3,462 matches
-
Vierșani este un sat în comuna Jupânești din județul Gorj, Oltenia, România. În această localitate, pe dealul "Piscul cerului", și-a făcut casă Ioan Nicula, fiul lui Horea - Vasile Nicula Ursu - din Albac, după ce a fost deportat în Banat de autoritățile maghiare și de unde de nenumărate ori a încercat să revină în Albac dar a fost de fiecare dată exilat. Ioan Nicula a fost fiul cel mare al lui Horea, zis și Horea cel tânăr, Vicecapitan al
Vierșani, Gorj () [Corola-website/Science/300472_a_301801]
-
arestat de maghiari și condamnat la un an la închisoare în Albă Iulia, după martiratul tatălui său Nicola Ursu zis Horea, ucis prin tragere pe roata pe 29 febr 1785. Reușește să evadeze după 6 luni de închisoare și e deportat la Ofcea cu alti capi ai răscoalei. Revine în Ardeal, e deportat din nou la Ofcea de unde își pierde urma, mai aproape de ținuturile natale, pe partea cealaltă a Carpaților Meridionali, în nordul ținutului Gorj, în satul Bărbătești Viersani. Împreună cu soția
Vierșani, Gorj () [Corola-website/Science/300472_a_301801]
-
Iulia, după martiratul tatălui său Nicola Ursu zis Horea, ucis prin tragere pe roata pe 29 febr 1785. Reușește să evadeze după 6 luni de închisoare și e deportat la Ofcea cu alti capi ai răscoalei. Revine în Ardeal, e deportat din nou la Ofcea de unde își pierde urma, mai aproape de ținuturile natale, pe partea cealaltă a Carpaților Meridionali, în nordul ținutului Gorj, în satul Bărbătești Viersani. Împreună cu soția și-a făcut casă pe un moț de deal, numit și Piscul
Vierșani, Gorj () [Corola-website/Science/300472_a_301801]
-
Adrian-medic, absolvent Cum Laudae al Facultății de Filosofie din București, premiat pentru cea mai bună diplomă de licență de regele Carol al II-lea, închis la Lupeni și dus la muncă forțată pe șantierul Bumbesti-Livezeni, Emilian-arheolog, Cicerone-preot la Tg.Jiu, deportat ani de zile la Poarta Albă, Longin-invatator în satul Viersani și o fată Angela. Angela Paralescu la 18 ani s-a călugărit urmând calea intru Hristos deschisă de invatatorul-calugar-martir Arsenie Boca. Este măicuța Celestina de la mănăstirea Prislop singură din cei
Vierșani, Gorj () [Corola-website/Science/300472_a_301801]
-
31 martie 2008 - 14 septembrie 2009. Din 2009 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. s-a născut la data de 7 februarie 1956, în satul Metalist din regiunea Tomsk (Federația Rusă). Părinții ei proveneau din satul Cotiujeni (raionul Briceni) și fuseseră deportați de către regimul comunist din Republica Moldova în lagărul din regiunea Tomsk (Siberia) din motive confesionale. Zinaida Greceanîi a absolvit Colegiul Financiar-Bancar din Chișinău și Universitatea de Stat din Chișinău, unde s-a specializat în domeniul economic și financiar. Pe parcursul studiilor nu
Zinaida Greceanîi () [Corola-website/Science/298579_a_299908]
-
de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Perioada ocupației sovietice a determinat modificări profunde în populația portului, foarte cosmopolit înainte de război. Evreii au dispărut din localitate, iar jumătate din populația românească a fost deportată în Siberia. În contrapartidă, au fost aduși aici numeroși ruși și ucraineni, ceea ce a schimbat componența etnică a orașului. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. În anul 1969 a
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. Spre deosebire de alte orașe din Bugeac, în Bolgrad deportările și strămutările de populație au fost limitate, privind numai Românii care au fost alungați în 1940 și Evreii care au fost deportați în Transnistria în 1941. El este încă locuit de numeroși bulgari, care sunt majoritari în populația raionului. După 1991, Bolgradul a fost teatrul unei renașteri culturale dinamice a bulgarilor din Ucraina. Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
În timpul săptămânilor ce au urmat evenimentului din 23 august 1944 sătenii au ascuns în casele lor peste 100 de soldați germani. Ultimul a plecat către Germania în 1946. Pe 14 ianuarie 1945 306 femei și bărbați din sat au fost deportați în Uniunea Sovietică. Dintre aceștia au murit 47. A urmat o masivă colonizare cu români din zonele Argeș și Bran, precum și din Bucovina, care i-au deposedat pe sași de cele mai bune pământuri. Pe un scut albastru se află
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
polonezi, ceceni și alții, acuzați de "naționalism burghez", "fascism", "trădare", etc) ca și împotriva activiștilor religioși și a clerului de toate confesiunile. Au fost persecutate grupuri întregi etnice în cadrul unor operații de masă ale NKVD-ului. Întregi popoare au fost deportate. În ciuda acestor fapte, rușii au format majoritatea victimelor NKVD-ului. Agenții NKVD au fost nu numai călăii, dar și un foarte important grup din rândul victimelor. Aproape toată conducerea agenției din deceniul al patrulea, inclusiv comandanții, a fost executată. În timpul
