3,527 matches
-
altă motivație. Iar eu cred că răspunsul constă În aceea că suntem niște animale extrem de firave. Și că nu ne place să ni se reamintească cât de fragili suntem - cât de delicat este echilibrul intern al organismului nostru, cât de efemeră este existența noastră pe Pământ și cât de ușor se sfârșește ea. Iată de ce ne imaginăm și celelalte forme de viață ca fiind ca ale noastre, deci nu suntem nevoiți să ne gândim la amenințarea reală - o amenințare teribilă - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trei, deja-s prea mulți“. În situațiile foarte tensionate, grupurile formate din trei persoane erau, În mod inevitabil, instabile. În afară de cazul În care fiecare avea niște responsabilități clar trasate, În cadrul unor astfel de grupuri exista tendința să se creeze alianțe efemere, de doi contra unul. Așa se Întâmpla acum. Termină batonul și imediat mai mâncă unul. Oare cât mai aveau de stat aici? Cel puțin treizeci și șase de ore. Căută un loc unde să pună câteva batoane drept provizie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-ntristările pier. În iertare-i speranța și-absolvită de vină, Azi dau aripi nădejdei, către cer spre lumină. Printre stele cărunte, urc mereu către Tine. Chiar de cad, mă ridică dorul meu înspre bine. Tu, cu brațele-ntinse îmi cuprinzi efemerul Și-ntr-o clipă măreață, mă acoperi cu cerul. Cu buchet de lumină și balsam de speranță, Simt privirea-Ți divină, cum mă-ndeamnă la viață. Cotropită-n iubire, printre suspine aștept, Să-ți aud șoapta caldă: Nu mai plânge
Vis printre stele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83265_a_84590]
-
-un rost, fie că-i vorba de iubire ori de cea mai cumplită ură dacă, mîngîiere sau chin, nu risipești în dăruire. Pentru că sensul lumii este dat numai de jerfă și singur gîndul omului nu poate înălța nimic, oricît de efemer, fără să se simtă învelind ierburile, izul iute al mirosului de sînge.” Are dreptate. Dar cum să dăruiesc chiar și ura? Privirea disperată cu care mătur împrejurimile e cea mai bună dovadă că nu-mi sînt suficient. Nu mai pot
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ni lau sugerat a fi scurgerea unui rîu. Dacă ne-am putea recîștiga organul cu care să-l simțim cît e de discontinuu și de meandric, și ne-am desluși că toate vîrstele noastre se petrec cu toatele deodată, etern și efemer în egală măsură, poate că am trăi altfel. Dintrun singur gest și nu așa, în năuceală... Din adîncimea vîrstei, tînărul Doctor își continuă lectura. Și Personajul V. are un prieten medic care încearcă să-l ajute. Îl sedează, încearcă săl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
zîmbește. Asta înseamnă că nu-l tulbură nimic. Dar mie, V. tînăr, reluarea visului și atitudinea lui nu-mi aduce decît încrîncenare. Observ că, dacă mulți au predicat iubirea, între oameni, cotidianul arată numai dezbinare. Iubirile se usucă precum florile efemere. Un cîmp de uscături și putreziciune. Iar răzbunarea inițială a Justițiarului îmi pare singura încercare logică pe care-aș putea s-o reiterez. Cum să nu cred că omul e stîmb față de dreptatea în care el crede cînd, de multe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trecut-o ca pe o încercare. Și-acum, să nu te mai încălzescă bunătatea și frumusețea ca lucruri de pe pămînt. Tot ce ai primit e doar lumina. Altfel, trăind ca parazit al sufletului, gîndul își va căuta mana în lucruri efemere și valori artificiale. Și totul va părea că are un rost. Chiar și răul. Așa, sufletul va soarbe trupul iară acesta, ca să poată trăi, să se poată hrăni, va ucide... ...Uitate fie toate. Trebuia să fi văzut de mult că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și nstrăinat de-o lume, Rătăcitoare chipuri de smarald, Oglinzi de iederă și spume, O ploaie-n veacuri, îți va vorbi de mine, Ca un destin de flăcări în durere, O viață tristă și haină, Pe un han de vise efemere. Un cer de stele îmi veghează în tăceri Mai plânge-n mine gândul de iubire, Am sfărîmat și zidul de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Am sfărîmat și zidul de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ce mă doare mai mult Elena Marin Alexe Îmi trec degetele amorțite prin albeața zorilor, mângâind suflul ascuns al naturii îngenuncheate. Când sărut frunza, simt fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
porți invocând amintiri scurse-n clepsidre ce ard prezentul. Ani îmbătrâniți în vălmășagul din suflet cad pradă regretelor tardive, purtând lacrimi pe ochii ploilor de toamnă. Biet om, trecător prin timp trădat de propriul orgoliu, neatins cu Iubire, risipind comori, efemer în eternitate. De-aș putea, aș fereca ușa trecutului, si mi-aș rezervă clipe statornice în grădina Edenului.
