4,618 matches
-
idei și, prin ea, personajul formidabil care e P., în felul lui un personaj unic în literatura română și chiar în viața noastră publică. Un Don Quijote însoțit nu de Sancho Panza, ci de un Don Juan locvace și insațiabil, pornit să dezlege pasiunile nobile și fecunde și să îndrepte lumea mistificată, obosită, despiritualizată și stearpă. Pentru a defini exact personalitatea lui mai trebuie invocat un personaj: Saint-Just, simbolul dreptății, spiritul necruțător, omul cauzelor cinstite. Teoretic vorbind, aceste persoanje nu au cum trăi
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
și absorbit în viscerele de foc - o păpușă în mâna propriului temperament, care nu suferă decât de prea mult. Prea mult - din orice, lipsuri ca și însușiri. [...] Păunescu s-a aruncat asupra poeziei cu dezlănțuirea cu care, de obicei, se dezleagă cuvintele încrucișate. În tren. Numai că el le încrucișează. Are în cap mii de rime, care cer versuri înapoia lor, precum lațul spânzurătorilor gâturi. Un prestidigitator în stare să-ți scoată porumbelul și din piatră seacă, fâlfâind. Ar rima, dacă
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
comanda lui Garibaldi, organizează, la sfatul lui C.A. Rosetti, un „detașament invizibil”, menit să combată, neoficial, dar eficient, acțiunile din umbră ale spionilor Imperiului Otoman. Într-un roman apărut în 1994, Capcana din Bulevardul Primăverii, autorul își propune să dezlege cu mijloacele ficțiunii misterele evenimentelor din decembrie 1989. O. a avut și o modestă activitate de dramaturg. Piesa Stânca miresei, semnată cu pseudonimul Ion Dragomir, a fost jucată în 1959. Piesa pentru copii Acțiunea Codalbul a fost pusă în scenă
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul gol aud cum tace / Neîncăput de vorbe un Cuvânt. / - Am fost? Mai sunt? Doar El mă știe. Pace! / Aceeași clipă-n cer și pe pământ...”. Chintesența acestei lirici se regăsește, întreagă
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
sau ale expansiunii NATO. Fiecare eveniment este produsul atâtor cauze întrepătrunse încât este practic imposibil să fie sortate. Fiecare eveniment produce un număr infinit de consecințe, multe dintre ele fiind neintenționate și imprevizibile. Este practic cu neputință să încercăm să dezlegăm această complexitate. Și, de fapt, științele sociale nici nu au obligația să facă așa ceva. Cauzalitatea este un fenomen general care se referă la efectul unei variabile asupra alteia, dedusă dintr-un număr mai mare de observații, fiecare dintre acestea având
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ale cărților, teatrului sau circului. Metaforismul anxios al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră încă din Singurătatea spectacolului, ca refuz al „terorii dublului” arhetipal: „Ce s-a întâmplat cu Ianus, / iubite? / [...] Cele două fețe
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
mai puțin promițătoare surse, care umplu de culoare și de viață istoria literară. Un capitol reface avatarurile tipografiei patronate de Junimea, altul se referă la librăria Junimii, cu detalii pitorești culese din scrisorile lui Titu Maiorescu, altundeva autorul încearcă să dezlege misterele celor „trei Junimi” - masonică, politică, literară -, integrând astfel mișcarea junimistă în destinul cultural și politic european. Nici „caracuda”din întâlnirile societății ieșene nu este ignorată, ci văzută ca „grup de presiune”. Firește, nu lipsesc importante precizări despre bibliotecarul Mihai
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
Sfatului. Virusul libertății timișorenilor ne contaminase urbea, iar sfârșitul Marelui Faraon se apropia vertiginos. Pedeapsa plăgilor urma să aducă răzbunarea. Abia mai târziu aveam să aflu din Cartea Ieșirii (2, 11-13) despre sfânta mânie a lui Moise, pornit să-și dezlege poporul din robia unui Faraon. „Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieșit la fiii lui Israel, frații săi, și a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ar fi poate momentul să înțelegem că, dacă dosarele moarte sunt desecretizate, sufletele vii caută împăcarea cu sine, prin ceilalți. Poți judeca integral o viață pariind pe verdictul fatalității? Mai există gesturi, precum confesiunea cu voce tare, care pot să dezlege - dacă nu chiar să dizolve - rădăcinile întunericului? Putem oare izola monografia păcatelor unui fost