KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...169 >

4,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

Tomoe Gozen care a luptat neînfricată alături de stăpânul ei, Yoshinaka Kiso. Era isteață și nu-i plăcea să sufere nici o înfrângere. Pe scurt, ea a fost crescută în maniera japonezei din zilele noastre. Takamori considera că sora lui era mai drăguță decât multe alte fete de seama ei. Când nu era furioasă sau bosumflată, era chiar agreabilă, dar nu avea nimic din sensibilitatea japonezei clasice, ai cărei ochi se umezeau când privea stelele sau care ofta nostalgic la vederea unei violete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
e prea atrăgător“, gândi ea. Părăsi magazinul fără să cumpere vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui Charles Boyer și Daniel Gelin în rolul lui Napoleon. „N-are cum să fie la fel de drăguț ca Gelin“. Încerca să facă asociații între Gelin și vultur. Cu toate strădaniile ei însă, nu reuși să-și creeze o imagine clară a lui Gaston. — Oare ce-o fi cu Takamori? întrebă Shizu, privind îngrijorată ceasul de pe perete. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
nu caște. — Hei, Tomoe, plătești tu trenul până la Yokohama, nu? o întrebă el cu duritate în glas. Ora opt. Tomoe și-a îmbrăcat costumașul nou din lână, în dungi bleu cu alb, și și-a pus o pălărie albă. — Ce drăguță ești! Takamori se dădea bine pe lângă Tomoe ca să plătească ea drumul până la Yokohama. — La soare te poți uita, dar la sora mea, ba... Tomoe i-a scos o cămașă, i-a dat o cravată, costumul, și l-a împins pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
care pleacă în excursie. Gaston nu putea înțelege de ce aceste prostituate erau atât de amabile cu el. Aceeași femeie care își jefuise clientul la Hotelul de pe Deal de tot ce avea, inclusiv îmbrăcămintea, se transformase într-o persoană atât de drăguță și inimoasă, încât nu-i venea să-și creadă ochilor. Ce ziceți de Dachi? — Șarlatanul ăla? Îl toacă de toți bănuții până dimineață. Ce ziceți de sensei?, sugeră Kimie, femeia cea grasă. — Da, e o idee. Au tăcut o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

Un oftat colectiv străbătu clasa, căci era evident că doamna Dickinson era pe cale să intre și, cu excepția careului de dimineață, doamna directoare era o prezență formidabilă care era văzută, dar nu și auzită. SÎnt sigură că probabil era o femeie drăguță, dar toată școala Îi știa de frică. Chiar și puștii dintr-a șasea. Părea a zîmbi doar foarte rar și pîndea pe coridoarele clădirii, cu părul de culoarea oțelului Încadrîndu-i chipul ca un coif, cu fruntea Înălțată și privind la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Cu toate astea, de Îndată ce am intrat, m-am simțit ca acasă. Dan venise țintă la mine, cu ochii Îngustați din pricina zîmbetului larg, și mi se prezentase, oferindu-se să-mi aducă o bere. Îmi aduc aminte că mi se păruse drăguț și că regretam faptul că aveam prieten. Am flirtat cu el aproape toată seara, dar fără vreo intenție ascunsă, bucurîndu-mă de atenția ce mi se acorda și de senzația că eram dorită. CÎnd am plecat, a spus că o să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor, cînta găina. Michael arăta ușor năucit de cele ce se petreceau, era glumeț și drăguț, dar, cu timpul, Începu să vorbească tot mai puțin. Motivul principal era acela că nevastă-sa Îl Întrerupea tot timpul. Era clar că Dan și Richard erau adorați de mama lor, care zîmbea de fiecare dată cînd Îi privea. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de fiare cu succes, astăzi. — Aha. Fac duș imediat. Ce faci tu aici, mamă? — N-am mai primit vești de la tine, așa că m-am gîndit că e mai bine să vin și să te văd În noul tău apartament. — E drăguț, nu? Întrebă Dan, cu un zîmbet larg. — E o Îmbunătățire vizibilă față de cel de dinainte. — Asta nici n-ar fi greu, am adăugat eu, dezamăgită de faptul că se referise la apartamentul meu doar ca la o „Îmbunătățire“. — Bărbații ăștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mai Înaltă formă de aprobare pe care o putea primi o fată și, de fapt, eram și prima care Întrunea votul lor