4,704 matches
-
jos), deixisul memorial/ empatic (sintagmele demonstrative al căror referent nu poate fi identificat nici pe baza textului, nici pe baza situației de comunicare, ce țin de nivelul emoțional al comunicării și creează un efect de empatie cu vorbitorul) și deixisul discursiv (deicticele interpretîndu-se nu doar în funcție de contextul exterior textului în care apar, ci și de genul discursiv specific textului în cauză, integrîndu-se unei anumite scene de enunțare: de ex., deicticele de timp în discursul de presă /vs./ discursul televizual/literar etc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textului, nici pe baza situației de comunicare, ce țin de nivelul emoțional al comunicării și creează un efect de empatie cu vorbitorul) și deixisul discursiv (deicticele interpretîndu-se nu doar în funcție de contextul exterior textului în care apar, ci și de genul discursiv specific textului în cauză, integrîndu-se unei anumite scene de enunțare: de ex., deicticele de timp în discursul de presă /vs./ discursul televizual/literar etc.) Un al doilea criteriu de clasificare diferențiază elementele deictice prin natura lor de cele care devin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este adevărat sau evident. Întrucît, din punctul de vedere al schemei logice pe care o urmează, demonstrația se apropie de argumentare, s-a încercat uneori departajarea conceptuală a lor, considerîndu-se că demonstrația ține de domeniul cognitiv, iar argumentarea de cel discursiv, opinie în mod evident inadmisibilă, de vreme ce latura cognitivă este întotdeauna corelată cu cea lingvistică (discursivă). Din perspectiva logicii elementare, argumentația ar fi o formă "slabă" (din punct de vedere logic) a demonstrației, căci pleacă de la premise probabile articulate prin forme
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmează, demonstrația se apropie de argumentare, s-a încercat uneori departajarea conceptuală a lor, considerîndu-se că demonstrația ține de domeniul cognitiv, iar argumentarea de cel discursiv, opinie în mod evident inadmisibilă, de vreme ce latura cognitivă este întotdeauna corelată cu cea lingvistică (discursivă). Din perspectiva logicii elementare, argumentația ar fi o formă "slabă" (din punct de vedere logic) a demonstrației, căci pleacă de la premise probabile articulate prin forme deductive considerate valabile. În această perspectivă, argumentarea ar fi orice susținere prin argumente a unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, diferența dintre argumentare și demonstrație nu este întotdeauna relevantă, astfel încît să se poată distinge tipuri discursive suficient de individualizate, fără a recurge la parametri ce țin de domeniul pragmaticii și logicii. V. argumentare, concluzie, deducție. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO DENOMINAȚIE. Prin denominație (sau nominație) se înțelege faptul de a atribui nume și reprezintă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă în mod obișnuit descriere înseamnă "scriere sau pasaj dintr-o scriere în care se prezintă ceva". De aici, s-au născut posibilități de terminologizare a acestui cuvînt în retorică, în lingvistica textului și în pragmatica cognitivă. La nivelul organizării discursive, descrierea este o secvență a textului care se opune dialogului, povestirii etc. și oferă informații despre personaje, obiecte, spațiu, timp, care însoțesc și configurează desfășurarea acțiunii. De obicei, în lucrările de retorică antice și moderne, descrierea a fost o formă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
descrierea este o secvență a textului care se opune dialogului, povestirii etc. și oferă informații despre personaje, obiecte, spațiu, timp, care însoțesc și configurează desfășurarea acțiunii. De obicei, în lucrările de retorică antice și moderne, descrierea a fost o formă discursivă depreciată, deoarece se caracterizează prin imperfecțiune constitutivă. Ea prezintă lucrul prin accidentele lui și, de aceea, este puțin precisă și fără generalitate, întrucît nu vizează esența și nu reprezintă decît o reflectare nesatisfăcătoare și mediocră a realității. Această atitudine depreciativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o manieră concretă. Prin această orientare, sarcina științei ar consta în descrierea faptelor, dezvăluind astfel esența obiectelor concrete. În texte de diferite tipuri (literare, tehnice, jurnalistice și altele), descrierea are o largă utilizare și este cuprinsă în diverse forme discursive, prezența ei în jurnale și în romane remarcîndu-se în mod deosebit. Prin lucrările lui P. Hamon, apărute în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea, descrierea a început a fi apreciată pentru rolul ei în construcția romanescă. Acest cercetător
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dimensiunile majore ale variației lingvistice. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i nu se poate concepe în afara reperelor oferite de studiul diacronic, compararea, clasificarea și aprecierea constituenților discursivi fiind determinate deseori de raportarea la asemenea repere. Cu toate acestea, diacronia nu poate deveni un scop în sine în cazul analizei discursului, deoarece acesta este o structurare de conținuturi și de forme lingvistice, iar nu o desfășurare de etape
