5,982 matches
-
de învățământ, Ș. Iosifescu (2001, p. 170) consideră că promovarea acestora se datorează unor factori cum ar fi: * Relațiile concurențiale dintre școală mass-media agenți economici, sociali sau existente chiar la nivelul școlii între diferite filiere de formare, metodologice, teoretice etc.; * Descentralizarea sistemului de învățământ, școala fiind nevoită să se deschidă și să se adapteze provocărilor societății; * Modificarea culturii organizaționale a școlii și adoptarea strategiilor de profesionalizare a profesiei didactice; * Reconsiderarea activității manageriale de pe poziția managerului profesionist; * Redefinirea culturii generale și prelungirea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
care subordonații participă la procesul decizional într-o măsură destul de mică și numai în anumite condiții. 3. Democratic consultativ care permite comunicarea bilaterală, iar subordonații sunt responsabili de deciziile luate numai la nivelul de bază. 4. Democratic participativ, caracterizat prin descentralizare decizională, încredere, motivare, comunicare la toate nivelurile. Tipologia stabilită de Lickert poate fi considerată o concentrare a altor șase tipuri de climat școlar pe care le stabilesc Holpin și Croft (1963, apud Păun, 1999) în încercarea de a analiza și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
discuție alte două aspecte, fundamentale pentru situarea în concret a rolului managerului și liderului: raporturile centralizare-descentralizare și autoritate-putere. Este binecunoscut faptul că în societățile sau organizațiile cu o structură rigidă, puternic centralizată, se accentuează aspectul strict managerial-administrativ al conducerii, în timp ce descentralizarea presupune autonomie funcțională, activând funcția leadership-ului organizațional. Considerată un atribut semnificativ al conducerii, autoritatea managerului este vizibilă în cazul structurilor centralizate, cu condiția ca aceasta să fie recunoscută și acceptată de către ceilalți membrii ai organizației. Autoritatea oferă managerului dreptul și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
acceptată de către ceilalți membrii ai organizației. Autoritatea oferă managerului dreptul și posibilitatea de a lua decizii și de a solicita tuturor indivizilor îndeplinirea acestora, fiind direct dependentă de poziția ierarhică formală pe care o ocupă managerul. Trecerea de la centralism la descentralizare activează rolul liderului și al puterii, aceasta traducându-se în posibilitatea reală pe care o are managerul în a influența și controla comportamentul membrilor organizației. Șansele ca obiectivele organizaționale să fie îndeplinite sunt net mai mari în situația în care
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nevoilor organizației sau comunității, flexibile. Colaborarea cu comunitatea este, de asemenea, fundamentală pentru reușita acestui demers. VI. 3. Proiectul instituțional modalitate de promovare a managementului strategic în educație Reforma instituțională a școlii românești aduce în atenție două aspecte extrem de importante: descentralizarea învățământului și autonomia instituțională. Acestea se constituie în adevărate instrumente de asigurare a eficienței educaționale, accentuând dimensiunea organizațională a școlii, oferindu-i acesteia oportunitatea de a se manifesta ca o adevărată "organizație care învață", capabilă să ia propriile decizii privind
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
centrarea activității școlii pe rezultate și efecte, judecate în funcție de resursele folosite și de situația concretă existentă; * apropierea dintre educație și "lumea muncii"; * multiplicarea ofertanților și a produselor/serviciilor educaționale oferite, pentru a răspunde presiunilor demografice și "consumerismului" educațional; * deconcentrarea și descentralizarea majorității sistemelor școlare, nevoite să se deschidă nevoilor individuale și comunitare reale; * prelungirea duratei studiilor și întârzierea opțiunii profesionale; * redescoperirea și redefinirea culturii generale; * concurența dintre școală și alți factori educativi și chiar între diferitele componente ale sistemului de învățământ