unanim. Am fost așa de fericită, că abia am Închis un ochi. Din fericire, ambele soții erau foarte drăguțe, dacă nu cumva chiar genul de prietene pe care le-aș fi ales eu Însămi, dar de Îndată ce m-am echipat În haine mai la modă, m-am simțit aproape ca și cum aș fi făcut parte din gașcă de-o veșnicie. Aranjasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Doar că aștept de atîția ani să organizez nunta Emmei și evident că nu am avut ocazia, dar acum pot face asta pentru tine. — Știu. Mi-am Înăbușit un sentiment dureros de vină. În fond, nu Încerca decît să fie drăguță și oare n-ar trebui să fiu mai recunoscătoare că era atît de Încîntată? — Înțeleg foarte bine. Dan e chiar aici, vorbește cu el, am zis și i-am Întins receptorul lui Dan, rămînÎnd prin apropiere pînă ce Își luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sînt buni de Însurătoare. E clar că nu e vorba de locul În care Îi alegi, ci de genul pe care Îl alegi. — Eu zic că mă descurc, pufnește Sally. Ce zici de Alex? Amîndouă ați considerat că era foarte drăguț. — Era, o aprob. Chiar tu ai afirmat că nu-i mai suporți cascada neîntreruptă de glume. Sincer, eu am fost de părere că era o partidă al dracului de bună. Și, hai să recunoaștem cinstit, omul te adora. — Are dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
clară. CÎt privește nunta, viitoarea mea soacră și-a exprimat deja preferința pentru o nuntă hibernală... — Nu! exclamă Sally, cu o expresie oripilată. Spune-i că nu e treaba ei. N-aș face asta, am răspuns zîmbind. Oricum, e tare drăguță și sînt convinsă că o să fim bune prietene. Fran pufnește Într-un asemenea hohot de rîs, că Împroașcă toată masa cu cafea. — O, Doamne, Îmi pare rău. Își șterge ochii, apoi se Întinde să mă bată ușurel pe mînă. Uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sînteți copiii ei: o puteți Înfrunta sau vă puteți certa ca la ușa cortului, pentru că sînteți conștienți că tot veți ține unul la altul cînd lucrurile se vor liniști. Veți fi În continuare o familie. — Iar tu ești mult prea drăguță, la naiba, obiectează Emma. Ești Înspăimîntată de perspectiva că ea o să te urască dacă Îi spui că, de fapt, tu nu vrei arbuști ornamentali de jur Împrejurul sălii de bal. — Exact! Ai auzit și tu de arbuști? — Aha. E ridicol. A sărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
zice ea, aducînd rochia, asta cum ți se pare? — E un pic cam... simpluță, nu-i așa? Linda privește cu dispreț la rochie, care, la drept vorbind, pentru mine reprezintă idealul. — A tot probat rochii imense, așa că ar fi poate drăguț s-o vedem pe Ellie În ceva diferit. Doar așa, ca să facem o comparație. — Ellie? mi se adresează Linda, Încă În dubiu. Vrei s-o probezi pe asta? Sigur, zic eu și mimez un hohot de rîs cu Emma, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Fran cu Întrebări despre Charlie și, cînd În sfîrșit ia o pauză, ca să se ducă la toaletă, o privim amîndouă cum se Îndepărtează, zîmbind și clătinînd din cap. — E o cauză pierdută fata asta, oftez eu, dar măcar tipul pare drăguț. — Știu, dar nu el e problema, ci ea. Nu o așteaptă decît o altă dezamăgire, dar ce pot eu să fac? M-a implorat practic să i-l prezint. — Mi-au lipsit toate astea. Privesc de jur Împrejur prin bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
socrii mei stau atît de aproape Încît Încercăm să-i lăsăm pe cei mici la ei, cîndva În cursul fiecărui weekend. Oricît i-am iubi, e minunat să mai luăm și-o pauză uneori. Cum sînt părinții lui Tom? — Foarte drăguți, răspunde ea. Nici că mi-aș fi putut dori socri mai de treabă. Annei și mie ne scapă simultan un geamăt. — Știu, rîde Lily. Asta e reacția pe care o primesc de la toată lumea, dar, pe bune, sînt foarte scumpi. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
acceptare. Decît să Încercăm să ne transformăm reciproc În ceva ce nu sîntem sau să dorim ca cealaltă să fie altceva sau altcineva, ne acceptăm una pe cealaltă așa cum sîntem. Și funcționează. — E clar că ești o persoană mult mai drăguță decît mine, spune Anna printre dinți. — Nu-mi face nici o plăcere, dar mă văd nevoită să fiu de acord cu Anna, adaug eu. Nu cred că aș putea să fiu nici pe departe la fel de tolerantă ca tine. — Eu doar am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
