6,786 matches
-
un baston de cauciuc pe care-l ținea strâns în mâini. Petruș se aplecă asupra portarului prefăcându-se că-i acordă primul ajutor, încercând astfel să șteargă urmele implicării sale în conflict. Eu eram cărat pe brațe de Marius spre dormitor, în timp ce Kyta dădea declarații milițienilor care coborâseră din mașină, încercând să-i țină ocupați, pentru ca noi să avem timp să dispărem de acolo. Erjika se strecură neobservată în spatele cantinei și luă o gură bună din sticla cu lichior pe care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
frigul făcea să ți se contracte toți mușchii într-un tremur pe care cu greu îl puteai controla. De obicei Creața era foarte punctuală și nu trebuia să o aștept. Când deja începeam să mi fac griji, apăru de pe ușa dormitorului colega ei de cameră, Sorina. Era singură și acest lucru mă intriga, fiindcă de regulă veneau amândouă odată. Se apropie de mine, mă salută cu sfiala ei caracteristică, apoi îmi propuse să mergem împreună la masă. Creața nu vine? Astăzi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să ne învețe cum să trăim. Il visasem pe Baci și pe Mătușa, o văzusem pe Lili la înmormântare și eram la o școală unde aveam să învăț cum se repară un ceas, fiindcă timpul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prima ocazie pe care ar fi întâlnit-o. Văd că suntem toți, a deschis discuția directorul școlii, așa că o să fiu scurt, fiindcă știu că veniți de foarte de departe și sunteți cu toții obosiți. Regulamentul acestei instituții interzice accesul băieților în dormitoarele fetelor, lucru pe care îl cunoșteau cu toții și pe care l-au ignorat cu bună știință. Din ancheta care a precedat, a reieșit că nu scopul vizitei lor acolo a fost un fapt agravant, ci modalitatea prin care au pătruns
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În acest vestibul slab luminat. Chiar În stînga se afla o bucătărie care era și sufragerie În același timp. Urma apoi camera de zi, izolată printr-o draperie groasă. Următoarea cameră pe dreapta, cum priveai dinspre vestibul, părea a fi dormitorul. De cum intrai În camera de zi, primul lucru care-ți atrăgea privirile era flacăra albăstruie care pîlpîia, rotundă, În soba cilindrică cu gaz. În mijlocul camerei se afla o masă rotundă acoperită cu o față de masă mare, dantelată, din material plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
până aproape în decembrie la Cobadin, la secerat porumb lignificat și culcat la pământ. 1,8 km de păpșoi per capita filosoficească, în fiecare zi „lumină”. Ne întorceam când se întuneca și ne reluam locurile în paturile de sus ale dormitorului improvizat în fostele grajduri ale IAS-ului. În primele două săptămâni mai conversam despre subjecte de specialitate, că ne aduseserăm cărți să citim pentru examenul de diplomă. Apoi am clacat și ne-am adaptat. Pe jos erau bălți mari, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încât ei ne puteau zări doar profilurile, iar noi le puteam vedea fața. Dar nu puteam conversa între colțurile opuse (la ei, sexul celălalt nu este nici măcar „opus”, fiindcă bărbații de-abia recunosc faptul că femeile există dincolo de bucătărie și dormitor și că și ele sunt un fel de oameni) și nici măcar nu era cazul, din respect pentru cutumele gazdelor. Doamna casei (a casei, că aproape nu ieșea din carcera aceea de lux, așa că nu e vorba de casa doamnei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la cutumele lor musulmane și mai ales la închiderea femeilor în case. Ele educație superioară pot să facă. Dar dacă iau traseul spre măritiș, aceasta înseamnă că au ales să rămână în casă, să se plimbe între bucătărie, baie și dormitor, așteptându-și soții și crescându-le pruncii. Bărbații lor vajnici nu pun fizic mâna pe copii. Spălarea, schimbarea sau hrănirea unui bebeluș ar fi un gest de lez-virilitate. Îmi povestea Dakmara că în manualele lor este o continuă apologie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trup. Când