43,048 matches
-
a mobilizării și a militarizării maselor și o folosește împotriva conținuturilor de stânga... Avangarda culturii tineretului apare astăzi ca extremistă de dreapta." și "Orientați de Schröder/Blair spre un nou social-darwinism de piață, masele de tineri se sărbătoresc singure... Recucerirea discursului socio-politic este cea mai urgentă sarcină a stângii, care este sfâșiată de lupte între diferitele fracțiuni și s-a retras într-un mediu hedonist și în rezervații pop." Într-un volum apărut tot la Idea Design & Print, în 2002, Compărem
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
mai ales prin radicalitatea ei speculativă. Justă în câteva dintre premise (cum se întâmplă, de obicei, la criticii de stânga), teoria scârțâie din încheieturi pe măsură ce demonstrația se dezvoltă în virtutea inerției ideologice. Critica artei contemporane pierdută în meandrele sistemului, lipsită de discurs politic, devenită "mijloc de producție", este cvasireformularea criticii din 1936 a lui Walter Benjamin a cărui previziune asupra distrugerii originalității artei prin reproducerea în masă însă nu s-a adeverit. Ok, originalitatea nu a dispărut, dar se vinde la toată lumea
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
ca expresie a politicii de dreapta", exemplele lui Michael Moore și Morgan Spurlock, departe de a fi excepții, sunt ocultate pentru că i-ar fi răsturnat complet teoria. De fapt, Babias nu pledează pentru revitalizarea stângii, ci pare să urmărească confiscarea discursului antisistem exclusiv de către stânga. Dacă ar fi corectă până la capăt, teoria lui Babias ar fi anulat inclusiv demersul teoretic mult mai solid și mai coerent al lui Baudrillard (N.B. - teoretician tot de stânga) conform căruia arta nu doar că e
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
rece, oficial, stătut părea că se așterne peste vigoarea de altă dată. Pe care o voi purta mereu în amintirea mea. Și, din nou Ion Iliescu. Un alt statut, o altă formă, mai impozantă, mai mare peste cultura română. Manifestațiuni, discursuri pompoase, revanșarde, gust amar, amar, tristețe. Mi se făcea dor de romancier, de scriitorul pentru care ardeam sau înghețam pe la cozi ca să-i cumpăr cărțile. Ele există și vor rămîne mereu în biblioteca mea. Ca și scriitorul. Modelul, însă, s-
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
publicat la Editura Enciclopedică în condiții editoriale de excepție o operă care, spre deosebire de altele apărute sub egida sa, este demnă de prestigul instituției: primul volum al ediției facsimilelor manuscriselor lui Eminescu. în ziua de 15 ianuarie s-au auzit numeroase discursuri mai mult sau mai puțin inspirate. Dar nu despre felul în care a fost celebrat Eminescu vreau să discut în cele ce urmează. Evident, Eminescu este un poet de valoare universală care și-a pus definitiv pecetea asupra evoluției spirituale
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
cugetării românești" (Eminescu și poeziile lui), dar nu avea de unde să bănuiască că, mai ales în vremurile socialiste, Eminescu va fi ridicat la rangul de divinitate națională absolută. Orice vorbă, cuvânt sau gest al său capătă pentru "patrioți" dimensiuni colosale; discursurile despre personalitatea și opera sa se reduc de foarte multe ori la o indigestă aglomerare de epitete ridicole. A te atinge de el, a îndrăzni să pui în discuție idei formulate de el, a emite rezerve despre unele din operele
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
ca și cum în loc de-a folosi computerul, exegetul s-ar sluji fără complexe de obișnuitul creion. Pulsează în paginile sale o sensibilitate genuină, acea a "simplului cititor", care își asumă cu o modestie reală ori jucată (n-are importanță, deoarece în discursul critic ca și în cel poetic operează"!) o analiză așa-zicînd spontană. Voindu-se degrevat, așa cum am văzut, de "orice superstiție teoretică și didactică" (ceea ce nu înseamnă renunțarea la un "bagaj" solid al formației intelectuale, mereu perceptibil), criticul se dorlotează refuzînd
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
imagine energică pentru supraveghetorii care nu te vor scăpa din ochi! în urma lor și pe-mprejur Cazaci, bașchiri sălbatici, Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai zburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Ispita discursului versificat e prezentă de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
om aflat în criză. Era directoarea colegiului, doamna Chiștoroaie. Se liniștea totuși puțin atunci când își lua pastilele zilnice. Dar efectul lor nu dura prea mult. Și nu le putea lua permanent. Sonia o observase în prima zi de școală. Ținea discursul de început de an școlar sărind din când în când foarte sus, ca la o competiție sportivă, pe unul din picioare sale, cu pantofi cu tocuri exagerat de înalte și fusta incredibil de scurtă pentru vârsta și funcția deținută. Totdeauna
