5,038 matches
-
ureche pentru cineva precum Kurt, că doar era un adevărat profesionist. Ar fi putut să deschidă și inima lui Hitler. Treaba urma să se facă la miezul nopții. Să deschidă seiful și să ia niște documente. Atâta tot. — Nu diamante? — Diamante? N-a spus nimic de nici o bijuterie. — Ești sigur de asta? — Bineînțeles că sunt sigur. Trebuia doar să sustragă documentele. Nimic altceva. — Ce documente erau, știi? Block scutură din cap: — Doar niște hârtii. — Dar despre omoruri, ce știi? — Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și a ieșit țanțoș afară. Am deschis plicul de la Ministerul Aerului. Conținea mai multe fragmente bătute la mașină care alcătuiau transcrierea convorbirilor pe care Haupthändler și Jeschonnek le făcuseră cu o zi În urmă. Dintre ei doi, Jeschonnek, negustorul de diamante, fusese mai ocupat, el vorbind cu diverși indivizi despre cumpărarea ilegală a unei mari cantități de dolari americani și de lire sterline britanice. — Drept la țință, am spus eu, citind transcrierea ultimului apel telefonic al lui Jeschonnek. Făcuse făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
numărul lui Haupthändler, și bineînțeles că apărea și pe transcrierea listei de apeluri a celuilalt. Era dovada pe care speram să pun mâna: ea transforma teoria În fapt, stabilind legătura neîndoielnică dintre secretarul privat al lui Six și negustorul de diamante. Mai mult, ei fixaseră și locul și ora unei Întâlniri. — Ei bine? făcu Inge, incapabilă să-și stăpânească pentru mai mult timp curiozitatea. Am rânjit: — Asul meu din mânecă. Tocmai l-a făcut cineva să capete valoare. O Întâlnire aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
auzi și glasul unei femei, și pentru o clipă am crezut că e al lui Inge, până când am auzit-o pe această femeie râzând. Acum că eram și mai nerăbdător să știu ce se Întâmplase cu Inge decât să recuperez diamantele furate lui Six și să-mi primesc recompensa, am decis că era timpul să mă confrunt cu cei trei. Auzisem destul ca să deduc că nu se așteptau la nici un fel de probleme, dar, În timp ce am pătruns pe ușă, am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cântat cineva la chitară cu măruntaiele mele. Camera era mobilată sumar, doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe masă, pus pe o bucată pătrată de fetru, era colierul lui Six. Am aruncat țigara și am tras diamantele spre mine. Pietrele, lovindu-se una de alta cu un clinchet precum o mână de bile de sticlă, erau reci la atingere și grele În mâna mea. Era greu să-ți imaginezi o femeie purtându-le: păreau la fel de confortabile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vinde gogoși. Un vecin a reclamat că a auzit o Împușcătură. Te-am găsit pe tine, inconștient, un cadavru și două pistoale, și cu fiecare dintre ele se trăsese, și o grămadă de valută. Nici un Teichmüller, nici o Eva. — Și nici diamante? Scutură din cap. Inspectorul, un bărbat gras, , cu un aer obosit și cu dinții pătați de tutun, se așeză În fața mea și Îmi oferi Încă o țigară. Scoase una și pentru el și le aprinse În tăcere pentru amândoi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care este numele lui adevărat. Poate că deja le-a spus. Numai că pe pașaportul lui cel nou apare numele Teichmüller, așa că pot fi iertați dacă nu-l cred. L-a cumpărat de la același tip căruia plănuia să-i vândă diamantele. Un pașaport pentru el, și unul pentru fată. Six Îmi zâmbi disprețuitor: — Și fata asta are și ea un nume adevărat? — O, da. Numele ei este Hannah Roedl, deși ginerele tău prefera să-i spună Eva, erau amanți, pricepi, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a fost vorba de fiica dumneavoastră care ar fi murit În pat cu soțul ei, și nu amanta acestuia. A luat verigheta lui Grete și a pus-o pe degetul celeilalte femei. apoi a avut ideea strălucită