8,488 matches
-
trebuie să asigure în primul rând respectarea regulilor privind: începerea și terminarea jocului; desfășurarea jocului; modul de stabilire al rezultatelor; sancțiuni și recompense ; durata jocului și dozarea efortului. 7. Indicații metodice Deoarece jocurile de mișcare creează o stare de emulație, dublată de un consum energetic mare, se impun unele reguli de care profesorul de educație fizică trebuie să țină cont, astfel: la vârsta școlară mică (7-8 ani), jocurile de mișcare trebuie să conțină acțiuni și reguli simple. complexitatea jocurilor și nivelul
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
din față; aruncarea mingii de la margine, de pe loc. 5. Acțiuni tactice: demarcajul; marcajul; depășirea. 6. Joc de fotbal cu respectarea regulilor învățate (joc de minifotbal). Jocuri de mișcare (dinamice) Datorită faptului că jocurile de mișcare creează o stare de emulație, dublată de un consum energetic mare și în același timp au o influență educativă și formativă multilaterală asupra copiilor dacă sunt corect selecționate și dirijate, astfel încât să satisfacă varietatea intereselor și nevoilor de creștere și dezvoltare a acestora, recomandăm folosirea acestora
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
care lovește mingea iese rapid în întâmpinarea ei, iar celălalt ocupă o poziție mai retrasă pentru dublaj. Variantă: Elevul care trebuie să lovească, după 2-3 repetări, poate simula o nereușită pentru a și pune partenerul în situația concretă de a dubla; 9. Se joacă în interiorul semicercului de 9 metri sau în cercul de la mijlocul terenului. Echipa aflată în superioritate numerică (maxim 6 elevi) încearcă să păstreze mingea cu cel mult 1-2 atingeri ale mingii (preluare-pasare) iar echipa aflată în inferioritate numerică
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
5. Joc 3:4 în care elevii atacanți (A,B,C) încearcă prin combinații să depășească cei 4 elevi apărători (D, D1, D2, D3) care au rolul de a închide orice culoar de pătrundere a atacanților și de a se dubla reciproc. D la început îndeplinește funcția de libero, D2 îl marchează pe B, D1 îl marchează pe A, iar D3 dublează sau ia locul libero-ului. 6. Joc 4:4 pe un spațiu limitat 20X20 m în care la început
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
D1, D2, D3) care au rolul de a închide orice culoar de pătrundere a atacanților și de a se dubla reciproc. D la început îndeplinește funcția de libero, D2 îl marchează pe B, D1 îl marchează pe A, iar D3 dublează sau ia locul libero-ului. 6. Joc 4:4 pe un spațiu limitat 20X20 m în care la început apărătorii sunt semiactivi, iar apoi activi, urmărindu-se intrarea în posesia mingii, păstrarea posesiei, iar după ce s-a pierdut posesia se
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
personalitatea artistică a lui Peter Jacobi în limitele unui continuu paradox și în spațiul unei incontestabile performanțe. Sculptor prin formație și printr-un îndelungat exercițiu, adică un cunoscător profund al materiei brute și al formei lipsite de ambiguități, el își dublează permanent orizontul tridimensionalului cu reveria incontinentă din universul imponderabil al fotografiei. De fapt, personalitatea reală a lui Peter Jacobi se definește exact doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. între sculptură
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
1976), Petru Comarnescu, Brâncuși, mit și metamorfoză în sculptura contemporană (1972), Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Mărturii despre Brâncuși (1997), D. Lewis, Brâncuși (2001). Se adaugă articolele și studiile din presă și prelegerile, toate rod al unui devotament continuu, dublat de competență și cert talent literar. Pentru realizările în acest domeniu a fost distinsă în 1987 cu Diploma de onoare a Universității Cultural-Științifice din București, iar în 2002 cu Premiul de Excelență „Brâncuși”, oferit de Primăria Municipiului Târgu Jiu. SCRIERI
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
în sfera maleficului. Cea de‑a doua fiară apare din pământ și reprezintă o combinație monstruoasă și în același timp caricaturală între miel și balaur: „avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. Însușirea sa principală este viclenia, dublând în mod eficient violența celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea dezvăluie - celui care are puterea de a discerne - adevărata sa natură. Altfel, ea pare inofensivă, blândă „asemenea mielului”. Așa cum am arătat, aceasta joacă rolul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
