2,959 matches
-
fragile. Citind o biografie imaginară în acea istorie a pielii, mi-am închipuit-o drept o studentă sclipitoare dar surmenată la Medicină, evadând, când se calificase ca doctor, dintr-o lungă adolescență într-o serie de aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
necesitatea asimilării poeziei de către cinematograf, ca posibil antidot al standardizării și „maladivului” pe care acesta tinde să le propage. „Notele de pictură” ale lui Ion Vinea, cronicile sale la expoziții de Marcel Iancu și M.H. Maxy, profesiunile de credință abstracționiste culminează cu prologul avangardist din apelul (nesemnat) „Pentru contimporani“ (nr. 34, 10 martie 1923). Ulterior, în nr. 37-38, un text intitulat „Pentru cetitori și scriitori“ anunța și mai apăsat schimbarea profilului revistei: „ne-am asigurat colaborarea efectivă și inedită a scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cuvîntul. Niciodată, în istoria țării, nu s-a mers astfel, în pas cu vremea”. O deplasare oarecum similară întîlnim și în „Manifestul activist către tinerime“, unde imprecațiile negatoare la adresa artelor „prostituate” cedează, în partea a doua, locul unor afirmații „constructive”, culminînd cu: „România se construiește azi!”. Pe această linie „aurorală”, eroii fondatori de la Contimporanul se vor întîlni, la un moment dat, cu mesianismul tradiționalist/naționalist al lui Octavian Goga care, răspunzînd unei anchete despre Tudor Arghezi, găzduită în paginile revistei, afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasice, laboare realizată cu ajutorul tinerilor artiști moderniști. Actualmente, Bragaglia, după ce a reprezentat, în montări personale, operele lui Pirandello, Wedekind, Shaw, Marinetti, Soficci, prepară o carte în 2 volume despre Teatrul teatral adică Teatrul, Ed. Gobetti, Torino”. Atenția acordată lui B. culminează cu un grupaj special în nr. 77 (martie 1928): paginile 2-3 conțin „în vedetă” un interviu acordat lui Theodor Solacolu și - în subsol, cu minuscule - „Note despre A. G. Bragaglia” de Focioni Miciacio. Textul acestuia din urmă subliniază dintru început caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Deși exprimate confuz, principiile „integralismului” sînt vizibile și în acest articol: „Mai potrivită și mai ospitalieră unui text nou decît teatrul, arta mută va însemna reintegrare în reprezentare atunci cînd plastica integralistă, arhitectura (integralistă prin însuși scopul ei), muzica, va culmina într’un text în care suferința, durerea, plăcerea, bucuria, nevoia, natura, spasmul, nebunia, visul, mașina, sgomotul etc. vor trăi în egală măsură prin ceea ce cinematograful are mai important, puterea de vizualitate. Sub imboldul acestei arte, umanitatea de pretutindeni va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumina zilei, nu și-a mai băgat de multă vreme sabia în teacă. I-a scăpărat prin volumele editate până în prezent: „Și bobocii zâmbesc, 2006, epigrame, rondeluri și alte poezii”, „Îmbobociri de toamnă, 2010, epigrame, rondeluri, fabule și alte poezii”, culminând acum, în prag de aniversare a 80 de ani de viață, cu „Șefaniade în sos picant”, 2012, ca autor „ajuns la vârsta înțelepciunii”, precizează Mihai Batog - Bujeniță, prefațatorul lucrării. Sau cum consemnează George Petrone, în Postfața cărții: „Ștefan Boboc parcurgând
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
de a scăpa de suferința sa, o dublează pe aceasta din urmă, exacerbează voința de a scăpa de ea și, în același timp, exacerbează, dimpotrivă, sentimentul neputinței sale, sentimentul Sinelui ca imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi de angoasa sa. Nu este straniu, dacă viața este în esență
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o categorie profesională propriu-zisă, ci însăși posibilitatea unui învățământ superior. Căci orice învățământ superior rezultă dintr-o cercetare infinită în sine care sfârșește prin conferințe a căror pregătire, care cere luni sau ani, ar trebui pe de altă parte să culmineze cu publicarea de lucrări în care se construiește o bună parte a culturii unei țări și a unei epoci. A spori îndatoririle profesorilor nu înseamnă așadar numai a lovi în niște oameni eminenți, ci și a pune capăt învățământului superior