de a lua diamantele din seif și să facă astfel să pară că a fost vorba de o spargere. De aceea a lăsat ușa seifului deschisă. Diamantele erau cele care le-ar fi ușurat Începerea unei noi vieți Împreună pe undeva. O nouă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Grete și a pus-o pe degetul celeilalte femei. apoi a avut ideea strălucită de a lua diamantele din seif și să facă astfel să pară că a fost vorba de o spargere. De aceea a lăsat ușa seifului deschisă. Diamantele erau cele care le-ar fi ușurat Începerea unei noi vieți Împreună pe undeva. O nouă viață și identități noi. Dar ceea ce nu știa Haupthändler e că altcineva mai umblase deja la seif În seara aia și luase anumite hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că Paul vrea să te distrugă. Cumva, din umbră, trebuia să faci ceva și, prin urmare, ca de obicei, l-ai pus pe Dieter Roșcovanul să se ocupe de asta. Numai că mai târziu, cu Paul și fata morți și diamantele furate din seif, ți s-a părut că omul Roșcovanului fusese prea lacom și luase mai mult decât era prevăzut. În mod cât se poate de logic, ai ajuns la conluzia că el e cel care ți-a ucis fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
reușit să-l omoare pe unul dintre cei doi spărgători, pe omul care condusese mașina, dar celălalt i-a scăpat, cel care deschisese seiful și care, prin urmare, Încă mai era În posesia hârtiilor și, ai bănuit dumneata, și a diamantelor. Aici am apărut eu În peisaj. Pentru că nu aveai cum să fii sigur că nu Roșcovanul Însuși e cel care te trăsese În piept, căci probabil nici nu i-ai spus de diamante, așa cum nu ai spus despre ele nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
hârtiilor și, ai bănuit dumneata, și a diamantelor. Aici am apărut eu În peisaj. Pentru că nu aveai cum să fii sigur că nu Roșcovanul Însuși e cel care te trăsese În piept, căci probabil nici nu i-ai spus de diamante, așa cum nu ai spus despre ele nici poliției. Six Își scoase trabucul stins din colțul gurii și Îl puse, nefumat, În scrumieră. Începea să pară foarte Îmbătrânit. — Trebuie să Îți acord acest credit, i-am zis, raționamentul dumitale era perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spus despre ele nici poliției. Six Își scoase trabucul stins din colțul gurii și Îl puse, nefumat, În scrumieră. Începea să pară foarte Îmbătrânit. — Trebuie să Îți acord acest credit, i-am zis, raționamentul dumitale era perfect: găsești omul cu diamantele și astfel Îl găsești pe omul cu documentele. Când ai aflat că Helfferich nu te Înșelase, l-ai pus pe urmele mele. Eu l-am condus la bărbatul cu diamantele și, ai crezut tu, și cu documentele. Exact În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
i-am zis, raționamentul dumitale era perfect: găsești omul cu diamantele și astfel Îl găsești pe omul cu documentele. Când ai aflat că Helfferich nu te Înșelase, l-ai pus pe urmele mele. Eu l-am condus la bărbatul cu diamantele și, ai crezut tu, și cu documentele. Exact În acest moment, asociații tăi din „Puterea Germană“ probabil că Încearcă să-i convingă pe domnul și doamna Teichmüller să le spună unde e Mutschmann. El este omul care are de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la vitele, care pășteau pe pământurile de lângă Podu de Lut. Bătrânul, încremenit, vedea cum se apropie o arătare nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mama ei era furioasă pe ea. Și simțea cum pierde din ce în ce mai mult controlul - era șocată de catastrofa pe care o provocase. Singurele momente în care acea stare oribilă se mai domolea erau acelea pe care le petrecea cu Marcus. Era diamantul de pe mormanul de gunoi în care se transformase viața ei. Citise undeva fraza aceea - într-un roman în care femeia își deschide un magazin de haine second-hand - și îi rămăsese în cap. Nu la fel de mult pe cât mă bucur eu. Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