constă dintr‑o serie de atacuri, din partea lui Iustin, și de contraatacuri, din partea lui Trifon. Înverșunarea celui dintâi, proprie oricărui nou convertit, se lovește de bunăvoința ușor ironică, dar politicoasă a celuilalt. Una dintre temele recurente ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat, recunoscut doar de câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Kokhba, a avut repercusiuni indirecte asupra modului de viață și a cultului creștin. Eusebiu spune că din acel moment creștinii din Ierusalim renunță la practica circumciziei, interzisă de împăratul filozof, sincronizându‑se astfel cu creștinii din „diaspora”. Acest proces este dublat de asimilarea metodei alegorice de interpretare a Scripturii și, implicit, de negarea importanței templului, văzut ca element accesoriu și caduc în istoria mântuirii. Irineu reacționează împotriva acestor tendințe, adoptând poziția tradiției reprezentate, în opinia sa, de Pavel, Ioan, Policarp și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deiciet eas in terram (Apoc. 12,4). Drept urmare, magia/pseudotaumaturgia constituie un semn eshatologic major. Acțiunea ereticilor „prefațează” sfârșitul lumii și venirea Anticristului, întrucât ei împlinesc deja, ca și acesta, false minuni care pervertesc și amăgesc pe credincioși. Pseudotaumaturgia este dublată de pseudoprofeție (vezi mai ales cartea a II‑a, 32, 3‑5). Nu este nevoie să insistăm prea mult asupra acestei teme, dat fiind că pentru Irineu pseudoprofeția nu constituie un atribut esențial al Anticristului. El acordă totuși o atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de competență spirituală de care trebuie să dea dovadă. Orice exegeză trebuie făcută cu cea mai mare prudență posibilă și cu conștiința permanentei ascensiuni spirituale. Recunoaștem aici una dintre temele majore origeniene, cea a asimilării exegetului autentic cu Cristos, temă dublată de cea a smereniei impuse oricărei persoane care se apropie de adevărul mântuitor. Interpretul trebuie să aspire în permanență, independent de rezultatele pe care le‑a obținut deja, la descoperirea unui uerior sensus et firmior („un sens mai adevărat și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de care dădea dovadă nu făcea decât să amplifice senzația de jenă pe care o încercau păgânii convertiți în fața operelor sale. Însă episcopul de Poetovio s‑a bucurat să‑l numere pe Ieronim printre fidelii săi admiratori. Admirația a fost dublată de o anumită afecțiune datorată originilor geografice învecinate ale celor doi. Ieronim avea să joace rolul editorului celebru care impune posterității un autor meritoriu, desigur, dar care, altfel, ar fi fost sortit uitării. În 398, la cererea unui prieten călugăr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răstignit Petru și decapitat Pavel.” Apologetul latin nu poate uita persecuțiile îndurate de coreligionarii săi timp de două secole, în schimb, în momentul în care creștinismul devine religie licită, activitatea sa pusă în slujba deplângerii și a rememorării faptelor este dublată de una de recunoștință și de elogiere a Imperiului de acum binevoitor. Această evoluție ideologică este sesizabilă mai ales la nivelul eshatologiei, având importante repercusiuni asupra anticristologiei. Ne propunem să comentăm în paginile următoare această transformare ideologică, această trecere de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
persecuțiilor au dispărut complet, Lactanțiu publică un rezumat al Instituțiilor, Epitoma, menită să răspândească aceste idei în cercul, cât mai larg cu putință, al populației păgâne. Cele câteva sute de pagini ale operei originale sunt extrem de reduse, concentrarea datelor fiind dublată de o salutară încercare de resistematizare și clarificare. În ceea ce privește subiectul nostru, lucrurile merg chiar puțin mai departe: autorul nu se mulțumește să rezume și să clarifice anumite probleme spinoase, ci operează fragmentări deliberate. Într‑adevăr, nu poate fi întâmplător faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
expresii obscure pe care exegetul le întâlnește în textul original, fie pentru a completa acest text, atunci când lipsesc de aici pasaje întregi, cum ar fi îndeosebi cazul Cărții lui Daniel. Principiul metodologic al supremației textului ebraic (celebrul ebraica ueritas), este dublat în cazul lui Ieronim de o serie de principii hermeneutice, pe care le vom prezenta succint. În această privință, cel puțin teoretic, autorul Vulgatei se prevalează de tradiția alexandrină, care distinge trei sensuri posibile în orice pasaj scripturistic: un sens
