14,695 matches
-
Robbins, „Vision of Ezra (Fourth to seventh Century A.D.). A New Translation and Introduction”, The Old Testament Pseudepigrapha, I, ed. J.H. Charlesworth, op. cit., pp. 581‑590. F. Nuvolone consideră că nucleul original al apocrifei din care face parte secțiunea anticristologică datează din secolul al II‑lea. Noi cităm această traducere. . C. Tischendorf, Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1866, pp. 70‑93. . Traducere de C. Carlier, autorul unui studiu foarte util, inedit încă, despre „Antéchrist dans l’Apocalypse de Jean théologien”. . Păstrăm forma 〉Φγℜ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
omenești, care conține scurte povestiri, observații, luări de poziție, critici ale unor întâmplări, specifice mai degrabă unui jurnal mai extins sau gazetăriei (de unde au și fost selectate unele) decât prozei scurte. S. a fost și un redutabil traducător, activitate ce datează din 1910, când la solicitarea soțului mamei sale, Jean Boniface Hétrat, a tălmăcit câteva povestiri din Voltaire, apărute fără semnătură în broșuri ale colecției „Biblioteca «Minerva»”. Urmează o lungă serie de transpuneri din scriitorii ruși, întâi în periodice, apoi în
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Ioan Popovici-Bănățeanul), a publicat lucrări literare și științifice prezentate în adunări. Conducerea clerului ortodox a acordat un substanțial sprijin bibliotecii societății. Se achiziționează Letopisețele Moldovei, Lepturariul rumânesc... al lui Aron Pumnul, Scrierile lui A. D. Xenopol. Într-un raport al bibliotecii, datat 1894, se menționează că lucrările cele mai solicitate de elevi și studenți erau cele ale lui George Barițiu, Grigore G. Tocilescu, Aug. T. Laurian și A. D. Xenopol. P. D.
SOCIETATEA DE LECTURA „IOAN POPASU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289749_a_291078]
-
E anul care stă sub numele prozatorului și îl consacră, fiind considerat chiar atunci „anul lui Sadoveanu” (N. Iorga). În 1905 dă la lumină Povestiri din război, Comoara dorobanțului..., romanul Floare ofilită, iar alte câteva culegeri de proză scurtă sunt datate 1906. Neagreând însă munca redacțională și nici mediul literar bucureștean, S. revine la Fălticeni, unde își clădește, în 1906, o casă cu pridvor, înconjurată de livadă și grădină, și ia hotărârea să trăiască exclusiv din scris. E cel dintâi exemplu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
bărbatul (și el remarcat prin „politiile și frumusețea și înțelepciunea” lui), „cinci luni numai au fost amândoi”, căci „viind Zmaragdei boală grea și fără leac, au murit și o au îngropat cu cinste mare la mănăstire, la Cotrăceni...” [Letopisețul Cantacuzinesc datează precis: „Când au fost la mai 13 deni, 7196, fiind doamna Manda căzută la mare boală și pătimind în câteva zile, apropiatu-s-au de dânsa și ceasul morții”]), (mai rar) de nenumite surori (tonul este aspru, întrucât cuvintele sunt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
încheiat această căsătorie de „legalizare”, prin care fosta roabă răscumpărată (devenită „țiitoare”, aparținând, deci, unei „instituții” care se înfiripase deja) devenea Doamnă a țării, înainte de a-și părăsi tronul și țara și a oficializat-o printr-un „act de mărturie” (datat 27 ianuarie 1511) scris de el cu o „mână nedibace” (N. Iorga). Căsătoria, oficiată probabil de unul dintre ierarhii care au fost de față (actul pomenit îi menționează între „martori” pe mitropolitul Gheorghie din Suceava, și episcopul Ghedeon de Rădăuți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
efigiilor. Mai puțin numeroase și mai ascultătoare față de convenții, lucrările în metal - ferecături de carte, cele mai multe -, aparținând unor meșteri autohtoni ori venind de peste munți, pot fi convocate pentru a face o colecție de portrete de femei. Ferecătura de la Mănăstirea Tismana datează din 1566. Mircea Ciobanul murise în 1559. Dar Doamna Chiajna, donatoare a cărții, a ținut să nu se despartă de soț și să apară împreună cu el într-o compoziție de tip „nova plantatio”. Tot la structura „nova plantatio” apelează, pictându
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
