5,962 matches
-
dețin să dea impresia că lucrurile stau de fapt altfel: egalitatea abstractă asigurată de sufragiul universal permite mascarea inegalităților concrete (Hermet, 1989 și 1997). Subterfugiul nu ar putea scăpa mult timp perspicacității alegătorilor dacă n-ar fi susținut de un edificiu simbolic adecvat. Principiul suveranității populare, care servește drept soclu sufragiului universal, are un caracter extrem de abstract: pentru a-l legitima și pentru a obține adeziunea alegătorilor, este necesară o „muncă de lămurire”. „Poporul” trebuie să capete formă În ochii tuturor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să intervenim ca să-i modificăm rezultatele, trebuie să schimbăm faptul natural al inechității cu faptul social al dreptății” (Bourgeois, 1897, p. 45). Nu putem totuși să facem dreptate negând solidaritatea naturală. Tot așa cum ne servim de gravitație pentru a construi edificii, „În legea solidarității trebuie să căutăm mijloacele pentru a stabili echilibrul Între lucrurile morale și cele sociale, adică dreptatea” (Bourgeois, 1902, p. 36). De unde necesitatea unei organizații care să „facă reciproce” avantajele și riscurile solidarității naturale. Oamenii sunt astfel legați
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
totuși, Începând cu anii ’50 și ’60, În special o dată cu lucrările scrise de Hannah Arendt, vede lumina zilei un antitotalitarism de stânga. O dată cu lupta „disidenților” Însă (Vaclav Havel, Soljenițîn, Alexander Zinoviev), critica prin fapte a totalitarismului stalinist Începe să zguduie edificiul din interior. Duse mai departe, În Europa de Vest, de o generație de după război care trecuse de la marxismul de opoziție la o gândire mai libertară sau mai liberală (Cornelius Castoriadis, Claude Lefort), analizele capătă mai mult consistență, amploare și pertinență. După ce trece
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o gramatică a povestirii, definind actantul drept un element care, în fraza de bază ce rezumă povestirea, îndeplinește o anumită funcție sintactică. El identifică un model actanțial format din șase elemente (subiect, obiect, destinator, destinatar, opozant sau adjuvant), care susține edificiul oricărei povestiri. Axa centrală care controlează valorile din universul povestirii, axa puterii și / sau a cunoașterii, este axa destinator - destinatar. Ea dă naștere valorilor și dorințelor. Axa subiect-obiect trasează traiectoria acțiunii, fiind constituită din căutarea eroului sau a protagonistului. Semănată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din cinci unități distincte: interacțiunea, secvența, schimbul, intervenția și actul de vorbire. Schimbul de replici se află la mijlocul structurii ierarhice, în care interacțiunea este unitatea superioară, iar actul de vorbire, în accepțiunea sa pragmatică tradițională, este unitatea de bază a edificiului conversațional. Datorită acestei poziționări, schimbul este atît o unitate componentă a secvenței și, implicit, a interacțiunii, cît și unitate superioară intervenției și actului de vorbire. Lucrările recente oferă o structură modulară în care schimbul, alături de intervenție și act, reprezintă unul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestor informații sunt juste, atunci concluziile care sunt trase de aici sunt în mod fundamental false". Istvan Bibó (1946) Summit-ul european de la Atena a consacrat trecerea Uniunii Europene de la o construcție socio politică, alcătuită din cincisprezece state, la un edificiu lărgit de douăzeci și cinci de state. Niciodată nu a cunoscut procesul integrării europene o accelerare asemănătoare: zece noi membri care s-au adăugat Uniunii, față de trei în 1972, unul în 1981, doi în 1986 și încă trei în 1995. Lucrul cel
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
intră într-o perioadă de acalmie și, în ianuarie 1999, a fost semnat un acord între ele cu scopul de a regla aceste chestiuni de proprietate. Biserica Unită abandona principiul sectitutio in integrum pentru 160 de biserici și 70 de edificii religioase C. Iordachi, "ortodocși împotriva greco-catolicilor", Sfera Politicii, VII/82, 2000. 63 Recent, patriarhul teoctist a emis un comunicat care încuraja participarea la referendumul privind constituția din octombrie 2003, pe baza unei "responsabilități creștine și civile (...) în calitate de fii ai bisericii
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