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poate fi pătruns, decât de‑a lungul timpului, printr‑o confruntare permanentă și responsabilă a tuturor expresiilor literare (versiunile și traducerile Bibliei) pe care acesta le‑a îmbrăcat în diferitele epoci. Revoluția pe care o realizează la nivelul metodei este dublată, paradoxal, de un conservatism declarat la nivel dogmatic. Acest paradox se observă, de asemenea, în discursul său anticristologic, desfășurat în etape în Com. Dan. și în manieră foarte sintetică în Epistola către Algasia. Cu toate că acceptă, în linii mari, lectura istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru totdeauna. În ceea ce privește „modelul său ternar”, Augustin se inspiră chiar din materialul oferit de Evanghelii. Metoda sa, dacă putem vorbi de o metodă proprie, se întemeiază pe o lectură atentă și care nu ține seama de dosarul de mărturii, lectură dublată de o abordare hermeneutică destul de laborioasă. Spre pildă, faptul că în Mt. 24,3 (convorbirea de pe Muntele Măslinilor) ucenicii adresează simultan lui Isus trei tipuri de întrebări, nu scapă ochiului său avizat: „Și șezând el pe Muntele Măslinilor, s‑au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sultan (căci Domnul, odată numit în funcție, era înscris, simbolic, în ordinul select al ienicerilor purtători de caftane). Caftanul era o mantie amplă, lucrată din catifea, cu mâneci strâmte și lungi până la pământ, îmblănită cu samur (același samur sau cocon dublând și gulerul foarte lat), cu lungi tăieturi prin care ieșeau mâinile. Avea pieptul împodobit cu găitane de fir și cu nasturi de argint aurit, dar, de regulă se purta deschis. Pe peretele Mănăstirii Dochiariu de la Sfântul Munte, în tabloul votiv
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
roșie cu semicercuri de aur pe piept și cu partea de jos, care coboară sub genunchi lăsând să se vadă cămașa, plisată strâns. Podoaba exterioară o formează cabanița lucrată din catifea adusă din Italia și căptușită cu o blană cafenie. Dublând gulerul, această blană îi cade pe umeri și pe spate. Găitanele brodate și nasturii de aur completează funcțional ornamentele mantiei. Aș putea continua. Cu înfățișarea Doamnei Marica de la Mănăstirea Brâncoveni, unde, peste haina albă, poartă o mantie de brocart de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Presa vremii nu informează despre o „epurare” a unora din membrii asociației, dar e de presupus că ea a avut loc. Alegerea ca președinte a lui Al. Kirițescu, în iunie 1945, nu aduce revirimentul așteptat. De altfel, asociația dramaturgilor este dublată de Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, înființată în august același an. În cele din urmă, S.A.D.R. va fuziona în martie 1949 cu Societatea Scriitorilor din România, formând Uniunea Scriitorilor din RPR. Repere bibliografice: „Buletinul Societății Autorilor
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
al Târgoviștei până la sihăstrirea intermitentă la Pietroșița, în anii deplinei maturități, o pregnanță obsesivă dobândind-o episodul unui foarte grav accident feroviar din care scriitorul scapă nevătămat), aventura intelectuală, fascinația pentru muzica clasică și, în general, pentru rafinamentul artistic, fascinație dublată de una față de universul „italic”, multe fragmente având drept scenă orașele italiene și configurând o Italie idealizată, aproape atemporală, admirată cu pasiune. Opera lui S. a avut, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, un incontestabil sens antitotalitar, a subminat
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
onirosimil (Adrian Dinu Rachieru). În Jocul vechiul motiv „viața e vis”, aplicat cu finețe intelectuală, constituie nucleul structurii romanești și determină nota acesteia. În compensație, personajele sunt înzestrate cu un vitalism psihic care se dezvoltă prin descoperirea unui eros nesfârșit, dublat de o visare pulverizantă, orientată spre descoperirea unor adevăruri ale începuturilor. Jocul „magic” dintre puterea individului de a-și întrezări destinul și încercarea lui de a-l schimba, impunându-se față de ceilalți, lasă loc abuzului simbolic, dar se desfășoară în
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
psihic. Structurile psihice reprezintă fundamentul oricăror acțiuni și conduite umane de la care pleacă și din care se dezvoltă celelalte. 2Ă Modelul moral privește latura morală a persoanei umane, În special relațiile și acțiunile morale ale individului. Astfel, latura psihologică este dublată de valorile morale, care dau sensul persoanei și care fac ca acțiunile și conduitele individului să aibă un pronunțat caracter moral, exprimate prin datorii, drepturi, voința de a acționa liber sau capacitatea de autocontrol și abținere, curaj sau prudență, inițiativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
absolut identice cu cele din trecut. Orice formă de manifestare umană este unică. În al doilea rând, corelat cu unicitatea, este principiul valoric. Orice act uman urmărește satisfacerea unei nevoi sau a unei dorințe. Prin aceasta actul psihologic este Întotdeauna dublat de o condiție morală care-l Însoțește. Referindu-se la acest aspect, I. Kant se Întreabă: „Ce pot face? Ce-mi este permis? Ce pot spera?”. Interogația vizează, de fapt, căutarea unei valori morale care să sancționeze acțiunea pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]