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și curriculară a școlii. Fiecare dintre acestea își are importanța cuvenită, dar în planul dezvoltării organizaționale, proiectul instituțional și-a demonstrat deja eficacitatea. El este definit ca o "modalitate de abordare a activității instituției școlare, într-un context orientat spre descentralizare" (E. Păun, 1999, p. 153) sau ca "expresia concretă a echilibrului dintre reglementări (tendințe centripete) și inițiative (tendințe centrifuge), negociind, în favoarea școlii, compromisul dintre logica de tip birocratic (descendentă) și cea de tip autonom (ascendentă)" (Ș. Iosifescu, 2001, p. 318
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și cea de tip autonom (ascendentă)" (Ș. Iosifescu, 2001, p. 318). Am putea spune că, dincolo de caracterul său anticipativ și valoarea strategică, proiectul instituțional reprezintă cel mai viabil instrument de dezvoltare a școlii românești actuale, aflată în plin proces de descentralizare și dobândire a autonomiei, ce-i permite concretizarea unei noi forme de comunicare: parteneriatul interinstituțional. Putem vorbi, consideră E. Păun (1999, p. 153), de existența a două tipuri de parteneriat: * extern, ce implică raportul școlii cu comunitatea locală (părinți, autorități
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
financiare sau materiale, acesta răspunde de aprovizionarea cu materiale, de inventarul școlii, de întreținerea clădirii etc. Altfel spus, cu greu se poate vorbi de management școlar în acest context. Toate acestea se datorează unui anumit nivel al centralizării sistemului educațional. Descentralizarea învățământului, prevăzută prin reforma instituțională a școlii, va oferi directorului școlii mai multă autonomie, solicitându-i în acest caz asumarea rolului de manager școlar. Aceasta presupune conferirea unui anumit grad de libertate în procurarea resurselor, în proiectarea curriculum-ului, în
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a noului; Rezultate nediscutabile; Distanțarea persoanelor de rezultate. Capacitate sporită de încercare a noului; Alegeri în cunoștință de cauză; Angajare emoțională intensă. Tabelul 2. Comportamentul efectiv al managerului în procesul de schimbare (după C. Argyris, 1985) Trecerea de la centralism la descentralizare aduce în atenția specialiștilor și a decidenților în materie de educație o nouă provocare ce va nuanța în chip diferit comportamentul managerial: profesionalizarea managementului educațional. Nevoia de profesionalizare a managementului educațional reprezintă consecința firească a evoluțiilor în domeniu, atât în
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
neomogenă. Cele mai importante cauze care au generat schimbarea politicii educaționale cu privire la exercitarea profesiei de manager școlar sunt în opinia majorității teoreticienilor: * Deplasarea accentului de la managementul ca artă, la managementul științific, ca domeniu profesionalizat ce solicită competențe și cunoștințe specifice; * Descentralizarea învățământului, în general, și a activității manageriale, în special, care a favorizat diversificarea rolurilor și responsabilităților fiecărui director de școală, acesta devenind inițiatorul politicii de dezvoltare instituțională a școlii. Emil Păun (1999, p. 149) consideră că punctul de plecare în
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
politic Frecvența Clasa semantică deputațiunea deputațiune 3 2 deputațiunei deputațiune 1 2 Deputațiunele Deputațiunele 1 2 deputațiuni deputațiune 4 2 deputațiunii deputațiune 2 2 deroagă deroage 1 2 derogând deroga 1 2 derogare derogare 1 2 derogat derogat 2 2 descentralizare descentralizare 2 2 descentralizării descentralizare 1 2 desnaționalizare desnaționalizare 2 2 desnaționalizarea desnaționalizare 1 2 despăgubească despăgubi 1 2 despăgubesc despăgubi 1 2 despăgubi despăgubi 7 2 Despăgubire despăgubire 1 2 despăgubire despăgubire 28 2 despăgubirea despăgubire 3 2 despăgubiri