plîngă. E totul atît de alarmant, de dezarmant, că rămîn fără grai și mă trezesc că o iau de după umeri, Într-un gest blînd, de consolare. Îi spun că o iert, că Înțeleg faptul că nu Încerca decît să fie drăguță, că nu, nu vreau să returneze lucrurile acelea minunate și că, de fapt, fusesem supărată doar din cauza hormonilor, generozitatea și amabilitatea ei Încîntîndu-mă peste măsură. Sigur că e o tîmpenie, dar simt ceva ce n-am crezut nicicînd că voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sceptică. Lisa rînjește. — Cum ar fi faptul că, În unele prinvințe, se poartă foarte bine cu mine. Uite, zice ea și Întinde un braț Împodobit cu o brățară nouă. Mi-a făcut asta cadou zilele trecute. Mă duce În locuri drăguțe. Plus, adaugă ea, aplecîndu-se spre noi cu un aer conspirativ, e fantastic În pat. Se așterne o tăcere stînjenitoare, În vreme ce Trish și cu mine ne privim, neștiind ce să spunem. Cauza nu este revelația În sine, ci faptul că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
i-am citit, și acum doarme dus, Dan citește Sunday Times la masa din bucătărie, iar eu deschid ușile frigiderului, ale congelatorului și ale dulapurilor, În căutarea inspirației pentru cină. Dan lasă jos ziarul și răspunde: — Cred că sînt foarte drăguțe. Foarte drăguțe. — Dar Gregory? Păreai să te Înțelegi excelent cu el. — Chiar așa e. A fost și el la prînzul ăla, la care m-am dus săptămîna trecută și-l cunoaște foarte bine pe vorbitor. Un tip grozav de interesant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
citit, și acum doarme dus, Dan citește Sunday Times la masa din bucătărie, iar eu deschid ușile frigiderului, ale congelatorului și ale dulapurilor, În căutarea inspirației pentru cină. Dan lasă jos ziarul și răspunde: — Cred că sînt foarte drăguțe. Foarte drăguțe. — Dar Gregory? Păreai să te Înțelegi excelent cu el. — Chiar așa e. A fost și el la prînzul ăla, la care m-am dus săptămîna trecută și-l cunoaște foarte bine pe vorbitor. Un tip grozav de interesant. Și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de unde să-l iau. Uitîndu-mă la Fran, clatin din cap și dau din umeri a neștiință. — Producătorul de film. Cel care a fost la noi În ziua În care tu și Sally ați venit la prînz, Îți amintești? — A, da. Drăguț. Are un fiu. Acum Îmi aduc aminte. — Exact. Ei bine, Sally a izbutit să obțină o Întîlnire cu el și, firește, a decis că el e Alesul. — Adică, a găsit În sfîrșit pe cineva care e destul de bun pentru ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
caz, cinci la sută din timp, iar În rest faci ce face Sally acum, adică stai lîngă telefon și aștepți să sune Făt-Frumos. Apoi, Îți petreci următoarele luni convingîndu-te că totul s-a petrecut din cauză că nu erai destul de slabă, destul de drăguță sau de trendy, Într-un cuvînt, nu erai destul. Cu asta ar trebui să te confrunți dacă ai fi iarăși singură. În plus, continuă ea, dacă te-ai despărți de Dan, ai fi o mamă singură, ceea ce nu numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
În preajma Lisei și a prietenilor ei? — Ce-ți pasă? zice Trish, ridicînd din umeri. Nu uita, cărțile nu se judecă după copertă. Știu că Lisa arată ca un fotomodel, dar n-am mai fi prietenele ei dacă nu ar fi drăguță și sinceră. Probabil că așa e și Kate asta. — Cum de reușești să vezi mereu partea bună a oamenilor? — Așa sînt eu. Deși nu sînt Împotriva unui strop de răutate. De exemplu, Lisa, așa drăguță cum e ea, mă uimește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ei dacă nu ar fi drăguță și sinceră. Probabil că așa e și Kate asta. — Cum de reușești să vezi mereu partea bună a oamenilor? — Așa sînt eu. Deși nu sînt Împotriva unui strop de răutate. De exemplu, Lisa, așa drăguță cum e ea, mă uimește cu dragostea pe care o nutrește față de lucrurile de firmă. — Insinuezi că ar fi superficială? Întreb eu rînjind. — Cu siguranță. Mă rog, să nu ne plîngem. O iubim și pentru că e superficială. Oricum, nu spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]