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
nemulțumire de sine, revoltă lăuntrică, angoasă (soțul e tern, materialist, nepăsător, infidel, în timp ce Tudor e generos, imaginativ, sensibil, e poet). Cartea debutează cu o întâlnire romantică, după ani de separare, între Corina și Tudor și cu despărțirea lor (temporară, presupuneau). Discursul degajă, subliminal, o puternică senzație de așteptare înfrigurată, de teamă, de anxietate latentă, mai cu seamă că Tudor trăiește departe, în capitală, suferă de o boală incurabilă, nu răspunde la apelurile telefonice ale Corinei. Mecanismele de autopropulsare textuală funcționează din
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
Gheorghe Grigurcu În planul identității literare, o antologie constituie o operă critică sui generis. Ea implică nu doar gustul, reacția emoțională, ci și judecata de valoare, structurarea tabloului, o ierarhie în cîmpul acestuia și, desigur, caracterizarea (autocaracterizarea), prin mijlocirea discursului propriu, a autorilor selectați. La care se adaugă, în cazul de față, cuprinzătoarea Prefață neconformistă (în fond, un studiu cvasiexhaustiv al problemei) precum și textele critice introductive la fiecare nume, atent elaborate, dense, îndeobște privind lucrurile altfel decît pînă acum, grație
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
pompoase (și oneroase) a unor compoziții greoaie la lectură, exhibînd pretenții filosofante ori abisalități industrioase, în favoarea "tremurătorului ecran luminiscent", a "diurnului himeric", a "minimalismului prozaic", a "scînteierilor rapide și pătrunzătoare": "Poate că oamenii vor cere de la poezie altceva, nu un discurs edificator, ci mai curînd o propunere întîmplătoare, plină de misterul clipei, de veșnicia la purtător. Lipsa tot mai acută de timp a oamenilor se va traduce prin nevoia de timp condensat, iar literatura nu cred că are cum a se
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
lor zeitate primește cîte un zbenghi critic, așa cum se și cuvine în climatul unei liberalizări. Indiscutabil, valoarea acestor poeți se va clarifica numai prin înlocuirea exegezei encomiastice cu care au fost obișnuiți printr-una a normalității. În întîmpinarea unui asemenea discurs al autoreglării conștiinței critice, Constantin Abăluță vine cu un punct de vedere personal, interpretabil la rîndul său, însă cu atît mai demn de interes. Astfel despre Ioan Alexandru aflăm că "toate aceste excese nu țin de estetica urîtului (căci bubele
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
aventura pasionantă a unei gîndiri în prada timpului. Pierre Pachet - Opera zilelor, traducere și prefață de Magda Jeanrenaud, Editura Paralela 45, Colecția "Deschideri", Pitești, 2001, 104 pagini, preț nemenționat. Secretul oglinzii Nu încape nici o îndoială că o eventuală istorie a discursului cultural despre oglindă și despre specularitate în general, ar trebui să țină seama de punctul de vedere al lui Sabine Melchior-Bonnet, expus în cartea sa Histoire du Miroir, tradusă de curînd la Editura Univers, în colecția "Sinteze". Avem de-a
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
al întoarcerii acasă?" sînt întrebări la care, cu o doză considerabilă de (auto)ironie și umor, cei chestionați încearcă să ofere un răspuns. Ștefan Borbély (coord.) - Experiența externă, Editura Institutul European, Iași, 2001, 304 pagini, 98.000 lei. Utopie și discurs Utopiile, ca și miturile, apar cel mai adesea dintr-o nemulțumire, dintr-o insatisfacție profundă în fața realului dezamăgitor, amenințător sau ostil, din convingerea că ordinea reală ar putea fi schimbată prin imaginarea unei lumi radical alta, evident mai bună și
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
o nemulțumire, dintr-o insatisfacție profundă în fața realului dezamăgitor, amenințător sau ostil, din convingerea că ordinea reală ar putea fi schimbată prin imaginarea unei lumi radical alta, evident mai bună și mai dreaptă. Mircea Opriță, în studiul pe această temă (Discursul utopic, Editura Cartea Românească, București, 2000), remarca, pe bună dreptate că "din dorința schimbării răului în bine vine puterea utopiei, iar din proiecția acestui proces în idealitate decurg marile ei slăbiciuni". Însă tocmai amestecul acesta transformă, se pare, discursul utopic
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
temă (Discursul utopic, Editura Cartea Românească, București, 2000), remarca, pe bună dreptate că "din dorința schimbării răului în bine vine puterea utopiei, iar din proiecția acestui proces în idealitate decurg marile ei slăbiciuni". Însă tocmai amestecul acesta transformă, se pare, discursul utopic într-un subiect de cercetare pasionant și practic inepuizabil, din moment ce, la capătul celor peste trei sute de pagini, multe din chestiunile atinse de autor rămîn încă deschise (de pildă, legătura dintre discurs și varianta revoluționară a spiritului utopic, cu toate
