2,937 matches
-
etnii, cum au fost sciții iranieni (agatârșii), coloniștii greci, celții, bastarnii, sarmații (iazigi și roxolani), dar acestea n-au schimbat caracterul etnic al spațiului autohton. În secolele I î. H-I. d. H., s-a închegat aici un mare regat dacic ce a dăinuit de la Burebista (82-44 î. H) până la Decebal (87-106 d. H.). Se pune întrebarea: care a fost rolul dacilor în acest proces (etnogeneza)? După C. C. Giurescu, dacii alcătuiesc baza etnică a poporului român. Această afirmație se întemeiază pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
87-106 d. H.). Se pune întrebarea: care a fost rolul dacilor în acest proces (etnogeneza)? După C. C. Giurescu, dacii alcătuiesc baza etnică a poporului român. Această afirmație se întemeiază pe argumentul că majoritatea populației din Dacia romană o forma elementul dacic. Cu toate pierderile suferite în cele două războaie, cu tot numărul însemnat al coloniștilor de limbă latină, ei au păstrat preponderența numerică după cucerirea Daciei, sub stăpânirea romană (106-275). Dacii erau locuitorii satelor și oricât de numeroase și populate ar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dispărută), iar cealaltă carpato-dunăreană, cu substrat etnic pe daco-geți. În această zonă, romanizarea a dat naștere limbii daco-romane, ulterior române. Poporul român își are obârșia în zona (ramura) carpato-dunăreană, care alcătuiește o unitate etnică și teritorială ce corespunde vechii vetre dacice. Această ramură (arie) include arcul carpatic (Dacia traiană) și valea Dunării (Moesia, Sciția Minoră, Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea, Dardania, Panonia Inferior). În interiorul acestei arii s-a născut poporul român. Faptul că la Dunărea traco-romană nu s-au format două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuit întotdeauna pe teritoriul lor de baștină, se bazează pe continuitatea populației geto-dace și daco-romane. Primul element al continuității este permanența geto-dacilor, în nordul Dunării, în timpul stăpânirii romane (106-275). Toponimia și hidronimia Daciei romane sunt în cea mai mare măsură dacice, transmise cuceritorilor (romani) prin daci. Acest fapt reprezintă o puternică dovadă a permanenței populației dacice în vatra ei de locuire. Din cele 12 orașe cunoscute din Dacia, 9 au nume autohtone, terminația -dava din numele unor orașe (Sucidava, Capidava) a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Primul element al continuității este permanența geto-dacilor, în nordul Dunării, în timpul stăpânirii romane (106-275). Toponimia și hidronimia Daciei romane sunt în cea mai mare măsură dacice, transmise cuceritorilor (romani) prin daci. Acest fapt reprezintă o puternică dovadă a permanenței populației dacice în vatra ei de locuire. Din cele 12 orașe cunoscute din Dacia, 9 au nume autohtone, terminația -dava din numele unor orașe (Sucidava, Capidava) a supraviețuit. Pe lângă dacii din provincia romană, în teritoriile învecinate trăiau dacii liberi: în Moldova, Muntenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Istria, Galiția sau Moravia, care s-au topit până la urmă în masa populațiilor slave înconjurătoare. În aceste condiții, în lipsa altui argument, suntem obligați să admitem că elementele etnice împinse de valul slavilor (din sud) la nordul Dunării, în regiunile dacice, pe care aceștia le părăsiseră anterior, s-au sprijinit aici pe o populație romanică, ce s-a menținut și după cuceririle barbare, produse după 275, populație pe care imigrările succesive de prizonieri și meseriași aduși din sud au ajutat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt: Nistru (rimează cu Istru), Mureș, Olt, Prut, Siret, Someș, Timiș, Criș, Argeș, Buzău, Cerna, Motru. Nume de orașe-în timpul invaziilor migratoare, și mai ales cea a hunilor, a avut loc distrugerea orașelor din Dacia, iar altele sunt nume vechi dacice. Cuvintele traco-dacice: pe baza concordanței dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine probabilă. Iată aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o tehnică agricolă superioară. Acum asistăm la înmulțirea pieselor de plug (cuțite și brăzdare) pentru arat și generalizarea folosirii tipului de brăzdar simetric cu "manșon"-brăzdar de tip roman, de un randament superior celui de tip "limbă" sau "lingură"brăzdarul dacic, care își încetase deja folosirea. Majoritatea cercetătorilor admit următoarea evoluție a plugului: 1. aratru-plug primitiv, triunghiular sau patrulater ca formă, cu brăzdar simetric (dacic sau roman) și cuțit; 2. plugul propriu-zis cu brăzdar asimetric, cu cuțit, cormană și roitile. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