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se poate atribui termenului și nu are relevanță deosebită pentru analiza discursului. În cadrul dialogului, intervenția, intrarea în discuție a unuia dintre participanți (interlocutori), reprezintă o unitate monologică care este compusă din acte de vorbire. Prin urmare, dialogul este o unitate discursivă în interiorul căreia se proiectează structura comunicării. În cazul textului scris însă, dialogul desemnează formele de discurs unde nu există în mod efectiv un schimb și unde destinatarul este într-o anumită măsură înscris chiar în text (autorul "dialogului" adresîndu-se lectorului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentînd un gen distinct (genul dramatic). În interiorul discursului narativ, dialogul presupune particularități de structurare ce asigură corespondența de conținut dintre mai multe niveluri ale actelor lingvistice, prin antrenarea unor mijloace specifice de coerență. V. conversație, debreiaj, diafonie, dialogism, polifonie, unitate discursivă. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN DIALOGAL. Trăsătura "dialogal" se atribuie unui gen de discurs al cărui text are forma unui dialog, adică se desfășoară
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decît cele destinate a instrui, a transmite cunoștințe, într-un cadru instituționalizat. Astfel, se poate vorbi despre o tentă didacticistă atunci cînd în diverse tipuri de discurs își fac loc generalizarea, modul explicativ, informațiile științifice, definițiile, exemplele etc., moduri/structuri discursive la care enunțătorul apelează cu intenția, implicită sau explicită, de a instrui, de a transmite cunoștințe prin care să modifice statutul destinatarului în ceea ce privește credințele, atitudinile, comportamentul, acțiunile. Situațiile discursive în care se insinuează didacticismul sînt variate, de la discursul mediatic, atunci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
loc generalizarea, modul explicativ, informațiile științifice, definițiile, exemplele etc., moduri/structuri discursive la care enunțătorul apelează cu intenția, implicită sau explicită, de a instrui, de a transmite cunoștințe prin care să modifice statutul destinatarului în ceea ce privește credințele, atitudinile, comportamentul, acțiunile. Situațiile discursive în care se insinuează didacticismul sînt variate, de la discursul mediatic, atunci cînd modurile descriptiv și narativ glisează spre explicativ, la anumite categorii literare (literatura pentru copii), pînă la contexte cotidiene. În a n a l I z a d i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
varianta cultă a unei limbi folosite în comunicarea curentă. La M. Bahtin, conceptul de "diglosie" poate fi asociat celui de "plurilingvism" social, fiind strîns legat de factorii sociali și de condițiile socio-politice, în afara cărora nu se poate realiza o investigare discursivă obiectivă. V. bilingvism, dialogism, contact între limbi, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 VARO - LINARES 2004. CC DILEMĂ. Termenul dilemă se află în relație cu: echivoc, alternativă, încurcătură, amfibolie. În vorbirea uzuală, cuvîntul este folosit pentru a denumi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin digresiuni, reformulări, reveniri, astfel încît să determine locutorul să recepteze eficient mesajul intenționat. În cazul dialogului, în interacțiunea orală, uneori, este dificilă controlarea completă a structurii discursului. După O. Ducrot, nici în asemenea situații nu s-ar produce dezorientări discursive, ci s-ar urma o direcționare argumentativă prin unitățile înseși ale limbii. c) Discursul este o expresie, o ipostază a acțiunii, ca influență exercitată asupra locutorului. Teoria actelor de vorbire, promovată de J. L. Austin, apoi de J. R. Searle
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ruga, a interoga etc.), destinat să modifice o situație. La un nivel superior, aceste acte se integrează în unități ample ale unui gen determinat, în strînsă corelație cu actele non-verbale. d) Discursul este interactiv, conversația fiind emblematică pentru această ipostază discursivă, în care doi locutori își coordonează enunțările, emit un mesaj în funcție de atitudinea celuilalt și au posibilitatea de a primi un feed-back imediat. Totuși, discursul nu se reduce, prin dimensiunea sa interactivă, la simpla interacțiune orală, ci se caracterizează printr-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțare precisă, care se referă la un alt discurs. Discursul de citare, lăsat în umbră de tradiție, este astfel revalorizat, trecînd în prim plan: rolul primordial îi revine vorbitorului raportor, care trimite, prin enunțarea sa, cu ajutorul unor structuri și strategii discursive diverse, la un discurs străin, față de care adoptă atitudini diferite. Se depășește în mod natural chestiunea gradului de fidelitate a discursului raportat față de presupusul discurs originar, realitatea lingvistică fiind discursul de raportare produs de vorbitor, un discurs unic, irepetabil și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și non-literar. Interesul analizei discursului pentru discursul raportat se manifestă atît la nivelul reflecției asupra fenomenului în lumina diverselor teorii care îl studiază, subordonîndu-le noțiunii intergratoare de "discurs", cît și la cel al legăturii esențiale dintre discursul raportat și genul discursiv. Ca fenomen polifonic, discursul raportat trimite la caracterul eminamente eterogen al discursului. La M. Bahtin, discursul raportat reprezintă o manifestare a dialogismului, iar la E. Roulet, un caz special al acestuia, de diafonie. Pentru J. Authier- Revuz, discursul raportat ține
