8,806 matches
-
însăși Japonia să fie la rândul ei amenințată de către noii producători de receptoare TV din Coreea de Sud și alte țări în curs de dezvoltare din Asia. O altă teorie, care explică structura comerțului exterior a unei țări a fost propusă de economistul suedez Staffan Burenstam Linder (1931-2000; "Eseu asupra comerțului și transformării", 1961) și cunoscută sub numele de teoria cererii reprezentative de produse prelucrate. Linder este de acord cu teorema Heckscher-Ohlin doar în cazul comerțului cu produse de bază, respingând-o însă
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
întărit și mai mult convingerile că teoria clasică este parțial sau chiar 14 D. R. Appleyard, A. J. Field, International Economics, Irving McGraw-Hill, Boston, 1998, p. 183 total inoperabilă în diferite situații concrete din economia contemporană, au determinat pe majoritatea economiștilor occidentali de orientare liberală să reconsidere teoria comerțului internațional. În acest context, un model de comerț mai actual, cunoscut în literatura de specialitate sub numele de modelul Krugman a fost propus de economistul american Paul Krugman 15 în noiembrie 1979
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
din economia contemporană, au determinat pe majoritatea economiștilor occidentali de orientare liberală să reconsidere teoria comerțului internațional. În acest context, un model de comerț mai actual, cunoscut în literatura de specialitate sub numele de modelul Krugman a fost propus de economistul american Paul Krugman 15 în noiembrie 1979. Prin intermediul acestei noi teorii sunt evidențiate două aspecte importante cu privire la schimburile economice internaționale: economiile de scară și concurența monopolistă. În modelul propus de Krugman, munca era considerată singurul factor de producție. Economiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
întreprinse de oameni. În aceste modele, rata schimbărilor tehnologice este determinată de creșterea capitalului fizic și a celui uman. Investițiile noi antrenează sau încorporează invenții și inovații de ultimă oră care pot să stimuleze modificări suplimentare ale nivelului tehnologic. Astfel, economistul american Paul Romer 3, în prezent profesor la Universitatea Stanford din California, a utilizat în 1989 funcția de producție de forma: Y = f (Kt , Lt , At ) , unde At se referă la nivelul tehnologic al economiei la momentul t și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
unui anumit factor de producție va conduce la sporirea producției acelor bunuri care îl utilizează în mod intensiv și la reducerea producției bunurilor care implică folosirea preponderentă a celuilalt factor. În planul comerțului exterior al unei țări, teorema introdusă de economistul englez Tadeusz Rybczynski 4 (1923-1998) are două consecințe importante. În cazul majorării producției în cadrul unui sector de export, datorită utilizării intensive a factorului de producție, caracterizat de o ofertă mai ridicată, ne situăm în cazul unei creșteri economice axată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
particularizată pentru cazul țărilor în curs de dezvoltare care, în marea lor majoritate, se rezumă la exportul unui număr destul de redus de produse, în general cu o valoare adăugată limitată. În acest context, a fost analizat de către o serie de economiști efectul creșterii producției dintr-un anumit bun asupra raportului de schimb și posibilitatea realizării unui impact negativ în cele din urmă asupra avuției naționale. Astfel, a fost introdusă în anul 1958 de către economistul de 4 T. M. Rybczynski, Factor Endowment
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
a fost analizat de către o serie de economiști efectul creșterii producției dintr-un anumit bun asupra raportului de schimb și posibilitatea realizării unui impact negativ în cele din urmă asupra avuției naționale. Astfel, a fost introdusă în anul 1958 de către economistul de 4 T. M. Rybczynski, Factor Endowment and Relative Commodity Prices, Economica, vol. 22, p. 336-341, nov. 1955 origine indiană, Jagdish N. Bhagwati 5, profesor la Universitatea Columbia din New York, expresia de creștere împovărătoare în vederea caracterizării situației în care consumul
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
în definirea și teoretizarea implicațiilor generate de schimburile externe ale unei anumite țări asupra fenomenului de creștere economică este reprezentat de publicarea în anul 1936 a lucrării "Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor" de către economistul englez John Maynard Keynes 6 (1883-1946). Astfel, "din gama conceptelor și instrumentelor elaborate de Keynes, rolul cel mai important pentru studiul comerțului exterior ca factor al creșterii economice, al efectelor 5 J. Bhagwati , Immiserizing growth: a geometrical note, Review of