delator de prospețimea certă a bunelor sale isprăvi din ultimul deceniu și jumătate? Oricare ar fi legăturile genetice pe care unii le afirmă, câțiva le suspectează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puteau fi unificate. Distincțiile marcate de Schleiermacher vor fi recunoscute ulterior de W. Dilthey (1833-1911) în celebrul său manifest intitulat „Die Entstehung der Hermeneutik”. Aici, explicația și înțelegerea acoperă distanța dintre Naturwissenschaften și, respectiv, Geisteswissenschatfen. Cu alte cuvinte, „neînțelegerea” trebuie dezlegată prin operațiile sintetice ale hermeneuticii. De „înțelegerea greșită” se ocupă științele exacte. Este un pas înainte, căci Dilthey sesizează haloul indeterminării în care întreaga facticitate a vieții umane vibrează. Totuși, celălalt pas rămâne pe loc, împreună cu nostalgia progresist-istoristă, conform căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Occident de un interes special din partea cititorilor pasionați de literatura spirituală, pe de o parte, și în aceeași măsură din partea unor gânditori precum Leibniz, Hegel, Heidegger, Jung sau Derrida. Publicarea primei părți din lucrarea sa poematică Cherubinischer Wandersmann poate dezlega și publicului românesc, măcar în parte, misterul acestei legi de atracție universală pe care o sucită, încă, opera sa. Deși scrisă la jumătatea secolului al XVII-lea, înainte ca autorul ei să împlinească treizeci de ani, și precedând convertirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în mâinile teologilor inspirați. Slujitor al lucrării Pedagogului, îngerul este și un logoped nevăzut, venit în ajutorul celor chemați să predice Cuvântul divin. Angelus Silesius nu este, așadar, departe de această înțelegere. Teologia sa are inflexiuni apofatice atunci când caută să dezlege taina prin „multe și neobișnuite paradoxuri”: Dumnezeu este necuprins (Gott ergreifft man nicht, s. 25, s. 43), dar se lasă, totodată, „vrerii noastre” (läst sich wie man wie, s. 21). Un memento mori amintind de același apostol Pavel (s. 35
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
degradează ontologic valoarea Scripturii. Nu este însă cazul Părinților Bisericii, pentru care originalitatea este doar un exercițiu de fidelitate. În cuvintele Sfântului Augustin, in vetere novus latet et in novo vetus patet (Quaest. in Hept. 2, 73). Scriptura nu se dezleagă printr-o pidosnică ispitire a tâlcuitorului, ci în urma unei prealabile invocări. „Strălucește în inimile noastre, Hristoase Dumnezeule, lumina cea neînserată a cunoștinței Dumnezeirii Tale, și deschide ochii noștri spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri...” Prezența Cuvântului veșnic în cuvintele Scripturii revelează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
văd o dată înainte de a muri eu însumi. Cum vine asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele tuturor judecătorilor - o enigmă care-mi ciocană creierul întocmai ca pliscul unui vultur. Dar o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
muri eu însumi. Cum vine asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele tuturor judecătorilor - o enigmă care-mi ciocană creierul întocmai ca pliscul unui vultur. Dar o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară pînă-n zori, căci oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gură. Privesc cu-ardoare ochi-i de tăciune și dă răspuns domol, cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se-ncinge. Ă Gramatica-i părea atât de grea Mulți graiul să-l dezlege Încercară dar de abia acum, Întâia oară, Înlăturând cu-o mână colbul antic A descâlcit al limbii ghem gigantic. Ă A terminat. Ochi ațintiți spre ea. Ă Profesorul Îi spune: - Ai vorbit Frumos, tovarășă, ba chiar mai mult Am fost
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai puțin centrați pe propriile nevoi afective și mai mult în slujba relației. Observați gesturile de mai jos. Doar unul dintre ele indică dorința de apropiere relațională; după părerea dumneavoastră, care anume? Acum aveți într-adevăr toate indiciile pentru a dezlega enigma. Înclinarea capului arată faptul că nu ne înșelăm dacă credem că celălalt încearcă să se apropie de noi. Cele două gesturi de mai jos sunt mai sugestive decât cele precedente. Deschiderea antebrațului prefigurează deschiderea părții superioare a trupului. Mângâindu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