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Frecvența Clasa semantică deputațiunea deputațiune 3 2 deputațiunei deputațiune 1 2 Deputațiunele Deputațiunele 1 2 deputațiuni deputațiune 4 2 deputațiunii deputațiune 2 2 deroagă deroage 1 2 derogând deroga 1 2 derogare derogare 1 2 derogat derogat 2 2 descentralizare descentralizare 2 2 descentralizării descentralizare 1 2 desnaționalizare desnaționalizare 2 2 desnaționalizarea desnaționalizare 1 2 despăgubească despăgubi 1 2 despăgubesc despăgubi 1 2 despăgubi despăgubi 7 2 Despăgubire despăgubire 1 2 despăgubire despăgubire 28 2 despăgubirea despăgubire 3 2 despăgubiri despăgubire
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
deputațiunea deputațiune 3 2 deputațiunei deputațiune 1 2 Deputațiunele Deputațiunele 1 2 deputațiuni deputațiune 4 2 deputațiunii deputațiune 2 2 deroagă deroage 1 2 derogând deroga 1 2 derogare derogare 1 2 derogat derogat 2 2 descentralizare descentralizare 2 2 descentralizării descentralizare 1 2 desnaționalizare desnaționalizare 2 2 desnaționalizarea desnaționalizare 1 2 despăgubească despăgubi 1 2 despăgubesc despăgubi 1 2 despăgubi despăgubi 7 2 Despăgubire despăgubire 1 2 despăgubire despăgubire 28 2 despăgubirea despăgubire 3 2 despăgubiri despăgubire 10 2 despăgubirii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
deputațiune 3 2 deputațiunei deputațiune 1 2 Deputațiunele Deputațiunele 1 2 deputațiuni deputațiune 4 2 deputațiunii deputațiune 2 2 deroagă deroage 1 2 derogând deroga 1 2 derogare derogare 1 2 derogat derogat 2 2 descentralizare descentralizare 2 2 descentralizării descentralizare 1 2 desnaționalizare desnaționalizare 2 2 desnaționalizarea desnaționalizare 1 2 despăgubească despăgubi 1 2 despăgubesc despăgubi 1 2 despăgubi despăgubi 7 2 Despăgubire despăgubire 1 2 despăgubire despăgubire 28 2 despăgubirea despăgubire 3 2 despăgubiri despăgubire 10 2 despăgubirii despăgubire
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de "radicali", împrumutat din Anglia. Ei nu sînt decît o mînă în Cameră, în jurul lui Ledru-Rollin. Opoziția legitimistă care se plasează pe terenul parlamentar este condusă de Berryer, remarcabil avocat și orator. O parte a legitimiștilor adaugă revendicării, tradiționale, a descentralizării, pe cea democratică, a sufragiului universal. În tabăra orleanistă, dar în opoziție, stînga dinastică cere o scădere a censului și o politică externă activă. Șefii partidului rezistenței, ducele de Broglie, Thiers, Guizot, uniți după moartea lui Casimir Périer, se divizează
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
putere Marile legi republicane. Ieșiți învingători din criză, republicanii sînt totuși divizați. Republicanilor de guvernare, calificați drept "oportuniști", li se opun radicalii democrați și iacobini care, în spatele lui Clémenceau, revendică "Republica democratică și socială" și un program îndrăzneț: suprimarea Senatului, descentralizare administrativă, impozit pe venit, separarea Bisericii de Stat. Electoratul radicalilor era încă, în 1879, cel din cartierele muncitorești ale marilor orașe, dar el se implantează din ce în ce mai mult în regiunile rurale, "roșii" de multă vreme, precum nordul Masivului Central, sau provenite
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
toate componentele stîngii și de a pune în acțiune marile aspecte ale programului său. O politică de relansare economică, sprijinită pe măsuri sociale, vizează stoparea șomajului. Un oarecare număr de grupuri industriale și marile bănci sînt naționalizate. Legi importante extind descentralizarea și privesc relațiile sociale din întreprindere. Susținută la început de atitudinea favorabilă a opiniei publice ("starea de grație"), experiența socialistă se lovește repede de constrîngerile realităților economice. În iunie 1982, este indispensabilă angajarea unui plan de austeritate, întărit în primăvara
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