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
Din aprilie și până în septembrie 1944, cu colaborarea autorităților ungare și cu ajutorul entuziast al fasciștilor unguri, (între care și adepți ai partidului Crucilor cu Săgeți al cărui lider, Ferenc Szálasi, a preluat în toamna puterea în locul lui Horthy), au fost deportați la Auschwitz circa 564.500 de evrei, de la prunc la bătrân, inclusiv familia Wiesel. În aprilie 1945, după eliberarea din lagăr de către unități ale Corpului III al Armatei Americane, aflat într-o stare jalnică fizică și sufletească - după cum declara mai
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
crescut în regiunea Białystok, urmând o instruire școlară catolică la Bielany. După invadarea Poloniei de către Germania Nazistă, în 1939, fuge, împreună cu toată familia, în Lituania, dar, după ocuparea statelor baltice de către URSS, familia Jaruzelski este capturată de Armata Roșie și deportată în Siberia. Datorită condițiilor grele de trai din zonele asiatice ale URSS, tatăl lui Jaruzelski moare, în 1942, de dizenterie. Mama și sora sa au supraviețuit războiului (mama i-a murit în 1966. În 1940, la vârsta de 16 ani
Wojciech Jaruzelski () [Corola-website/Science/299615_a_300944]
-
au încercat să se reîntoarcă la casele lor din Prusia Răsăriteană. Dar chiar și germanii rămași în zonă au fost expulzați de către țările comuniste care au împărțit Prusia Răsăriteană. În timpul războiului și scurt timp după aceea, mulți oameni au fost deportați la muncă silnică în Gulag în zonele cele mai îndepărtate ale Rusiei. Mulți dintre deportați nu au supraviețuit în lagărele de muncă. Folosirea limbii germane a fost interzisă, toate numele germane au fost schimbate cu unele rusești sau poloneze. În
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
la cursurile Institutului Politehnic din Sankt Peterburg și, de asemenea, a devenit membru al colectivului redacțional al ziarului "Pravda", publicația clandestină bolșevică. În colectivul de redacție a fost coleg cu Stalin. În 1913, Molotov a fost din nou arestat și deportat la Irkutsk, dar în 1915 a evadat și s-a reîntors în capitală. În 1916, Molotov a devenit membru al comitetului de partid din Petrograd, iar când a izbucnit Revoluția din Februarie 1917 era unul dintre puținii bolșevici mai importanți
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
cereale din hambarele țăranilor lăsați să moară de foame. Istoricii din zilele noastre estimează că între 4 și 6 milioane de ruși și ucraineni au murit (fie din cauza foamei, fie din cauza condițiilor inumane din lagărele de muncă unde au fost deportați chiaburii) în timpul colectivizării agriculturii. Molotov a supravegheat, de asemenea, punerea în practică a primului plan cincinal conceput pentru industrializarea forțată a țării. Asasinarea lui Serghei Kirov în 1934, (acțiune pe care mulți istorici ai zilelor noastre o consideră ordonată chiar
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
1938 (vezi Procesele de la Moscova), când cei mai importanți bolșevici, tovarăși ai lui Lenin, au fost arestați, judecați și executați pe baza unor acuzații false de trădare și spionaj, iar milioane de cetățeni sovietici de rând au fost executați sau deportați în Gulag. Deși epurările au fost duse la îndeplinire de șefii poliției secrete Genrih Iagoda, Nicolai Ejov și Lavrenti Beria, Molotov, ca prim-ministru, a fost implicat în cel mai înalt grad. Stalin i-a cerut deseori lui Molotov, ca
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
devina publice. Totuși, folosindu-se de apropierea liniei frontului, trupele sovietice au bombardat regulat satele cecene răsculate, care cuprindeau în momentele de extindere maximă peste 50% din teritoriul Ceceniei. La 23 februarie 1944, trupele interne (NKVD) ale Uniunii Sovietice, au deportat întreaga populație a Ceceniei și a câtorva regiuni învecinate în stepa din estul Kazahstanului și în Siberia. Între 25% și 50% din populația deportată a murit de foame și boli. În 1957 cecenilor li s-a permis întoarcerea pe meleagurile
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
curte, puși în genunchi (“La biserică”), iar, după acest exercițiu, toți, fără deosebire de vârstă, au fost puși să se dea peste cap până la istovire.”" La 15 septembrie 1944, unii dintre români au fost eliberați, iar alți 18 au fost deportați în Ungaria. Aceștia au fost duși cu camionul în Cluj, unde au fost încolonați și puși să mărșăluiască, escortați de polițiști civili, pe drumul spre Jibou și apoi la Budapesta. Unul dintre deportați și declarați morți a fost Iuliu Moldovan