e însoțit de Doamna sa - Ana, de data aceasta -, în fruntea unui alai impunător, și în pictura murală ce evocă aducerea la Suceava a moaștelor Sfântului Ioan cel Nou. Zugrăveala din pridvorul bisericii Mănăstirii Sucevița este mai nouă - e adevărat -, datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar este foarte posibil ca ea să reconstituie imagini foarte vechi. Lângă Vodă, care poartă în acest tablou mantia scumpă de ceremonie bizantină, garanța - Al. Alexianu, îi zice cavalion -, Doamna Ana are același strai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-a, București, 1966, p. 27. 149. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 735-736. 150. Pe larg la P.P. Panaitescu, Sfârșitul lui Iancu-Vodă Sasul, în „Revista istorică”, X, 124, pp. 176-177. 151. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 737. 152. Act, datat 24 aprilie 1510, dat la Curtea de Argeș (vezi DRH.B. țara Românească, vol. II, pp. 142-143. 153. Marele clucer Radu Florescu, boier „di antica famiglia” și apropiat al lui Radu Șerban, a fost omorât de niște „tâlhari” sosiți din Transilvania. Soția lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tipar (Pravila imprimată de Coresi la Brașov între 1560 și 1562) și copiere (popa Ioan Românul din Sânpietru prescrie pe la 1620 untext cu paragrafele numerotate - Codex Neagoeanus, a zis nr. 3821 B.A.R.; de la începutul secolului al XVII-lea datează probabil Pravila de ispravă a oamenilor și de toate păcatele și greșalele [ms.nr. 5211 B.A.R.]). Aceste versiuni - cred cercetătorii - vin din Moldova, unde tălmăcirea de texte juridice era o preocupare constantă a cărturarilor locului. „Ritorul și scholasticul” Lucaci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chiar să introducă în - duh reformat - și unele interpretări personale. Pentru a completa seria tălmăcirilor ce deschid din nomocanonul prescurtat, amintesc Pravila copiată, în anul 1610, de popa Toader din satul Râpa de Jos - Bistrița 201, și fragmentul de pravilă, datând probabil din secolul al XVI-lea (Fragmentul Ghibănescu) 202. în Moldova, către mijlocul primei jumătăți a secolului al XVII-lea Eustratie Logofătul tălmăcește după Malaxos 203, Harmenopoulos și Matei Vlastaris, un codice de legi numit Pravila aleasă. Textul (în care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cumpărătoare), mai ales atunci când poartă „nume” ale foștilor bărbați - Ihnătoae, Vitoldoaea etc. - „ori referiri la trecutele ranguri ale acelora - logofeteasa, stolniceasa, vorniceasa” etc. (moartea soțului o poate atesta - deși nu întotdeauna - și acel biv pus înaintea rangului). într-un hrisov, datat 9 martie 1491, Ștefan cel Mare întărește preotesei popii Petrea un sat cumpărat de aceasta de la Ileana, fiica lui Moisăi, nepoata popii Micu: „Io Ștefan voevoda. Venit-au, înainte noastră și înainte boiarilor noștri, Iliana, fata lui Moisăi, nepoata popii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și dăruiesc (rudelor sau lăcașurilor de cult). Lista lor este foarte lungă. Sunt vândute - ziceam - cele mai felurite „mărfuri”. Cheajna vorniceasa vinde cojocarului Costandin un loc de casă în București și cumpără (Alexandru Coconul îi întărește achiziția printr-un hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei, în 1613, de șase ori; la fel, Calea, văduva armașului Detco, s-a judecat în câteva rânduri cu Voineag și Stoica, pretinzând aceștia că Detco armaș - care cumpărase satul Recica cu 15.000 de aspri [dintr-un act ulterior - datat 12 aprilie 1576 - aflăm că satul Recica - contestat, de altfel, și de călugării de la Mănăstirea athonistă Xenofon - fusese dat armașului Detco împreună cu 450 de aspri de Radomir și Stoica din Marotin, fiindcă Detco achitase o dușegubină] - le-ar fi cotropit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe victimă (aceeași „văduvă sărmană” care acceptase, însă, suspect, oferta „pârâtului” și primise banii; să bănuim că o făcuse de frică să nu rămână și fără ei?) și acceptă (ba o și transformă în poruncă înscrisă într-o „întărire” domnească, datată 12 iulie 1779; să remarcăm ritmul grăbit) soluția economicoasă a pârâtului (încă o dovadă că, deși vinovat, bărbatul scapă de sancțiuni sau, când acestea sunt dictate, au un caracter aproape simbolic): „Poruncim domniia mea, dându acei taleri 15, care însuși
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spunea mișei, gubavi ori calici), dimpotrivă, erau ei cei izolați spre a se împiedica extinderea infestării. Se vorbește despre astfel de locuri în hrisoave încă din vremea lui Neagoe Basarab și Mircea Ciobanul. Un act din timpul lui Matei Basarab, datat în 1639, amintea de un „câmp al mișeilor” de lângă Câmpulung (o „rezervație” dată calicilor, potrivit tradiției, încă de Negru Vodă - „un loc de sat, numit apoi Mățăul, cu venituri din moară și măcinat”), dar este limpede că vorbind despre tot
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
op cit., p. 227. 21. DIR. B. țara Românească, veacul XVI, vol. IV, p. 478; D.R.H. B. țara Românească, vol. VIII, București, 1996, p. 306; Șarolta Solcan, Văduva ..., p. 227. 22. DRH. A. Moldova, vol XXII (1634), p. 226, doc. nr. 198 (datat 18 iulie 1634). 23. După Șarolta Solcan, Văduva ..., p. 227. 24. D.R.H. B. țara Românească, vol. III, p. 183. 25. Șarolta Solcan, op. cit., p. 228. 26. Ibidem, p. 227. 27. După cum, la fel, au existat și cazuri în care absența restricțiilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