Omul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83308_a_84633]
-
între ideal și real, între prea pământescul condamnabil și desăvârșire, avea să nască exact sentimentul pe care el însuși îl copleșea cu oprobriu, al disprețului sau al milei. Era mai curând milă pentru condiția femeii, pentru cedarea față de instinct, pentru efemerul relațiilor sexuale, pentru goliciunea de după satisfacerea instinctelor animalice; dar această milă sau „înțelegere“ superioară era mult prea asemănătoare disprețului nemărturisit. Și contradicția continua să se nască din ea însăși: dorea ceea ce ajungea să disprețuiască și disprețuia cu cât dorea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la un secol la altul și care se găsesc în marile opere de ficțiune ale tuturor culturilor. (Era clar că nu mai puteam continua mult timp cu vorbele astea umflate.) Tu m-ai învățat să dau uitării adevărurile cotidiene, adevărurile efemere, adevărurile care par importante într-o zi și irelevante în următoarea. Tu m-ai făcut să înțeleg că există un adevăr superior acestor adevăruri. Literatura, Patrick. Am bătut cu palma manuscrisul care încă zăcea pe biroul lui. Literatura - numai ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scară. Dintr-un motiv oarecare, nu mi-am pierdut niciodată credința, încă de când eram mic, în puterea scrisorilor de a-mi transforma existența. E suficient să zăresc un plic pe preșul din fața ușii și mă cuprinde speranța, fie ea și efemeră. Trebuie spus că plicurile maro au rareori acest efect; plicurile cu fereastră, niciodată. Dar mai este și plicul alb cu scris de mână, acel splendid dreptunghi al probabilității pure care chiar s-a dovedit a fi, în câteva rânduri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea și polenul iese în evidență. Asistăm la o subtilă reacție între evanescența purtătoare de viață și Viața însăși, generatoare de efemer... un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer. Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumusețea își este suficientă ei însăși. Nu e nevoie de
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
bărbații buni nu scapă ne-nsurați? Întrebare ce mintea ne-o leagă, Fiindcă femeia alege - de loc nu vă mirați Pe cel ce ar urma să-o aleagă. Supoziție Eternul feminin e, sigur, un reper, Dar, oare, masculinul ar fi efemer? Sau exprimăm, altfel, gând sincer și înalt, Ce-n viață-nsemnăm unul pentru celălalt. Întru pomenirea morților S-au iubit mult și, ca să-l prețuiască, Memoria să i-o înveșnicească, Ades, la vreun amic în pat făcea popas, Cu gând că
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
cunoaște! Melancolie poetică Când știi că pe iubita ta soție Ai cucerit-o doar c-o poezie, Te-ntrebi ades, în nopțile târzii, De ce ai scris atâtea poezii?.. La o anumită vârstă La o femeie mai nurlie, Cum totul este efemer Și mușchii nu-ți mai au tărie, Te duci cu cea de caracter!.. Cuiva care mi-a zis că aș fi timid La fete mândre fel de fel, Timidul se cam rușinează, Că unde vrea s-ajungă el Cel îndrăzneț
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