foarte nefericiți. La un moment dat, s-au auzit triluri minunate și din palat a ieșit zâna cu o diadema pe cap și înconjurata de păsărele viu colorate. Dintre toate păsărelele, una era foarte frumoasa și purta în cioc un diamant. Bătrânelul s-a apropiat de zâna bună, s a înclinat și cu multă smerenie i-a spus: — Vă rog să mă iertați că îndrăznesc să vă cer autorul. O mare nenorocire s-a abătut peste satul meu. — Ce s-a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a ridicat un munte și razele soarelui nu ne mai încălzesc, s-a tânguit bătrânul. Zâna cea bună a ascultat cu atenție povestea bătrânului și i-a promis că îl va ajuta. A luat în mână pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat de zmeu. Muntele a fost spulberat și razele de lumină au invadat micuțul sat. Oamenii, care nu văzuseră de mult lumina, își țineau mâinile la ochi, că să se obișnuiască din nou cu lumina. Toți erau
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am zărit-o chiar pe Crăiasa Zăpezii. Avea o rochie alba, împodobită cu diamante care-ți luau ochii, în picioare avea niște balerini de cleștar și pe cap purta o coroană de gheață. Am deschis repede geamul și ea m-a întrebat: — Vrei să vii cu mine în palatul de cleștar? — Da, mi-ar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
zărit un castel imens, străjuit de doi ursi polari, cu blana pufoasă și albă ca spuma laptelui. Niște oameni de gheață ne-au condus până la palat. Eram uluită! Era un palat cu totul de cleștar, cu turnuri înalte, împodobit cu diamante asemeni celor de pe rochia crăiesei. Îmi era frig și abia așteptam să intru înăuntru. Am uitat să te întreb, cum te cheamă? — Mă numesc Mara. Și am vrut așa de mult să te reîntâlnesc! — Da, îmi amintesc ne-am mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pătrunde cu ușurință în lumea fascinantă din cărți. Așa s-a întâmplat într-o după-amiază pe când citeam povestea „Palatul de cleștar”. În câteva momente m-am trezit într-un castel cu ornamente de cristal. Toate obiectele erau transparente, împodobite cu diamante. Deodată am tresărit. Nu știu de unde a apărut un slujitor îmbrăcat în straie albe. M-a întrebat ce caut acolo, iar eu iam răspuns că m-am rătăcit și că aș vrea să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
plecat imediat, speriați de apariție. Ne-am continuat drumul până la un castel de gheață argintată și strălucitor de îți lua ochii. Acolo se afla o prințesă frumoasă, care părea a fi de pe alt tărâm. Avea o rochie lungă, bătută cu diamante, purta cercei de perle, părul îi era strâns în coc și ochii erau albaștri că marea. Mi-am dat repede seama că era Prințesa Ghețurilor. Deși eram încântată de locul în care am ajuns, mam gândit că ar fi mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ochii lui Logan, iar Logan știu că Îl Înduplecaseră. — Continuă. — Eram la treabă. O bătrânică. Văduvă. Avea ceva bani În casă. Niște argint. Ceva bijuterii? — Și-așa c-ai jefuit-o? Nicolson scutură din cap, iar lacrimile Îi cădeau ca diamantele, explodând pe tăblia murdară de plastic a mesei. N-am ajuns până acolo. Nu eram pe fază. Eram prea dus ca să m-ocup de-o casă. Am ținut toate chestiile alea pe care le-am luat sub un copac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
după ea. — Deci tu și frate-tău aveați de gând să vindeți o fată de patru ani unui ticălos bolnav? Amenințarea din vocea lui Insch nu era prea bine camuflată. Obrajii cei dolofani se coloraseră, iar ochii Îi sclipeau ca diamantele negre. — Eu n-am avut nici un amestec. El a fost de de vină! Mereu era el... Insch se Încruntă, dar nu mai spuse nimic. — Nu vorbea engleză, așa că a-nvățat-o el să zică niște chestii. Știți voi, Își Îngropă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]