne prefacem. Dar adevărul gol-goluț e că fiecare din noi știe exact ce Înseamnă compasiunea și când trebuie să o acorde, Întrucât fiecare din noi tânjește după un pic de milă. Însă când vine momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată? Va trebui iar să se Îmbarce pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru Întâmpinarea celei de-A Treia Stări? Se răzgândi. Renunță la ideea reuniunii. Dar nu se așeză pe locul eliberat de Yael lângă Uri, pe canapea, ci În fotoliul tatălui său. Își Întinse picioarele comod pe scăunelul tapițat. Și se cufundă În fotoliul moale, care Îi cuprinse trupul ca și cum ar fi fost comandat exact pe măsura sa. Fără să-și dea seama, lovi de două ori În podea cu bastonul cu măciulie de argint. Însă când toți tăcură și se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
așteptare și biroul său. Îmi făcu semn din capul său mic, acoperit cu păr negru lucios și neted, să o iau înainte. Am intrat. Jaluzelele erau coborâte pentru a împiedica soarele arzător al după-amiezii să pătrundă înăuntru. Colțurile încăperii erau cufundate în umbră. Sub fereastră, un aparat de aer condiționat bolborosea amenințări greu de înțeles. Lângă un perete era înghesuit un fotoliu negru de piele. L-am ocolit și m-am așezat pe scaunul de lângă birou. Doctorul Gabor și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am spus. Stătea și se uita la ea. Era prea extenuată chiar și pentru a deschide cutia. Am ridicat eu capacul. Broșa cu diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mic și furios spre cuțit. Am tras cuțitul spre mine. Soneria sună iar. De data asta mai prelung. Nenorocitul insista. David țipă. Am ridicat cuțitul sus, deasupra pătuțului. Soneria se opri. Fiul meu clipi. Gura i se închise. Casa se cufundă iar în tăcere. Am simțit ceva deasupra pătuțului, ceva strălucitor care se mișca. M-am uitat în sus și am văzut cuțitul din mâna mea. Am coborât mâna și am aruncat cuțitul pe podea; observând cuțitul din cealaltă mână, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Hugo 345. „Te simți atras de cartea care nu-ți va da drumul decât după ce-ai găsit o cale pentru spiritul tău.” Victor Hugo 346. „Marile cărți sunt irezistibile.” Victor Hugo 347. „Să deschizi o carte frumoasă, să te cufunzi în ea, să crezi, ce sărbătoare!” Victor Hugo 348. „... Rolul eliberării prime E cartea, cartea este acolo, pe-nălțime; Sclipește; și fiindcă străluce sus pe coame, Sfărâmă ghilotina, dar și război și foame.” Victor Hugo 349. „Îți intră cartea-n
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu parșivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îți stoarce, romantică, vlaga bărbătească și apoi dorește să te sinucizi împreună cu dânsa... Și câte și mai câte nu ți se pot întâmpla! Copil, adolescent, matur, mă cufundam inocent în lecturi interminabile. Nu le bănuiam pericolul mortal. Cu timpul mi-am dat seama de „vampirismul“ feroce al cărților. Încă o clipă și deveneam, pe hârtie, în hârtie, fraza făcută din litere înmănunchiate în cuvinte... Mă dizolvam în singurătatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de-aici încolo nu mai aveau încotro să mai meargă decât drept înainte, chiar prin inima sălbăticiunii. Barca era poziționată pe partea dreaptă a canalului. Prea departe - Zach și-a dat seama imediat. Stânga, a strigat el, iar Jina a cufundat vâsla în apă. Mișcarea a fost prea puternică. Așa că gabara în început să se întoarcă perpendicular pe curent, chiar când dădeau să intre pe vâltori. Nu așa de mult ! Dar partea stângă a gabarei deja luase apă. Zidul lichid s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]