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de economia mondială, nu mai este aplicabilă țărilor în curs de dezvoltare ca element propulsor principal al creșterii economice. Spre deosebire de abordarea lui Keynes, în care întreprinzătorul reprezenta un factor pasiv, care nu poate exercita nici o influență asupra cererii, în concepția economistului francez François Perroux 8 (1903-1987) acesta are o conduită activă, fiind permanent implicat în acțiuni directe împotriva situațiilor externe mai puțin favorabile, printr-un proces de promovare intensă a exporturilor. În acest context, antreprenorul, în vederea 8 Fr. Perroux, Independence de la
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
lucrurile. Un alt element potențial cu efecte negative asupra creșterii economice este reprezentat de diferențele dintre operațiunile pe diferite piețe și caracteristicile bunurilor comercializate care există între țările în curs de dezvoltare și cele puternic industrializate. O mare parte dintre economiști consideră că aceste diferențe conduc la împărțirea inegală a beneficiilor rezultate din comerțul internațional, în favoarea țărilor dezvoltate și, implicit, la accentuarea subdezvoltării în cazul țărilor cu un PIB/loc foarte redus. În acest context, sunt evidențiate două cauze principale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
comerțul exterior este principalul factor al creșterii economice, deoarece exporturile către țările industrializate reprezintă o sursă importantă de venituri care pot fi utilizate pentru achiziționarea unor mașini și echipamente mai performante, a constituit o preocupare intensă pentru o serie de economiști printre care: Tadeusz Rybczynski 11, Harry Johnson 12, Hla Myint 13, Bela Balassa 14, Jagdish Bhagwati 15, Irving Kravis, David Greenaway 16, etc. În același timp, Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) a editat începând cu anul 1981
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
echitabilă a potențialelor beneficii generate de o economie mondială care este caracterizată de un nivel din ce în ce mai ridicat de interdependență. Dintre studiile practice ale implicațiilor comerțului exterior asupra creșterii economice merită amintit în acest context cel publicat în anul 1970 de economistul american Irving Kravis 17 (1916-1992), profesor la Universitatea Pennsylvania, în revista Economic Journal. Acesta a analizat 11 T. M. Rybczynski, Factor Endowment and Relative Commodity Prices, Economica, vol. 22, p. 336-341, nov. 1955 12 H. G. Johnson, International Trade and Economic
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
derulat de către un număr foarte mare de producători care urmăresc minimizarea cheltuielilor și maximizarea profitului; prețurile internaționale se formează sub influența cererii și ofertei; beneficiile rezultate din comerțul internațional revin în totalitate persoanelor originare din țările participante. În acest context, economistul american Michael Todaro, profesor la Universitatea din New York, afirma: "Aceste lucruri nu neagă potențialele beneficii ale unui comerț mondial liber, ci admit că, schimburile comerciale fără restricții există mai mult în diagramele și în modelele economiștilor, în timp ce lumea reală este
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
participante. În acest context, economistul american Michael Todaro, profesor la Universitatea din New York, afirma: "Aceste lucruri nu neagă potențialele beneficii ale unui comerț mondial liber, ci admit că, schimburile comerciale fără restricții există mai mult în diagramele și în modelele economiștilor, în timp ce lumea reală este caracterizată de diverse modalități de protecție națională și politici internaționale de prețuri noncompetitive"1. Ultima jumătate de secol a demonstrat că, comerțul exterior poate reprezenta un important factor stimulativ pentru o creștere economică susținută, exemple în
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
vamale, adoptarea Tarifului Vamal Comun al UE mai presupune și alinierea taxelor vamale de import la nivelul celor existente în 13 O. Botez, Aplicarea eficientă a instrumentelor de politică comercială externă, Economie teoretică și aplicată nr. 223 supliment al ziarului Economistul nr. 801 (1827) / 26 februarie 2001. Uniune la data aderării României. În prezent, taxele vamale aplicate de România pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate reprezintă ca medie 18,6% pentru toate produsele, 30% pentru produsele agricole, 21,4% pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
dobânzii și a banilor, Ed. Științifică, București, 1970 53. Kirițescu C., Idei contemporane în acțiune, Ed. Enciclopedică, București, 1996 54. Korka M., Reforma învățământului de la opțiuni strategice la acțiune, Ed. Punct, București, 2000 55. Korka M. (coord), Bazele statisticii pentru economiști, Ed. a II-a, Ed. Tribuna economică, București, 2003 56. Korka M., Tușa Erika, Statistică pentru afaceri internaționale, Ed. ASE, București, 2003 57. Korten C. D., Corporațiile conduc lumea, Ed. Antet, București, 1997 58. Krugman P., Rethinking International Trade, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Bank, Washington D.C., 1986 124. Bond E. W., Fragmentation Policy in a Fragmentated World, The American Economic Review, May, 2001 125. Botez O., Aplicarea eficientă a instrumentelor de politică comercială externă, Economie teoretică și aplicată nr. 233 supliment al ziarului Economistul nr. 801 (1827), 26 februarie 2001 126. Bruno M., The Reforms and Macroeconomic Adjustments, World Development, August 1985, pp. 867-869 127. Câmpeanu Virginia, The Prospects of Romanian Agricultural Integration into EU, IWE, 1999 128. Constantin Luminița, Problematica economiei regionale în