grave, a figurii Màriei, perfect reliefată, în toată neliniștea și voluptatea ei destructivă. Deși Tabita mărturisește că "el, Tatăl meu cumplit, a fost personajul principal al imaginarului meu, arhetipul meu, coloana mea vertebrală" (p. 210), cea care i-a subminat edificiul încrederii în sine și în ordinea lumii a fost mama, cumplită în egoismul ei rece, verbalizat în registrul arhaic, însă cu nimic mai puțin grav, al blestemelor pe care le rostea neobosit la adresa celor din jur, în special a copiilor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și prestigioasă, ci și de a o utiliza, simplu spus, "în favoarea sa". E binecunoscut efectul paralizant pe care îl poate avea o solidarizare prea fermă cu discursul "autorității" în domeniile culturii. Repere criticele pe care e structurată prima parte a edificiului analitic sunt oferite, de fapt, de o serie de "arheologi" ai culturii moderne - Mario Praz, Koenraad W. Swart sau David Weir contextualizează istoric coordonatele decadenței, imaginând-o ca "tranziție" și "extensie a romantismului". A.E. Carter, Guy Michaud, Gilbert Durand
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
substantive pot primi articolul definit cu formă de plural și, ca atare, impun acordul la plural 52: (62) a. ...până în 1916, când Bucureștii sunt ocupați de trupele germane. (www.bucurestiivechisinoi.ro) a'. *Bucureștii este ocupat... b. Bucureștii sunt francezi în edificiile și palatele lor de secol XIX și, sporadic, de secol XX. (atelier.liternet.ro) b'. *Bucureștii este francez... c. Pe bună dreptate, Iașii sunt considerați un adevărat muzeu. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Iași) c'. *Iașii este considerat... Dacă articolul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
închide aici: începem prin a insista asupra capacităților inventive ale receptorului (Barnlund-Thayer), apoi ajungem să pătrundem în societatea din afara istoriei sau în societatea simulacrului generalizat al lui Baudrillard. Barnlund și Thayre ca și Gerbner se opresc brusc la intrarea în edificiu: pentru ei există încă event data de negociat. Ceea ce nu mai avem aici. Am intrat, fără a mai putea ieși, într-o comunicare organică, o autofabricare de date exterioare, o autopoieză individuală și de grup, dar fără declicul unei realități
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nevârstnici. Chiar Kant, În atitudinea sa față de problema cunoașterii adoptă un spirit „științific”, criticist, cu care Încearcă să definească elemente transcendente, de fapt iraționale, cum ar fi „lucrul În sine”, Das Ding an sich, cheie de boltă a Întregului său edificiu filozofic. Sigur, emulii săi intră iute În polemică cu acest concept al „lucrului În sine”, dar nici Hegel și nici Schopenhauer - care, de altfel, Îi dă un alt nume, cel de „voință oarbă”, der blinde Wille - nu Îl neagă categoric
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Voiculescu și Ștefan Bănulescu - nemaivorbind de străinii Marquez sau Llosa! -, au avut un impact rapid, susținut, impresionant. Lor li se adaugă, cred eu, suprarealiștii, europeni și români, care, dintr-o artă polemică -,la origini, anti-pompieristă, anti-kitsch -, au ridicat un orgolios edificiu, având pretenția, În ultimele decenii, nu numai de a domina artele „vechi, canonice”, dar și de a le exclude, a le „umple de ridicol”. Și dacă, În ciuda vremii și a puținelor date pe care le avea la Îndemână, regretatul P.G.
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
păstrează pentru mine „aerul ușor exotic”, deoarece la matematici am fost mereu mediocru. (Sau am avut profesori mediocri; cu o singură excepție, În ’53-’54, la Filozofie, un semestru, Mihai Neculce, care ne-a explicat, printr-o metodă „băbească”, intuitivă, edificiul matematicilor. Plecând de la ideea că axiomele, pe care se sprijină edificiul teoremelor, sunt „simple afirmații”, care nu pot fi demonstrate. „Trebuie să mă credeți pe cuvânt când afirm, Împreună cu Euclid, că: la o dreaptă dată se poate duce o singură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mereu mediocru. (Sau am avut profesori mediocri; cu o singură excepție, În ’53-’54, la Filozofie, un semestru, Mihai Neculce, care ne-a explicat, printr-o metodă „băbească”, intuitivă, edificiul matematicilor. Plecând de la ideea că axiomele, pe care se sprijină edificiul teoremelor, sunt „simple afirmații”, care nu pot fi demonstrate. „Trebuie să mă credeți pe cuvânt când afirm, Împreună cu Euclid, că: la o dreaptă dată se poate duce o singură paralelă”; pe această „minciună”, pe această „absurditate”, ca și pe celelalte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fi demonstrate. „Trebuie să mă credeți pe cuvânt când afirm, Împreună cu Euclid, că: la o dreaptă dată se poate duce o singură paralelă”; pe această „minciună”, pe această „absurditate”, ca și pe celelalte patru axiome euclidiene, se poate ridica Întreg edificiul geometriei plane. Riemann și Lobacevski au demonstrat ulterior că se poate duce o infinitate de drepte, dar... nu contează! „Vă rog să mă credeți pe cuvânt, spunea deșiratul individ pufnind pe nări, mi-am făcut studiile la Sorbona, Înainte de război
