3,596 matches
-
te rog să mă urmezi-îl invită Osiris. Au început să urce în astralul superior infinit până au ajuns la sferele divine translucide. Ființe se perindau în încântătoare unde diafane, dar dintr-o dată a fost cuprins de întunecimi înspăimântătoare. A fost cufundat în haos, cu muget lugubru de sinistre arătări. Dar cu putere zvâcni din adâncimi, spre sferele divine translucide, unde văzu lumina vie creiatoare. Din sfera lui Osiris îi apăru în toată splendoarea lui, în orbitoarea lui lumină. Osiris îi vorbi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
înapoiere. Cum mai licărea puțină lumină, hotărî să înopteze în scorbura unui stejar gigant, căptușită cu mușchi verde moale și pufos. La început a fost speriată de sunetele nocturne ale pădurii, scoase de păsări și animale, dar fiind obosită se cufundă într-un somn adânc și odihnitor. Se sculă în zori trezită de trilul fascinant al păsărelelor și îndărătnicile raze ale soarelui, care o mângâiau străbătând cu voinicie ramurile dese ale codrului. Mergea în neștire, când întâlni în față o stâncă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
CAPTIVAT DE CEEA CE VĂZUSE ȘI AUZISE, ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ FATA SE UITA LA EL. PĂREA UȘOR MIRATĂ, IAR EL SE GÂNDI CĂ WADE TRASK ABIA AR FI BĂGAT ÎN SEAMĂ CEASUL, FIINDU-I EXTREM DE FAMILIAR. SE PREFĂCU CĂ ESTE CUFUNDAT ÎN MEDITAȚIE, APOI O FIXĂ CU PRIVIREA. \ ȘI TU CU CE TE OCUPI? ÎI DISTREZI PE CEI CE URMEAZĂ SĂ MOARĂ? EA PĂRU CĂ SE STRÂNGE UN PIC, DAR NU RĂSPUNSE. MARIN NU VOIA SĂ FACĂ PE PROCURORUL, TOTUȘI INSISTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PERPLEXĂ ÎNTIPĂRITĂ PE FAȚĂ. CLĂTINÂNDU-ȘI CAPUL SĂU LÉONIN, SPUSE: ȘI LĂSAȚI-L SĂ SE ODIHNEASCĂ. DUCEȚI-L LA... MARIN NU APUCĂ SĂ AUDĂ UNDE TREBUIAU SĂ ÎL DUCĂ. CEDASE NERVOS. MAI SIMȚI CUM MÂINILE ÎL APUCAU, DUPĂ CARE SE CUFUNDĂ ÎNTR-UN SOMN ATÂT DE PROFUND ÎNCÂT SE ASEMĂNA PRIMEJDIOS CU INCONȘTIENȚA. CĂSCĂ ȘI DESCHISE OCHII. APOI ÎȘI AMINTI TOT CE SE PETRECUSE. STĂTEA ÎNTR-UN SCAUN AFLAT ÎNTR-O ÎNCĂPERE LARGĂ, MOBILATĂ CU GUST. ÎNCHEIETURILE MÂINILOR ÎI ERAU LEGATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o puse într-un plic, îl închise și îl dădu tăcut celuilalt Își strânseră din nou mâinile. 43 ― E încă furios, spuse Podrage la telefon. Nu vrea să te vadă. Marin agăță receptorul și se întoarse lângă Delindy, care era cufundată în lectură. Se așeză pe iarbă la picioarele ei și privi gânditor orizontul învăluit într-o ceață azurie. Trecuseră aproape trei săptămâni și într-adevăr avea norocul să fie încă în viață. Tânăra femeie puse cartea deoparte. ― Ei? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Pe acolo s-au dus. Pe acolo s-a dus.” Se întinse în patul Varvarei. Nu mai stătuse pe el de douăzeci de ani, din ziua când l-a cumpărat bărbatul ei, iar ea și-a născut lumina ochilor. Își cufundă capul între perne și rămase acolo. Câinii au început a lătra în sat, iar din ogradă dulăul alb le ținea isonul. Varvara se apropie de fereastră, dădu la o parte perdeaua și printre mușcatele înflorite se uita în curte. Un
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lor de sare, locuitori nocturni ai unei banchize uscate, eschimoși negri dârdâind în igluurile lor cubice. Da, negri, căci poartă lungi veșminte negre, iar sarea care-i năpădește până-n vârful unghiilor, sarea amăruie care le scrâșnește între dinți în timp ce dorm, cufundați în somnul polar al nopților, sarea pe care o beau o dată cu apa singurului izvor, aflat în adâncul unei crestături strălucitoare, lasă uneori pe straiele lor întunecate lungi dâre, ca urmele melcilor după ploaie. O, Dumnezeule, îndură-te și dă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vine, ca acum la adăpostul stâncii, și focul cerului deasupra capului meu străpunge grosimea pietrei, am stat zile în șir în întunericul casei idolului, nu cu mult mai înaltă decât