manșon"-brăzdar de tip roman, de un randament superior celui de tip "limbă" sau "lingură"brăzdarul dacic, care își încetase deja folosirea. Majoritatea cercetătorilor admit următoarea evoluție a plugului: 1. aratru-plug primitiv, triunghiular sau patrulater ca formă, cu brăzdar simetric (dacic sau roman) și cuțit; 2. plugul propriu-zis cu brăzdar asimetric, cu cuțit, cormană și roitile. Dacă plugul se folosea pentru arat, pentru recoltat se utilizau seceri, coase și cosoare din metal. Asemenea unelte agricole s-au descoperit la Bârlogu (jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o verigă între vechea societate primară și cea feudală, și în această formă de evoluție socială se încadrează și originile feudalismului românesc. Stăpânirea romană în Dacia, în ciuda importanței romanizării, nu a fost decisivă pentru schimbarea organizării sociale. Străvechea obște autohtonă (dacică) s-a menținut și sub stăpânirea romană (după 106) și după încetarea ei, în 275. Vreme de mai multe secole, în timpul migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fusese negociată și la Niemirov (1737). Semnificativ este că independența separată a celor două Principate alterna sau chiar ceda pasul ideii unirii lor într-un singur stat, idee reluată într-o nouă viziune la începutul anilor ’80, sub forma regatului dacic. Firește, proiectele de independență și unire a Principatelor nu erau vehiculate întâmplător. Dincolo de intențiile nemărturisite ale Petersburgului, rămânea faptul individualizării locului Principatelor Române în temeiul unității lor etnice și statutului juridico-politic comun. Puterile nu erau însă pregătite să accepte independența
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a făcut progresiv, în condiții nu tocmai lesne de explicat, motiv pentru care Catherine Durandin a înțeles să revină cu noi și noi analize, nu o dată atingînd și contemporaneitatea: "România de azi, nota autoarea în 1983, redescoperă o memorie dacică și insistă asupra etnogenezei. Care va fi gradul de eficacitate și de credibilitate al acestui nou avatar al identității naționale?"8. Răspunsul se poate găsi oarecum în scrierile de mai tîrziu dedicate aceleiași probleme. Construirea și reconstruirea continuă a identității
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lor au servit la salvarea acestui discurs al forței națiunii române, forță fondată pe originile dace. Istoriografia contemporană, plecînd de la cercetările savante ale specialiștilor, ca Hadrian Daicoviciu care propune, în 1972, un studiu despre daci în urma cercetărilor arheologice din centrele dacice, în mod special asupra celui mai important dintre ele, Sarmisegetuza formulează noțiunea de "stat dac". Această reprezentare a statului conturează un fel de legitimitate a statului român ca moștenitor al acestor epoci îndepărtate. În 1985, istoricii Mușat și Ardeleanu specialiști
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Carpații Păduroși și Balcani. Lumea balcanică era intrată de multă vreme în orbita civilizației grecești, cînd aceasta intră pentru prima dată în contact direct cu Roma". Problematica continuității este integrată într-o lectură care nu este aceea a vitalității autohtone dacice, ci a forței de propagare a noii Rome, Constantinopolul: "Din punctul nostru de vedere, rolul jucat de locuitorii provinciilor balcano-danubiene în Imperiul de Răsărit este mai mare decît ne-am fi imaginat. În sfîrșit, fiind integrate de mult timp în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
asemenea inscripție ar putea să provină de la o populație gotică creștinată. Așadar, acumularea de probe eșuează, pentru că sensul inițial implică lecturi și logici opuse. Partea română atribuie fiecare semn al prezenței și al culturii unei populații așezate într-un spațiu dacic anterior și posterior cuceririi romane, în timp ce punctul de vedere maghiar leagă aceleași semne de popoarele invadatoare aculturale. Miracolul descoperirii decisive nu s-a produs, iar scenariile concepute pornind de la o reprezentare a popoarelor-etnii ocrotite rămîn sub semnul pledoariei. ÎN NUMELE LIMBII
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
stat ortodox puternic la această frontieră, întotdeauna instabilă, a Imperiului Otoman, prea multe speranțe au renăscut". Faima lui Mihai Viteazul este refăcută în secolul al XVII-lea de Matei Basarab care se numește, în 1643, "stăpîn și voievod" al țărilor "dacice". El revendică filiația cu fiul lui Mihai Viteazul, Mihai Pătrașcu. În 1635, trimișii lui Basarab merg la Curtea din Viena pentru a intra în legătură cu familia descendentă a lui Mihai Viteazul. S-ar părea că Mihai Pătrașcu ar fi fost folosit