vaza venețiană și a zvârlit-o pe alee. El a redat crima acelui tip de oameni care o comit pentru anumite motive și nu doar pentru a furniza un cadavru (Chandler, 1980, p. 16). Detectivul nu mai este mașina de dezlegat enigme, ci personificarea unei atitudini, exagerarea unei posibilități (MacShane, 1976, p. 206). Din nefericire, prejudecățile publicului moștenite de la înainte-mergători funcționează și în cazul urmașilor. Deși aduce venituri serioase, deși e citită mai mult ca oricând, ficțiunea detectivistică e în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Acest parteneriat nu trebuie, însă, redus la o simplă și seacă negociere între parteneri egali în subtilitate. Strategia autorului conține, instinctiv, un spațiu de manevră invizibil pentru cititor. Enigma trebuie, la un moment dat, fisurată. Dacă misterul nu poate fi dezlegat pe parcursul lecturii, fie și doar pe mici porțiuni, el riscă să rămână un corp străin, parte a unei farse cu gust sălciu. O minimă prudență te îndeamnă să nu-l umilești pe cititor, ci să-l stimulezi să intre în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lateral, spre holul principal și mă lăsă acolo, spunând că domnul Norris are să coboare într-o clipă. Holul principal arăta neschimbat. Portretul de deasupra consolei avea aceiași ochi negri și fierbinți, iar cavalerul de la fereastra cu vitraliu încă n-o dezlegase pe demoazela goală, legată de pom. Spre deosebire de cavalerul din vitraliu, Marlowe dezlegase deja enigma. Enigma avea legătură tot cu o „demoazelă” - una ce obișnuia să se arate goală și să-i seducă pe cavalerii mai mult sau mai puțin prihăniți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
are să coboare într-o clipă. Holul principal arăta neschimbat. Portretul de deasupra consolei avea aceiași ochi negri și fierbinți, iar cavalerul de la fereastra cu vitraliu încă n-o dezlegase pe demoazela goală, legată de pom. Spre deosebire de cavalerul din vitraliu, Marlowe dezlegase deja enigma. Enigma avea legătură tot cu o „demoazelă” - una ce obișnuia să se arate goală și să-i seducă pe cavalerii mai mult sau mai puțin prihăniți din jur: Rusty Regan fusese un războinic, implicat în luptele pentru independența
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
amintim că vizitele la familia Sternwood constituiau și mici dări de seamă despre ce se petrecuse între timp cu personajele din vitraliu. Nodul cu care era legată femeia simboliza o enigmă ce avea să reziste încăpățânat încercărilor de a o dezlega. Aici, bătaia ușoară cu palma pe cap anunță un caz în care miza rămâne în zona derizoriului - ceea ce, până la un punct, corespunde adevărului. Ceea ce nu mai corespunde este asemănarea dintre Guy Sternwood și doamna Murdock. Cucerit din prima clipă de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întâmplător, dar care-i este de folos în ideea de a trece drept Crystal Kingsley. Ea îi trimisese, prin urmare, telegrama din El Paso lui Kingsley și, într-un fel, tot ea declanșase ancheta la capătul căreia Marlowe avea să dezlege firele unui scenariu sordid. În fine, într-un acces de ură animalică, Degarmo o ucide pe Muriel, cea care-i distrusese viața. Totodată, viciosul polițist aranjează lucrurile în așa fel încât asasinul sadic al lui Muriel să pară a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
loveau cu ciomegele peste cap și picioare, unii împungându-l cu vârful parului în stomac și piept. L-au lăsat să cadă de la înălțime: S-a prăbușit inert, cu fața la pământ, fără să se mai poată mișca din loc. I-au dezlegat mâinile ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulațiile complet zdrobite, și, după ce i-au mai vărsat o cană cu apă peste cap, l-au târât pe un pat de fier, în mijlocul camerei. Abia mai răsufla. După un timp a început
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
aținteau spre pământ elicopterele deja înghițite de beznă... Mi s-a părut că-ți ghicesc gândurile și, ca să te distrag de la ele, am început să-ți povestesc întâlnirea mea de la Milano cu unul dintre acei costumieri ai actualității. Cu limba dezlegată de băutură, pretindea că firma sa era capabilă să creeze un personaj politic, să-l impună, să facă pe toată lumea să-l aclame și, nouăzeci și șase de ore mai târziu, să-l demoleze, să înfățișeze exact opusul lui, fără ca
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]