172. Ibidem, vol. II, doc. nr. 227. 173. Ibidem, vol. II, doc. nr. 231. 174. Ibidem, vol. II, doc. nr. 213. 175. Ibidem, vol. II, doc. nr. 168. 176. DRH. A. Moldova, vol. XXIII (1635-1636), doc. nr. 27. Actul este datat nesigur, 30 ianuarie 1635, deși vânzarea pare a fi avut loc după 1640, când Varvara era deja văduvă. 177. D.R.H. B. țara Românească, vol. XXI, pp. 463-464, doc. nr. 282. 178. Ibidem. Vol. XXI, pp. 122-125, doc. nr. 70. 179. Ibidem
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de-au zis că sânt la dânsul o mie de galbeni de auru ai doamnei Marghitei, muma lui Gavriil vodă, și alte scule, ca să-și scoață capul ei de la perzare” (D.R.H. B. țara Românească, vol. XXIV, p. 442, doc. nr. 33, datat 20 iulie 1634). 188. Vezi, într-o convingătoare și documentată descriere, Valentin Al. Georgescu, Petre Strihan, Judecata domnească în țara Românească și Moldova (1611-1831), partea I: „Organizarea judecătorească”, vol. I (1611-1740), Editura Academiei R.S. România, București, 1979, pp. 115-150; Nicolae Stoicescu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
manuscris din 1864, conține și un capitol de estetică, în care se încearcă o definire nuanțată a frumosului și se fac reflecții sensibile, aplicate asupra simbolului poetic. Mai interesante par a fi manuscrisele sale în limba franceză. Voyage à Rome, datând tot din 1864, cuprinde descrieri, impresii și divagații erudite. Ș. a publicat câteva traduceri din romanticii francezi (Chateaubriand). SCRIERI: Moartea lui Radu VII de la Afumați, București, 1854; Constantin Basarab Brâncoveanul, București, 1877; Diurpaneu, ultimul decebal al Daciei, București, 1879; Daciada
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
dedica unei cariere de tehnocrat, fiind, între altele, consilier în Ministerul de Finanțe și în Ministerul de Externe sau la Uniunea Camerelor de Comerț, secretar general al unei bănci, profesor onorific la Academia de Înalte Studii Comerciale. Primele încercări literare datează din anii terminali ai liceului. Debutează cu versuri la „Flacăra”, în 1912, și continuă să publice, până în 1916, mai ales în periodice de orientare simbolistă și modernistă („Sărbătoarea eroilor”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Vieața nouă”, „Versuri și proză”, „Vremuri nouă”), alte
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
analitică, adesea critică, dar și învăluită într-un halou nostalgic. Observații profunde, subtile, caracterizări pregnante contribuie la refacerea climatului social. Nu se dezminte însă nici moralistul, preocupat, fără să plictisească, de relevarea semnificațiilor etice ale faptelor relatate. Secțiunea a doua, datând după 1965, include, într-o alcătuire bine gândită, mărturisiri și portrete ale celor care i-au marcat lui S., într-un fel sau altul, anii de formare, precum și ale prietenilor din perioada studiilor. Al. Macedonski, la al cărui cenaclu a
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
de devenire, de perfecțiune, În funcție de posibilitățile mele, de circumstanțele vieții care mi se oferă, de modelele de referință. Clasificarea tipurilor psihomorale Din cele de mai sus rezultă faptul că În psihologia morală se pot distinge tipuri umane specifice. Această Încercare datează Încă din Antichitatea clasică, ea continuând până astăzi. Prima clasificare a tipurilor umane, după criteriul structurii caracterului ca trăsătură sau dimensiune morală a personalității, cu influențe morale asupra acesteia, Îi aparține lui Teofrast, care a deosebit și descris 33 de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la acea dată, erau și singurele pe care putea călători pentru Început Honigberger. Chiar dacă ar fi plecat de pe actualul litoral românesc sau de pe fluviu, cererea boierilor români către Poartă de a avea o flotilă comercială proprie pe Dunăre, și care data tocmai din 1815, fusese respinsă; cf. Nicolae Bârdeanu, Dan Nicolaescu, Contribuții la istoria marinei române. I. Din cele mai vechi timpuri până la 1918, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1979, pp. 106-109. 63. Unele furtuni și naufragii nocturne din epocă, preluate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În 1820 China, În 1821 Iava, În 1822 Perzia și Siria, În 1828 părțile Mării Cașpium numite le-a cuprins” (Holera pe pământ românesc, pp. 83-84). 189. Este vara anului 1834; ultima scrisoare a lui Honigberger către Wade din Orenburg datează din 13 august 1834 (cf. Studiul introductiv). 190. Din ambele aliniate rezultă limpede că Honigberger a aflat de existența lui Hahnemann și a homeopatiei În Asia. 191. Această importantă mărturisire a lui Honigberger arată În mod hotărât cosmopolitismul și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]