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
polifonia lingvistică: discursul în stil direct este polifonic, caracterizîndu-se prin prezența a doi locutori, discursul indirect este monofonic. În teoria scandinavă a polifoniei, aplicabilă atît discursului literar, cît și celui non-literar, ambele tipuri de discurs raportat constituie manifestări ale polifoniei discursive, diferența situîndu-se la nivelul jocului actual/virtual: locutori actualizați în stilul direct, virtuali în stilul indirect. Discursul indirect liber este, din acest punct de vedere, o formă extrem de interesantă de manifestare a polifoniei, funcționînd ca exemplu de fraze fără cuvinte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Aceste perspective se subordonează, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, problematicii constrîngerilor de gen și celei a poziționării vorbitorului raportor față de destinatarul discursului său. Tipul de gen discursiv în care apare un fragment de discurs raportat explică în mare parte strategiile folosite de vorbitor, care acționează, în consecință, nu în totală libertate, ci răspunzînd unor constrîngeri; astfel, discursul raportat nu va fi folosit nici în același mod, nici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face diferența dintre discursul literar și cel non-literar. Viziuni distopice precum cele ale lui E. Zamiatin, A. Huxley, G. Orwell, R. Bradbury s-au impus ca paradigme ale genului și au marcat imaginarul contemporan. V. utopie. BOOKER 1994. OI DOMINANTĂ DISCURSIVĂ. Prin dominantă se înțelege în general trăsătura care dă configurația sau specificul unei realități, unui proces sau unei activități, pe care le individualizează cantitativ (prin frecvență sau prin proporție) ori calitativ (prin prezență exclusivă). Prin particularizare, dominanta discursivă este caracteristica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
OI DOMINANTĂ DISCURSIVĂ. Prin dominantă se înțelege în general trăsătura care dă configurația sau specificul unei realități, unui proces sau unei activități, pe care le individualizează cantitativ (prin frecvență sau prin proporție) ori calitativ (prin prezență exclusivă). Prin particularizare, dominanta discursivă este caracteristica (dată de o sumă de însușiri) prin care un discurs se poate repartiza la un tip sau la un gen în cadrul unei taxinomii. În această perspectivă, rezultă că, atunci cînd discursul nu prezintă puritate din punctul de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un tip sau la un gen în cadrul unei taxinomii. În această perspectivă, rezultă că, atunci cînd discursul nu prezintă puritate din punctul de vedere al notelor care delimitează tipurile și genurile, încadrarea în unul dintre acestea este ulterioară determinării dominantei discursive, aceasta fiind în principiu un etalon teoretic de evaluare și de distribuire. Din punctul de vedere al gradului de manifestare, dominanta discursivă relevă indicele de coerență al discursului în raport cu tipul sau cu genul reprezentat de ea, iar pornind de la acesta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de vedere al notelor care delimitează tipurile și genurile, încadrarea în unul dintre acestea este ulterioară determinării dominantei discursive, aceasta fiind în principiu un etalon teoretic de evaluare și de distribuire. Din punctul de vedere al gradului de manifestare, dominanta discursivă relevă indicele de coerență al discursului în raport cu tipul sau cu genul reprezentat de ea, iar pornind de la acesta se pot face disocieri între construcții discursive pure și construcții discursive compozite. Nu în aceeași situație se prezintă indicele de coeziune al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoretic de evaluare și de distribuire. Din punctul de vedere al gradului de manifestare, dominanta discursivă relevă indicele de coerență al discursului în raport cu tipul sau cu genul reprezentat de ea, iar pornind de la acesta se pot face disocieri între construcții discursive pure și construcții discursive compozite. Nu în aceeași situație se prezintă indicele de coeziune al discursului, care, prin respectarea cerințelor de relaționare între componentele discursive, poate fi suficient de ridicat chiar în condițiile unei manifestări relativ reduse a dominantei discursive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]