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
slăbiciuni". Însă tocmai amestecul acesta transformă, se pare, discursul utopic într-un subiect de cercetare pasionant și practic inepuizabil, din moment ce, la capătul celor peste trei sute de pagini, multe din chestiunile atinse de autor rămîn încă deschise (de pildă, legătura dintre discurs și varianta revoluționară a spiritului utopic, cu toate consecințele ei, inclusiv cea nefastă, a apariției totalitarismului comunist). Încă de la început, cercetătorul ne conduce pe piste trasate cu eleganță, reconstituind istoria spiritului utopic de la primele manifestări prezente în miturile ancestrale, în
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
dar întotdeauna el identifică exact punctele de acroș ("acroșajele utopice"), cu o acribie exemplară. În ansamblu, studiul reușește să concretizeze cu succes intențiile autorului de a realiza nu numai o istorie, dar și "o tipologie și chiar o estetică a discursului utopic"(iar prin ricoșeu a celui distopic, deopotrivă), ca părți ale unei poetici generale a utopiei. Mircea Opriță - Discursul utopic, Editura Cartea Românească, București, 2000, 307 pagini, preț nemenționat.
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
concretizeze cu succes intențiile autorului de a realiza nu numai o istorie, dar și "o tipologie și chiar o estetică a discursului utopic"(iar prin ricoșeu a celui distopic, deopotrivă), ca părți ale unei poetici generale a utopiei. Mircea Opriță - Discursul utopic, Editura Cartea Românească, București, 2000, 307 pagini, preț nemenționat.
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
the Soviet Influence, Literary History, Modernism and Postmodernism, Theories of Literature in XX Century și, cel mai recent, Knowledge and Commitment: a Problem Oriented Approach to Literary Studies. Interviul de față se axează pe o problemă care revine obsedant în discursurile critice ale Modernității și Postmodernității: valorizarea plurivalentă și chiar contradictorie a conceptului de "estetic". Letiția Guran: Domnule profesor Fokkema atît în conferința ținută la Universitatea Georgia cît și în studiul Semiotica Postmodernismului literar spuneați că Postmodernismul este o mișcare muribundă
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
dați-mi voie să joc rolul avocatului diavolului și să vă întreb: dacă critica literară alege să stea deoparte, să nu se amestece în politica și problemele sociale, n-o să ducă aceasta la izolarea ei în spațiul îngust al unui discurs idiosincratic, care nu poate juca un rol semnificativ în societate? D.F.: Această întrebare poate fi reformulată în termenii relației între mijloace și scopuri: dacă scopul pe care-l avem în minte e puterea politică atunci, desigur, literatura poate fi un
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
vînătoare de urși în munții Bistriței...", "Marea importanță a cărții de față constă nu în valoarea ei literară - indiscutabilă, după părerea mea - care-i servește spre a-i face și mai eficient mesajul, ci în faptul că este un veritabil "discurs către națiunea română" al unuia din marii fii ai săi din ultima jumătate de secol". Cine să fie marele fiu al românilor, scriitor cu geniul lui Creangă, dar cu altă anvergură, Homerul nostru național? Este, dacă n-ați ghicit (era
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
urmărește, în context comparativ est-central european, geneza și evoluția stereotipurilor din cultura populară, care compun portretul fizic, profesional, moral, intelectual, mitic și magic al evreului, precum și modul în care acestea supraviețuiesc, deghizate sau violent afirmate, în cultura "înaltă" și în discursurile antisemite ale politicienilor de azi. Teme grave, pe care unii le evită cu diplomație, tabuizate, cum e toleranța la români, sunt studiate de Andrei Oișteanu cu o îndemânare care stârnește uimire, cu atât mai mult cu cât, dacă nu luăm
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
din "antisemitismul popular", precum și a situațiilor în care, reformulate și ideologizate de presă, unele clișee se reîntorc în spațiul cultural care le-a generat. Andrei Oișteanu își asumă serioase riscuri (și cititorul înțelept va aprecia valoarea acestor riscuri), pentru că citează discursuri antisemite ale unor figuri politice contemporane cu ceva succes. Cititorul va regăsi, de asemenea, în structura lucrării, opoziția consacrată de studiul din Mithos & Logos, dintre "evreul imaginar" și "evreul real". Tehnica de arheolog a autorului, ce descoperă documente inedite și
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]