celelalte, împrejmuită cu ziduri de sare, dar fără nici o fereastră, cufundată într-o beznă sticloasă. Zile în șir, și îmi dădeau doar o strachină cu apă sălcie și un pumn de grăunțe pe care mi le aruncau așa cum arunci la găini, iar eu mă repezeam să le adun. Toată ziua ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către cel care-i aștepta. Dintr-o dată, bacul se izbi de capătul unui debarcader ce înainta în apă, luminat abia atunci de lanternă, care, în urma loviturii, începu să se legene. Negrii încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea că vine din apă și din apăsarea ei. Ceilalți oameni de pe plută zvârliră niște lanțuri în jurul stâlpilor debarcaderului, săriră pe el, și desfășurară un fel de punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
răscolește un dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor. Insistent, mă îndeamnă, să trag cortina, să-mi joc rolul pe scenă. Dar, în liniștea de după cortină, o urmă de toamnă îngână plânsetul unei frunze rătăcite iar eu mă cufund în melancolie... Reflecție Dacă ți-aș spune că mi-am uitat dorul într-o primăvară și nu-i mai știu locul m-ai crede? Acum, nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta mea de la Răsărit. Stau cu ochii ficși pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cuvintele ridicându-se din fumul țigărilor lungi pe care le aprindea una de la alta, în mers, înainte, înapoi, mereu neliniștită și nerăbdătoare. Uscățivul Patraulea, Poetul, ar rămâne lipit de balustrada scării interioare care pornea din hol spre etaj, cu capul cufundat în palme, în aceeași încremenire mută și gravă dintotdeauna. Poate că ar interveni cândva, în replică, glasul ascuțit al lui Barbosa, care își tot mângâia barba blond-roșcată și urmărea auditoriul cu neclintite și reci priviri albastre. „Bineînțeles“, ar răspunde, acoperindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doi metri adâncime, încă trei sute douăzeci de la doi la patru metri adâncime, restul de treizeci și doi metri cubi peste patru metri adâncime. Sprijinirile, umplutura, volumul scăzut din săpătură, transportul pământului excedentar, betonul, tencuiala, gura de vărsare... inginerul A.P. își cufundă fața în pătratul albastru al batistei, pe care o trece, de câteva ori, dinspre frunte pe obraji și pe gât. Curg secundele, căldura urcă, monotonia creșterilor mici, insesizabile, timpul încremenește, ziduri muiate, fragmentare, planșete fluide, brațele agățate de ele. Da
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rețelele de drenaj. Vezi că s-a apucat să verifice“. „Eu am uitat, proiectul meu este deja gata“, mărturisi inginera. „Nu cumva să afle. Să nu mă vinzi, plătesc !“ Cât de exact memora Lucian toate cuvintele, deși păruse atât de cufundat în tratatul despre terenurile macroporice. — Mi-ai spus de multe ori că nu știi să eviți echivocul, nici nu-l sesizezi, atâta timp cât relațiile rămân pur camaraderești. Am auzit întâmplător și gluma gen „Nu l-am înșelat pe Manole, poate ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lenevire, 15Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici. Vei merge unde ziua etern nu mai lumină, Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină, Colo unde amoru-ți în Lethe va muri. ECTOR Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire, 20Le-oiu cufunda în Lethe, în râul de-amuțire, Dar nu și-al meu amor. Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează, Încinge-mi a mea spadă și doliul îți lasă! Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector. {EminescuOpIV 18} CÎND
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