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu toții dreptate. „Dreptate” În sensul logicii construcției lor spirituale care, și ea, pleacă de la premise discutabile - mă refer mai ales la cei idealiști, de la Greci până la Nemții romantici, pentru care am avut Întotdeauna o feblețe. (De altfel, nu cumva și „edificiul literar” seamănă puțin cu aceste castele splendide, sofisticate, minuni ale minții umane, clădite pe nisip? Mai mult... pe nimic, un „nimic” ciudat totuși, mai viu uneori decât tone de materie?!...Ă Și, exemplul cel mai celebru, nu-i așa, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bunăstarea unei comunități sau a individului; nu, binele este pur și simplu „voința principelui”, a celui „puternic”. Răul este ceea ce „vine de jos”, de la păturile sărace, slabe, de la acel miselus care l-a dat În românește pe „mișel”! Iată Întreg edificiul mândru al eticii răsturnat de burghezie și apoi de cele două sisteme dominante politic ale secolului XX - cel „roșu” și cel „negru”, comuniștii și naziștii. Nietzsche, profund incomod, iconoclast, devine Încă o dată profet: noi, Într-o jumătate de secol „roșie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Jullien-Cornic, condusă, În ultimii ani, până În ’95 când și-a Închis porțile, de Cristina. Acestea și altele, dar, În tot acest solemn și divers amalgam de clădiri, străzi, monumente, magazine, bistrouri, Între care tronează, bien entendu, tot pe malul drept, edificiul uriaș al Luvrului, de la chei până pe lunga stradă Rivoli și Comedia Franceză, În toți acești ani de exil, dar și de carieră literară și Încă din primele zile, două au fost acele locuri pe care le numesc magice și care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sfârșitul lui Eminescu, dar acestea nu reprezintă decât o pată de culoare și nu impietează asupra ansamblului. Lecturile exegetului merg de la filozofie la antropologie culturală, de la logică la psihanaliză, de la istoria religiilor la psihiatrie. Pe acest fundament, se construiește un edificiu multietajat. Pe de altă parte însă, se constată și o centrifugare accentuată a informațiilor, care nu totdeauna sunt reunite pentru rațiuni tocmai limpezi. Este cazul deducerii unui așa numit "arhetip divin" la Bacovia, după ce au fost invocate nume celebre, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lor, vin altele noi: toleranța, europenismul, globalismul, o mulțime de alte culturi și altele, multe altele... Cele gândite și scrise de Eminescu aparțin unui discurs opozabil. Trebuie scoase din structura ființei supuse unei noi adaptări. Dar... Prăbușirea unui astfel de edificiu nu este o treabă ușoară. Trebuie cap și metodă. Pentru asta, istoria modernă (și contemporană) a adus prezentului (nu "tutulor"!) un binom de profunzime și răutate, eficient ca plural de metode, în stare să producă, pe lângă alte inducții, o stilistică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a unui corpus textual impresionant nu numai prin dimensiuni, ci și prin elaborare, prin consecvența programatică și ideologia da, ideologia românească, de convergență estetică, filosofică și morală. Nu e minimalizant să recunoaștem o ideologie coerentă și consecventă în construcția unui edificiu epic al istoriei românești, plin de obiectivitate, dar fără să evite neapărat un spirit idealizant și o atitudine "pro domo sua". Descoperirea unghiului de tangență la o opera dedicată nu atât eposului eroic, cât mai degrabă momentelor astrale care marchează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Grigore Vieru, de la Complexul Bacovia la Eseu despre Cezar Ivănescu. După un recent și fulminant studiu, care lansează, incisiv, un nou concept, Transmodernismul (Iași, "Junimea", 2005, colecția "Ananta. Studii transdisciplinare"), Theodor Codreanu ne încântă cu fragmente dintr-un nou edificiu spiritual. Este vorba despre o carte concepută în mai multe volume, care însumează însemnările scriitorului începând cu anul 1964 (pe când autorul avea 19 ani și își concepea atelierul cultural în chip de jurnal de creație), încheiat în acest prim op
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cultură (națională) bine sedimentată (învățată), care știu (sunt convins ca știu) ce înseamnă a avea o tradiție culturală, spirituală, respectiv rădăcini în gândirea și simțirea etnică (nu mai departe, Eugen Negrici, de-o pildă), intră în acest joc mizerabil, construind edificii teoretice și interpretative, menite a discredita în văzul lumii, cu mai multă sau mai puțină ostentație, tocmai aceasta coordonată specifică, proprie românității. Unul dintre aceștia pare a fi și Nicolae Manolescu, cel care în Istoria literaturii sale "s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Luceafărului, cu volumul Poesii sub ochi, rămăsese mai curând deprimat de ideea selecției. Finitul reprezentat de sortare atentă la Integritatea operei, singura pe care se rezema conștiința lui canonică. Or, Eminescu s-a trezit brusc în fața variantei reduse a unui edificiu chiar dacă nu dus până la capăt, în orice caz cu plaja redusă și rarefiată. Lirica lui Eminescu e asceză întru canon. Fără asceză nu ar fi avut detentă, fără canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]