plăsmuirile lui au pierdut sensul eternității. Spre deosebire de cultura medievală, cultura modernă suferă un proces de secularizare. Cuvântul, foarte potrivit, e al lui Nikolai Berdiaev. Această perioadă istorică, zice gânditorul rus, stă sub semnul eliberării forțelor creatoare ale omului, sub semnul descentralizării spirituale, al ruperii de centrul spiritual, al diferențierii tuturor sferelor de viață socială și culturală, încât toate domeniile culturii omenești devin autonome. Autonome apar știința, arta, Viața de stat, economia, întreaga viață socială și cultura întreagă. Acest proces de diferențiere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anarhiei, ce domină cultura și viața modernă. Autonomia culturii, adică anarhizarea ei. Căci nu există o rațiune umană, unică, să dea norme universale plăsmuirilor, în locul lui Dumnezeu, ci rațiuni individuale, fiecare devenindu-și normă proprie, deosebită de la ins la ins. Descentralizarea culturii moderne, adică ruperea ei de centrul spiritual religios, înseamnă fărâmițarea ei în varietăți individuale, lipsite de sensul superior al unității spirituale. Noi am văzut că această unitate spirituală, a cărei expresie sensibilă cu stilul, o dă disciplina Bisericii. Dogma
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prezidențialismul și sistemul proporțional pentru alegerea parlamentului, care reprezintă soluția instituțională cea mai des întâlnită în America Latină (Jones, 1995). O altă dimensiune instituțională poate contribui la o mai bună definire a modelului instituțional stricto sensu. Este vorba de gradul de descentralizare în distribuția puterii între guvernul central și autoritățile secundare. Principalele variabile pe care le vom considera sunt: reprezentarea egală la nivel central a unităților locale, independent de dimensiunea acestora, printr-o anumită parte a parlamentului; autonomia unităților locale în numeroase
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
le vom considera sunt: reprezentarea egală la nivel central a unităților locale, independent de dimensiunea acestora, printr-o anumită parte a parlamentului; autonomia unităților locale în numeroase sectoare de policy și autonomia fiscală a guvernelor locale. Forme și modalități de descentralizare pot fi observate în toate cele șase tipuri mai sus menționate. Un alt set de caracteristici care definesc o democrație este dat de sistemul de partide. Unii autori afirmă în mod clar legătura istorică și logică între partidele politice și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
numărul de partide și caracteristicile sistemului de partide; 4) sistemul electoral majoritar sau de reprezentare proporțională; 5) structura pluralistă sau neo-corporatistă a grupurilor de interese. Al doilea set (structura unitară/federală a sistemului) include: 6) gradul de unitate sau de descentralizare federală al țării; 7) sistemul unicameral sau bicameral, slab sau puternic; 8) constituție (rigidă sau flexibilă). Autorul adaugă și alte aspecte legate de rolul băncilor centrale și al curților constituționale. O altă dimensiune (mai independentă) poate fi măsura în care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
tematicile de mediu, atitudini diferente în politica externă); sistem electoral proporțional; echilibre neo-corporatiste și acorduri, mai mult sau mai puțin formale, în privința unor teme de politică economică, între guvern și grupurile de interese (în special între sindicate și asociații antreprenoriale); descentralizarea puterilor și structuri federale; constituție; puterea de veto acordată minorităților. Avantajele distincției dintre cele două modele polare sunt evidente. În comparație cu tipologiile tradiționale, numărul informațiilor eliminate este semnificativ mai mic pentru că se iau în considerare mai multe dimensiuni; se pot combina
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
treilea rând: în decursul sistematizării celor două modele ale democrației, Lijphart se referă la două dimensiuni de bază, cea guvern-partid și cea federal-unitară (v. Lijphart, 1999: 3-4). Cea de-a doua dimensiune se poate traduce prin gradul de centralizare sau descentralizare, prin unicameralism sau bicameralism, prin flexibilitatea sau rigiditatea constituției, prin constituționalitatea sistemului legal pus la dispoziția parlamentului sau a curților constituționale, prin dependența sau independența băncii centrale de guvern. Când, în schimb, autorul măsoară calitatea democrației, se observă o corelație
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]