mă apropiai, mă privi cu ochii puțini speriați: E adevărat, domnule? - Adevărat. PARTEA A DOUA 1. „Ninge. Ți-am spus că voi veni acum, în iarnă, aici pe canapea, lângă șemineu, în camera aceasta dinspre stradă unde ai dormitorul, unde totul e cald și odihnitor, persanul imens și blana aceasta de urs, lățită, servind de covor, el care a fost mândria pădurii altădată, cele două tablouri pictate de tine, un lac cu sălcii pe mal, cu o femeie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, îndrăznii, salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care fusesem dimineața, în sufrageria cu o masă ovală maro-închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce stăpânea odaia. Ea aprinse lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
secvențe uitate, ce rămân în memorie din marea mișcare a materiei. Părea din altă lume. Era el și parcă nu. Ea se ridică în picioare începu să deretice un minut, două, așa ca să se afle în treabă, apoi trecu în dormitor și la urmă în salon (rămășiță a modei dinainte de război, modalitate stângace a burgheziei, imitând la începuturile ei statul aristocratic-rural, atunci încă paralel, copie și aceasta, în parte reușită, după cea din Apus. Se așeză în unul din cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
echipaj românesc, celălalt, cu echipaj sovietic, condus de un colonel. Se zicea că avionul în care călătorea delegația română era folosit în deplasări oficiale de către N. S. Hrușciov, primul secretar al C.C. al P.C.U.S., fiind special amenajat cu salon mare, dormitor și salon de lucru; nu am văzut la întoarcere decât salonul mare, fiind așezat pe unul dintre locurile de pe latura stângă a aeronavei, pe sensul de zbor. La puțin timp de la decolare, cam după vreo 50 de minute, căpitanul sovietic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste colorate se învârteau între vetre și căruțe, pregătind cina. Meșterii lucrau la trunchiuri cu topoare care păstrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e nimeni care să-l audă mai face vreun zgomot? Dar o pălărie ridicolă - pe care nu o vede nimeni - mai este ridicolă?) Cerul era albastru și vremea destul de caldă. Totul era încântător. O auzeam pe Helen tușind într-un dormitor de la etaj și priveam ca prin vis florile drăgălașe legănându-se spre stânga în adierea vântului, apoi spre dreapta și din nou spre stânga... Erau narcise galbene târzii, lalele și alte flori rozalii al căror nume nu-l știam. Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prea interesată de lumea reală. De ce ar fi cineva, mă întrebam, pentru că nu mi s-a părut niciodată un loc prea plăcut. Profitam de orice ocazie de a evada - lectura, somnul, îndrăgostirea, proiectarea unor case imaginare unde aveam propriul meu dormitor și nu trebuia să-l împart cu Helen- așadar, nu eram cea mai practică persoană pe care ai putea-o întâlni. Și apoi, desigur, mai erau și fustițele cu franjuri. E dureros s-o recunosc, dar din adolescență încoace am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unde arăta unui pâlc de oameni în extaz cum se face un Manhattan adevărat, și i-am spus că plecam. Dar, ca să pot face asta, a trebuit să îmi recuperez haina de sub un cuplu care făcea sex cu gemete în dormitorul lui Kent. Tot ce se putea vedea din femeie erau picioarele și pantofii, unul dintre ei cu gumă de mestecat lipită de talpă. — Care haină este? a întrebat Aidan. Asta? Scuze, amice. Trebuie doar să luăm asta. A tras, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mama am întrebat dacă puteam fi de față, dar Rachel a spus că ar prefera să nu fim, iar Helen și-a coborât privirea și a spus: Evident, îți respectăm dorința. Apoi, de îndată ce ele două s-au închis într-un dormitor, noi trei am țâșnit pe scări (mă rog, ele au țâșnit și eu am urcat greoi) și ne-am pus să ascultăm la ușă, dar, în afară de o voce ridicată din când în când, „Obiecte!“, „Lucruri!