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Primele manifestări ale harului lăsat de Dumnezeu apar la grădiniță unde am avut și eu o mică expoziție de animăluțe din plastilină apoi soldați și alte figurine cioplite din briceag. Au urmat apoi desene în creion, cărbune, pix și peniță, culminând cu decorurile de la Căminul Cultural al comunei. Dragostea pentru scris mi-a încolțit în suflet și în mintea destul de precoce la elementară, Eminescu, Coșbuc și Sadoveanu fiind idolii mei. Povestioare, poezii și epigrame, scrise la repezeală, erau comorile gândului meu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care evoc această scenă funerară, privind-o ca prin limpezimea curbă a unui glob de cleștar, poate lucrul cel mai Încărcat de sensuri legat de viața lui Henry James este că, după ce a suferit umilința și respingerea profesională la mijlocul carierei, culminând cu dezastrul intitulat Guy Domville, după ce și-a regăsit triumfător creativitatea și Încrederea În sine, continuând cu scrierea capodoperelor sale târzii, pietrele de temelie ale romanului psihologic modern, Ambasadorii, Aripile porumbiței și Pocalul de aur, a fost nevoit să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oferind o interacțiune și mai intimă, mai exteriorizată, pe rând amândoi eram la verticală, eu cu spatele la canapea, în genunchi, apropierea deveni maximă, eu apăsându-mi unghiile în carnea lui, încet și emotiv, reținut totuși. Iubirea era evidentă, și, după ce plăcerea culmină cu o senzație pură, dar erotică, indecent de sexuală, parcă și el fu mai afectuos cu mine. Rămase puțin într-o îmbrățișare mai totală ca până atunci din punct de vedere fizic, cu capul pe gâtul meu, cu fața-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cuvânt de sus și unul de jos și a rezultat VA MAMICA, băiatului, care de oboseală aluneca spre mirifica lume a somnului, Într-un proces foarte firesc, un curent electric i-a cutremurat suflețelul și În timp ce amintirile Îl copleșeau și culminau cu acel dureros și negru „Va, mamica!” scoase un scâncet În care se Împleteau duioșia și pierderea Soarelui la care se Închina Va. Mai auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acel moment Începe tumultuoasa lui aventură. Până pe la 1850 el invadează zeci de volume sub semnături celebre, de la Byron, Bulwer-Lytton sau Benjamin Disraëli la Thomas Carlyle și Thackeray, de la Eugène Sue sau Balzac la Stendhal și Théophile Gautier. Asediul dandystic culminează În 1845 cu micul volum al lui Barbey d’Aurevilly, dedicat celui mai important dandy al tuturor timpurilor. Prin Despre dandysm și despre George Brummell, d’Aurevilly inaugurează o a doua mare etapă În istoria cuvântului. Abia atunci substantivul dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie pe cititorul contemporan e „Prefața” romanului. Dintr-o doctrină ce pune accentul pe confesiunea creatorului și pe mărturia omului În carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Casa Albă. Iar acum, când schimba canalele, se tot vedea ținând tăblița de lut ridicată către cameră. Fox News transmitea, în ceea ce părea a fi o transmisiune de urgență, înregistrarea în care Bruce Miller își mărturisea multele sale păcate, totul culminând cu replica „Să-mi fie rușine? Mă mândresc cu asta“. În cele din urmă, Maggie rămase pe BBC World. — Ne aflăm aici împreună cu Ernest Freundel de la Muzeul Britanic din Londra, unul dintre foarte puținii oameni de pe planetă capabili să descifreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
anulând toate libertățile și obiceiurile instaurate de Republică - rămânând totuși republicană. În aceeași situație paradoxală se găsea și Salazar începîndu-și opera sa de restaurare a spiritului imanent al tradiției portugheze. Pentru că, exact aceeași restaurare o proclamase și mișcarea integralistă, restaurare culminând, însă, în abolirea republicii și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această formulă a monarhismului lusitan. "Era silit", este, firește, un fel de a vorbi. Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