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
întâmpinată cu ovații, flori și mâncare tradițională. Pe tot itinerarul străbătut, frumoase banere repetau că prietenia de veacuri a celor două popoare frățești, aflate astăzi în primele rânduri ale societății deschise este de nezdruncinat. 14. Problema compoturilor La facultate, viitorilor economiști li s-a explicat cât se poate de limpede modul cum se construiesc prețurile, cum se cuantifică materia primă, cum se include munca prestată, cererea pieții și valoarea mărcii. La sfârșitul cursului, profesorul doctor Julius Zimberlan a concluzionat: E atât
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
să precizeze mai hotărât că doar boiaua dulce, respectiv, boiaua iute provoacă acele "efecte negative", savantul a replicat că are nevoie de cel puțin patru poate chiar cinci ani pentru a finaliza un studiu comparativ între cele două produse. e. Economiștii din cele două republici surori au calculat că o asemenea criză fără precedent ar distruge total economiile, dacă s-ar întinde pe patru poate chiar cinci ani. f. La Al Zecelea Congres Mondial al Nutriției de la Lupino, eminentul profesor Luigi
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
fost reținuți ani de zile... să dea explicații. 57 Care nici nu sunt atât de rele: conservele de compot din coji, preparate după o rețetă secretă, sunt chiar recomandate de medici pentru tratarea a numeroase afecțiuni. Pe de altă parte, economiștii au relevat că sumele tot mai mari obținute de statul vandan din exporturile masive ale diferitelor preparate din coji de copac ar trebui să amelioreze nivelul de trai din țara atât de săracă, dar că se pare că și aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
exporturile se diminuează logic, șomajul în rîndul tinerilor urcă spre 20%, ura interetnică din suburbii stă să se reaprindă, sistemele de asigurări sociale sunt aproape de colaps, iar falimentul statului bate la ușă. Dar unde e spiritul critic francez ? Unde sunt economiștii, politologii, jurnaliștii, filosofii care trebuiau să pună de mult degetul pe rană ? Societatea franceză pare paralizată de frică, iar amînarea continuă a măsurilor crește angoasa. Pudibondă, Franța e ca o domnișoară bătrînă care nu mai îndrăznește să se uite în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fi încadrate în ceea ce Aldous Huxley numea filosofia perena. Așa am ajuns la anumite stări ale conștiinței numite de către Stanislav Grof holotropice, de la holos întreg și trepein mișcîndu-se către. Totul se deplasează către Unu printr-o evoluție de conștiință. Fiind economist, am considerat avenit să vorbesc și despre economia holotropică, adică acea activitate și acea reflecție economică ce urmărește unitatea, întregul, abordarea ei fiind una holistică, sistemică. Am considerat că un asemenea demers poate ajuta mult evoluției economice și evoluției de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
epocii constructorilor". (Epistola 90). Vor veni alte vremuri fericite, zei ai viitorului trecut, care să ne reînvețe ceea ce am uitat: cunoașterea și trăirea în armonie cu natura și cu semenii. 3.1. EXISTĂ UN MOD DE GÎNDIRE ECONOMIC? "Lăsați trei economiști împreună și puteți fi siguri că veți avea cel puțin patru opinii diferite asupra politicilor economice de urmat" (Milton Friedman) Sintagma "mod de gîndire economic" este utilizată, cum se știe, de către Paul Heyne, de la Universitatea Washington, ca titlu al manualului
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a doua întrebare : ce fel de știință, naturală sau socială ? Aici răspunsul nostru este imediat : una socială, întrucît studiază comportamentul uman (Lionel Robbins), sau acțiunea umană (Ludwig von Mises) și normativă. Cu astfel de întrebări s-au frămîntat filosofii și economiștii întemeietori ai gîndirii economice. Profesorul Pohoață consideră că știința economică a trecut și prin necesara fază de clasicizare. Pentru domnia sa, "sarcina supremă a științei economice și a economistului trebuie să se limiteze la ceea ce a stabilit A. Smith (adică la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Mises) și normativă. Cu astfel de întrebări s-au frămîntat filosofii și economiștii întemeietori ai gîndirii economice. Profesorul Pohoață consideră că știința economică a trecut și prin necesara fază de clasicizare. Pentru domnia sa, "sarcina supremă a științei economice și a economistului trebuie să se limiteze la ceea ce a stabilit A. Smith (adică la bogăție). Dacă el, economistul teoretician, nu se mulțumește cu această simplă și, aparent, neînălțătoare misiune, riscul de a relativiza și a evada pe teritorii ce nu-i aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]