“, și murmurul ultraagasant al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dau la boboci. Când am intrat în apartamentul lui, m-am oprit în hol, ascultând. Unde e Marty în seara asta? —E plecat. —Plecat? Cum plecat? O ezitare. —Foarte plecat. —Hmm. Am deschis o ușă și am intrat într-un dormitor. Am observat lenjeria apretată, lumânările plantate din loc în loc, mirosul proaspăt ca de flori de câmp. —E camera ta? —Mda. A intrat și el. Întotdeauna arată așa bine? O pauză. — Nu. Mi-am întors privirea spre el și am râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să verific fiecare cameră, pentru orice eventualitate. Nu că aveam prea multe camere de verificat. Era un living din care o parte fusese convertită într-o bucătărioară anexă, o jumătate de baie (adică, un duș fără cadă) și, în spate, dormitorul nostru întunecos cu un ochi de geam care dă spre luminator (nu ne ajunseseră banii pentru o fereastră în toată regula). Dar îl făcusem primitor: un pat mare superb, cu tăblia sculptată, o canapea destul de lată ca să ne putem întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
neașteptat de emoție care mă învăluia. Un fel de furie sau de tristețe că nu am fost în stare să îl apăr pe Aidan, dar a fost o senzație fulgurantă ce a dispărut până să apuc s-o definesc. În dormitor, în jumătatea de pat a lui Aidan, stătea cuibărit Dogly, câinele de jucărie pe care îl avea de când era mic. Avea urechi lungi și clăpăuge, ochi dulcegi, o expresie devotată și plină de adorație, iar blana lui de culoare caramel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tot ajutorul pe care îl puteam primi. Dar, chiar și îndopată cu destule calmante încât ar fi doborât și un elefant, nu voiam să merg la culcare. Apoi, ca electrizată, i-am observat bluza de trening gri pe scaunul din dormitor, de parcă tocmai și-ar fi scos-o și ar fi aruncat-o acolo. Am luat-o cu grijă și am mirosit-o. Păstra îndeajuns de mult din mirosul lui încât să simt că amețesc. Mi-am îngropat fața în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o voce subțire, înecată. A dat mâna cu mine, dar n-a spus mare lucru. Nu am luat-o personal: Aidan mă avertizase că, atunci când vorbea, era de obicei despre Partidul Democrat. Kevin a insistat să-mi ducă geanta în dormitor, o cameră care aducea leit cu camera de oaspeți din casa părinților mei. Ar fi putut să facă un schimb cultural; perdele înfiorătoare, o cuvertură la fel de cumplită și un șifonier plin cu hainele vechi ale cuiva. Avea cam un centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
puțin teamă. Cu coada ochiului, am văzut ceva mișcându-se lângă fereastră, ceva rapid și întunecos. Am întors capul, dar nu era nimic acolo. M-am ridicat. Nu era nimeni în living, nici în bucătărioară, așa că trebuia să verific în dormitor. În timp ce deschideam ușa, m-au trecut toate apele. Am întins mâna spre întrerupător, aproape paralizată de spaimă că o mână ar putea s-o apuce pe a mea în întuneric. Ce era umbra aceea înaltă și îngustă de lângă șifonier? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și-a plecat capul și-a cântat aproape în șoaptă: —Si-renele poliției dimineața Răsunau în mare stil Și m-am trezit în New York, Bucuros că nu-s în Spancil Hill. A făcut o plecăciune până la pământ, apoi a țâșnit spre dormitor. — Vino înapoi! am strigat. Mă distrez. Nu poți să cânți așa ceva fără a purta un pulover nasol. S-a întors purtând cel mai oribil pulover de Aran pe care l-ați văzut vreodată. Era un cadou de nuntă de la tușica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de duminică. Îmi trebuise toată rezerva mea de stăpânire de sine ca să nu le spun tuturor - lui Rachel, Jacqui, Teenie, Danei. Doar teama că m-ar interna la nebuni mă făcuse să-mi țin gura. Mă plimbam din living în dormitor și înapoi, târguindu-mă cu un Dumnezeu în care nu mai credeam. Dacă apare Aidan și îmi vorbește astăzi, voi... voi... ce? Voi crede din nou în tine. Nu-mi poți cere mai mult de atât. Vezi, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]