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a îndeplinit un rol notabil în dezvoltarea ulterioară a vieții și a societății de pe aceste meleaguri". Referințele care structurează memoria sînt de ordin revoluționar odată cu 1907, trimit la statul-partid odată cu fondarea Republicii și la statul inaugural regăsit prin originile sale dacice. Războiul de indepedență este elementul central al compunerii unui gest eroic popular. Pedagogia "ceaușistă" uită rolul lui Carol de Hohenzollern și nu amintește că războiul românesc nu este decît un episod din războiul rușilor contra turcilor. Naționalismul construit de ideologia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și de unii străini ca Romier, Keyserling, Bartok și alții). Respectă apoi și Predania, adică e tradițional, dar nu în sensul bizantin (cu nota sa complexă levantină), ci mai mult în sens național, legând datinile sale religioase de străvechea pietate dacică și de unele reminiscențe latine: Rosalia, Floralia, așa că nota locală e uneori cum nu se poate mai vădită". 4 Vasile Băncilă, Misiunea noii generații, în Opere vol. IV. Eseistica edită (1933-1936), ediție îngrijită de Dora Mezdrea, Brăila, Editura Istros, p.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Munteni - căci au luat în stăpânire mai multe locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor Țara Românească, adică în latinește Terra Romana. Noi, moldovenii, la fel ne spunem Români, iar limba noastră nu dacică, nici moldovenească (dat fiind că numele Moldovei și al moldovenilor este acordat foarte de curând, cum vom spune mai apoi), ci românească (...). Iar dacă aceste neamuri n-ar fi la obârșia lor romani, cum, mă rog, ar fi putut să
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
mai diverse strategii politice, diplomatice și, firește, și militare. O adevarată efervescenta în acest domeniu s-a înregistrat în timpul domniei Ecaterinei a II-a, din a cărei inițiativa au fost elaborate, între altele, cele două celebre și arhicunoscute proiecte: cel dacic și cel grec, cel din urmă vizând chiar luarea în stăpânire de către Rusia a Constantinopolului și a Strâmtorilor 13. Tratatul de la Küciük-Kainargi, încheiat de Rusia cu Poartă Otomană la 21 iulie 1774 una dintre expresiile cele mai evidente ale machiavelismului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sale continentale și orientale. Într-o atare perspectiva ar putea fi luată în considerare, deci, si clauză secretă, introdusă în acordul ruso-turc, din 3 ianuarie 1795, care marca baza juridică a ultimei împărțiri a Poloniei care, în fond, reactualiza "planul dacic" al Ecaterinei a II-a. Deoarece, potrivit acelei clauze, Austria se angaja să sprijine planul Rusiei de a desprinde Moldova, Țara Românească și "Basarabia", adică Bugeacul, din Imperiul Otoman, pentru a le uni într-un singur stat "independent", exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dacă scrie despre dragoste, despre istorie și pământul nostru, structurându-se permanent sub semnul lui Zamolxe și pe câteva simboluri: soarele, focul, iarba. Cântecul, fie că merge pe linia unui clasicism viguros sau romantic sumbru, se întoarce spre vechimea autohtonă dacică. Gheorghe Pituț "Poarta cetății",Editura Tineretului, 1966; Cine mă apără", Editura Tineretului, 1968; "Ochiul neantului", E. P. L., 1969; "Sunetul originar", Editura Tineretului, 1969; "Fum", Editura Eminescu, 1971. Poet ardelean, în descendență expresionistă în ceea ce privește tehnica imaginii, viguros, se confesează întrupat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
două decenii și anii/ Țipând pe sus/ Ca triunghiul cocoarelor toamna/ În luptă cu vântul/ Cum ați putea uita,/ Bătrânii mei țărani/ C-a fost roșu pământul." Ion Brad îl invocă pe Iancu, al cărui cântec este aprins ca o dacică vatră", cutremurată/ "Nemuritoare": "Măria-ta, Iancule, tată,/ Cântec, tragic, visare,/ Ziua de ieri mi-e-nfășurată/ viță de vie fremătătoare." Alături de Iancu apare Horia, în "Gorunul lui Horia", poem mai puțin realizat. Poetul este descriptiv, nu emoționează, evocarea rămâne exterioară: "Să spui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
proiectat în desfășurări lirice care recuperează elogiul rădăcinilor, al străbunilor, bucuria existenței bucolice, refuzul însingurării și aspirația spre împlinire. SCRIERI: Steauă di dor, București, 1983; Ramura de măslin, București, 1985. Antologii: Antologie de poezie populară aromână, pref. edit., București, 1976; Dacica, pref. Paul Anghel, București, 1978; Un veac de poezie aromână, introd. Hristu Cândroveanu, București, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu). Ediții: Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ed. româno-aromână, București, 1981 (în colaborare). Traduceri: Vaja Pșavela, Cântăreții naturii, București, 1982 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
este un articol cu titlul ,,The Wallachs in Transylvania", publicat în Frazer's Magazine în noiembrie 1850. Este un articol bine documentat care îi prezintă pe valahi ca un popor tradițional, patriarhal, neatins de civilizația modernă, păstrător de elemente culturale dacice și romane, peste care s-a suprapus religia creștină ortodoxă. Astfel, localnicii țineau sărbătorile creștine, dar se bucurau și de tradițiile mai vechi, precreștine. Importanța riturilor de trecere (căsătoriile și înmormântările) este grăitoare pentru cultura adânc înrădăcinată în forme vechi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]