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
cu prescurtarea "KZ" (pronunțare în germană: "ca țet"). Lagărele de concentrare naziste au fost prevăzute inițial pentru strângerea la un loc a tuturor evreilor, țiganilor, oponenților politici, handicapaților și a altor persoane nedorite din întreg "Reich"-ul pentru a fi deportate spre Răsărit (de exemplu spre Polonia cotropită), acolo urmând nimicirea lor fizică în lagăre de exterminare. Ceeace a înfricoșat și îngrozit pentru totdeauna memoria europeană a fost exterminarea în mod industrial a evreilor și a romilor, inclusiv copiii, femeile, bătrânii
Lagăr de concentrare () [Corola-website/Science/299058_a_300387]
-
a se retrage din Pactul de la Varșovia și a promis să restabilească alegerile libere. În această situație, Armata Roșie a invadat Ungaria și a zdrobit cu tancurile rezistența eroică a insurecției budapestane, mii de cetățeni maghiari fiind arestați, închiși și deportați în Uniunea Sovietică. Aproximativ 200 000 de maghiari au părăsit Ungaria aflată în haos, emigrând în țările din Vest. Prim-ministrul Ungariei, Imre Nagy, împreună cu alte figuri politice, în urma unui proces ținut în secret, au fost condamnați la moarte și
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
unui mare număr de ucrainieni, între 6 și 10 milioane de oameni. Mulți chiaburi sabotori și alți opozanți ai colectivizării, ("sprijinitori ai chiaburilor"), au fost executați sau au fost trimiși în lagărele de muncă forțată. Familiile de chiaburi au fost deportate în Siberia și în Kazahstan, mulți dintre ei murind în timpul transportului. Pe 7 august 1932, s-a emis "Decretul pentru protejarea proprietății socialiste", stabilindu-se că furtul din colhozuri și din proprietatea cooperativelor se pedepsea cu moartea, iar în cazul
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de capitala Susa). Flota persană a navigat apoi spre sud, spre coasta peninsulei Attica, pentru a finaliza obiectivul final al campaniei - pedepsirea Atenei. Fostul tiran al Atenei, Hippias, acum exilat, îi însoțea pe
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
mai mare parte dintre ele au fost închise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse complet. 57 de preoți ai Mitropoliei Basarabiei, care nu au acceptat jurisdicția impusă de Moscova, au fost martirizați prin împușcare, schingiuire sau alte forme. Alții au fost deportați în Siberia. În 1941 Mitropolia Basarabiei și-a reluat activitatea sub oblăduirea Sindodului Bisericii Ortodoxe Române. Odată cu avansarea liniei frontului spre răsărit și trecerea intefluviului Nistru-Bug sub administrație civilă românească, Patriarhia Română a organizat inițial la Tiraspol, iar apoi la
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație. În Al Doilea Război Mondial trupele germane, ajutate de cele românești, au ocupat Crimeea. După ce au recăpătat controlul asupra regiunii, în 18 mai 1944 autoritățile sovietice au deportat întreaga populație tătară în Asia Centrală, pe motiv că aceasta ar fi colaborat cu ocupanții fasciști. Se estimează că 46% dintre deportați au murit de foame și boli. În 26 iunie 1944 minoritățile greacă, bulgară și armeană au fost de asemeni
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
atunci, Jimmy Carter, și organizația Amnesty Internațional, cei cinci protestatari au fost liberați, achitați și expulzați pe rând din România. 2 august 1977 - Grevă a 10.000 mineri, declanșată la Lupeni și extinsă apoi în toată Valea Jiului. Liderii grevei sunt deportați. Cu exceptia grupului din jurul lui Paul Goma, acțiunea minerilor, izolată prompt și eficient, nu se bucură de ecou în rândurile intelectualilor. Subiect al câtorva reconstituiri istorice ulterioare. Noiembrie 1977 - Securitatea de la București trimite un comando care o agresează cu deosebită violență
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
neoprotestanți (baptiști-evangheliști). La recensămîntul din 1930 la Hădărăuți erau 3.240 de locuitori. În vara anului 1941 comunitatea evreiască din Hădărăuți a fost integral decimată. În 1949, în perioada așa-numitului proces de colectivizare, multe familii din Hădărăuți au fost deportate în Siberia. În total în perioada iunie 1940 - iulie 1949 localitatea a pierdut aproape o mie de locuitori (refugiați în România, morți în timpul războiului sau foamei din 1946 - 1947, exilați în Siberia). La 1 august 1949 populația satului era de
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]