somn a fost angelic, deși greu. De nu mă voiu trezi să știi, să știi - Că-n veci visez la ochii tăi cei vii. Cum va fi acel vis eu nu-ți pot spune - Eu numai îl gândesc când mă cufund În ochii tăi. - Neclare sunt, nebune, Acele-nchipuiri ce mă pătrund. Privește tu în ochii mei și-mi spune Ce vezi în ei, în dorul lor profund. Tot ce-ai văzut eu am văzut-n-al tău - Nici în mormânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vai! multe broaște noi am prins - Îmi pare chiar pe rege - Și-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Și drumul broaștelor le-am dat. Săltau cu bucurie, În balt-adînc s-au cufundat Ca să nu mai revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte - Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miază-noapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era Vistier, Mârzac cel chior ministru - Când de la el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și înflorite, mîndre-n soare se întind. Dar cât ține răsăritul se-nnalț-un munte mare - El de două ori mai nalt e, decât depărtarea-n soare - Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit Pare-a se urca - iar fruntea-i, cufundată-n înnălțime, Abia marginile-arată în albastra-ntunecime: Munte jumătate-n lume - jumătate-n infinit. {EminescuOpIV 130} Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare - Ea: înnalt este boltită și-ntră-adînc în piatra tare, Iar de pragu-i sunt unite nalte scări
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața este vis. {EminescuOpIV 152} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mîndră-mpărăți Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plăceri, Ce trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Dar foaea se întoarse... Cu greață și scârbire Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți. Atunci el se retrage în muri de mănăstire Și capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și prin părți Necunoscute-a lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În van pune pe suflet greoile cătușe De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sau obscure nații "De mult periră și pe-a lor cenușă "Trăiește... cine?.. ei! înmormîntații. "Moarte și viață, foae-n două fețe: "Căci moartea e isvorul de viețe, Iar viața este râul, ce se-nfundă "În regiunea nepătrunsei cețe. "Femeia goală, cufundată-n perne, "Frumsețea ei privirilor așterne; Nu crede, tu, că moare vre o dată "Căci e ca umbra unei vieți eterne. "Iubirea ta-i viață - a ei iubire "E viață iar și iar de omenire. "Voința ei ș-a ta de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iarăși mă văd singur și fericit și bine! Azi muza mea mă cată cu ochiul liniștit. Acele nopți turbate de doruri și suspine S-au dus ca un vis negru, sălbatec și urît! Azi iarăși capu-n visuri eu îl cufund prin cărți Și în tăcere îmblu prin norii cei deșerți. {EminescuOpIV 265} Și în fereastră vântul cu degetele pare Că bate lin și dulce și vîjîe încet; Urechea iar îmi sună în liniște și iară Simt inima că-mi bate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu râs, Cufunda, poete, gîndirea-ți senină, Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaiă aripele sale În noaptea cu nori! Musica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire. - O pausă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bătrîn piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc. 12. Un cuvînt s-a furișat pînă la mine și urechea mea i-a prins sunetele ușoare. 13. În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, 14. m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremurat. 15. Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s-a zbîrlit ca ariciul... 16. Un chip cu o înfățișare necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele. 21. Așa sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Știu că nu mă vei scoate nevinovat. 29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpada, chiar dacă mi-aș curăți mîinile cu leșie, 31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scîrbi pînă și hainele de mine! 32. Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată. 33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]