partidul, căci, atingând cei cinci la sută din ultimele alegeri realizate și trecând la doi și jumătate în prima rundă a acestora, se afla acum cu mizeria de unu la sută și un viitor întunecat în față. Rezultatul analizei a culminat cu pregătirea unui comunicat în care se insinua că, neexistând motive obiective care să sugereze ipoteza că voturile în alb urmăriseră să atenteze la siguranța statului sau la stabilitatea sistemului, corect ar fi să se presupună că s-a produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dintre noi poate să se împiedice mortal, dacă nu știe să-l dezlege. Încă din prima povestire (Suflet paralel), el utilizează cunoscutul motiv romantic al dublului ca preludiu la întreaga problematică a cărții, complicată contrapunctic cu fiecare text spre a culmina cu ultima narațiune, Experiență aparte, care, nu întâmplător, este și cea mai amplă, mai dramatică, deschizând, poate, în viitor, perspectiva încercării și în roman. Ceea ce-i 6 Rareș Tiron interesant este că deja adolescentul pare maturizat, cu o bună stăpânire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
exterminarea Mișcării Legionare, mai puțin Iuliu Maniu, George Brătianu, Vaida Voevod și Ionel I. C. Brătianu. În plus, sceleratul rege Carol al II-lea anulează Constituția din 1922 și introduce dictatura personală pentru a se năpusti asupra Mișcării Legionare. Totul a culminat cu asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu la 30 noiembrie 1938. Mai mult decât atât, în noaptea de 21/22 septembrie (un an mai târziu) asasinează elita legionară - peste 250 de membri. A urmat dictatura lui Ion Antonescu, odios urmaș al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
viguros (tanto virtu) și știa atît de bine cum poți să-i cîștigi pe oameni sau cum trebuie să-i distrugi, iar temeliile pe care le ridicase puterii lui într-un timp atît de scurt erau atît de trainice..." Superlativele culminează pînă la a-l considera, în totalitate, "pildă de urmat". Alegoria centaurului (Chiron) la care a fost dat Ahile să învețe ceea ce nu l-au putut învăța oamenii, sugerează dubla natură a celui care conduce prin lege (om) și forță
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și să lupte pentru Bine, pe care îl cultivă mai ales la nivelul conștiinței pentru a ajunge la zeul lor. Celor merituoși, Mithra le asigura nemurirea sufletului și viața eternă. Inițierea în cult avea loc prin intermediul a șapte grade, care culminau cu cel de pater. În timpul banchetului sacru, adepții își dădeau unul altuia semnul păcii, se mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului ucis de zeu. În secolele următoare, cultul zeului, foarte răspândit, s-a confruntat dur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte Această Marsileză română a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene fratetice care avea să culmineze în Octa vian Goga” La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Așadar, se subînțelege: „Deșteaptă te româneʺ, versuri de Andrei Mureșanu, pe muzică de Anton Pann, ceea ce n-am putut afla de la televiziune... Acum aproape 200 de ani
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
una dintre acele melodii tipice pentru arta calomniei. Linia este pătrunzătoare, elegantă, În stilul renascentist al descompunerii. O mai veche partitură a domnului Cornea este desființată pe capitole de asurzitorul instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care-au luptat cu adevărat Împotriva comunismului, și nu din interior, ci de-a dreptul din exterior. Pentru Cosma lucrurile sînt clare. Partizanii au atacat cetățenii cinstiți, „au jefuit gospodării, au suprimat ciobani și pădurari, aducînd groază-n populații”, totul culminînd cu ziua În care-au furat 20 de perechi de bocanci de la un grup inocent de tineri, bocanci pe care i-au pus pe măgăruși și tuleo, „s-au pierdut apoi În desimea codrului”. Însă nu Înainte de „a fura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]