atât de departe încât să suporte un Brazilian în fiecare săptămână. Dar nimeni!) Atunci am început să bănuiesc că am gusturi mai bune în materie de pantofi decât în privința bărbaților. Numai un bărbat cu schimbări de dispoziție declanșate de farmecele efemere ale unui epilat inghinal nu-mi lipsea. A trebuit să-i dau papucii. Doar o persoană cu adevărat superficială ar putea să mă dea dracu’ pentru un epilat de cincizeci și cinci de dolari, a bombănit Chad când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Malaga, după cum știți. Dați-mi factura și rezolv eu. — Nu vă faceți griji... pot să aștept. S-ar putea să dureze ceva. A pledat vinovat. Andersson trase din țigara Însăilată. Firișoare de tutun aprins răbufniră din vîrful incandescent și străluciră efemer În dreptul bărbii lui. Privirea Îi rătăci prin atelier, evitîndu-mi chipul. — Vinovat? Frank are un simț al umorului cu totul aparte. — Nu-i nici o glumă. SÎntem În Spania și i-ar putea da douăzeci sau treizeci de ani. Nu credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușurat. Nu mai știam unde l-am pus, fir-ar să fie! Agita în mână o foaie de hârtie și mă privea cu un zâmbet pe care atunci l-am perceput - din nou - ca fiind îngâmfat (pentru o scurtă și efemeră clipă l-am revăzut în mintea mea, chiar atunci, în timp ce agita foaia de hârtie în mână, l-am revăzut dansând îmbrățișat cu Anda, înziduiți amândoi într-o tru fașă și transparentă izolare). — Aseară am izbutit să-ți fac portretul. Uite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când anume trebuiau mâncate fructele. O pară din soiul Comice are nevoie de multe săptămâni până să se coacă pe spaliere, Însă odată ajunsă la apogeu, nu ține mai mult de o zi. La soiul Grieve desăvârșirea este aproape la fel de efemeră. Pomii aceștia au avut o influență mult mai mare asupra vieților noastre decât Îmi dădusem eu seama În tinerețe. Îi priveam așa cum Îi prezenta tata lumii, pur și simplu ca pe o pasiune - la fel de obișnuită sau inevitabilă ca și nelipsitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
tras până la urmă. Unul mai mare, la vreo 16-17 ani, Îi ceruse o poveste. Ceea ce nu știa flăcăul atunci când plătise avansul era că, Între timp, Leac ajunsese scriitor adevărat. Personajele contau deja mai mult pentru el decât ființele reale și efemere de la care Împrumutaseră un nume. Dacă ființelor din carne și oase le putea doar provoca orgasme, cu personajele putea face tot ce dorea. Așa s-a Întâmplat și cu flăcăul. Nu l-a trimis la oraș ca să trăiască dramele inadaptabilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
încep? Marius oftează, căutându-și cuvintele. Nu voi putea să-ți ofer, financiar vorbind, viața pe care ai fost obișnuită să o duci. Știi foarte bine că tot ce mă leagă de tine este mult mai presus decât orice materialism efemer. Cum crezi că aș putea să calc în picioare fericirea, speranțele, toată ființa mea care deja se reflectă și respiră prin tine pentru un rang social sau cine știe ce interese mercantile? Ce simțim unul pentru celălalt e prea puternic, iar prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greci. Prin acest acord, s-a încercat și substituirea legăturilor dintre statele-mamă și comunitățile etnice cu un guvern central, care însă nu funcționa și cu blocuri parlamentare formate pe baze etnice. În 1974, Turcia invadează insula, punând astfel capăt păcii efemere impuse, care nu a fost niciodată sprijinită de localnici. Drept rezultat, „Căștile albastre” stau aici de 32 de ani. A doua întrebare care se punea la acel moment era următoarea: dacă este viabilă Federația politică musulmano- croată. Planul de pace
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
condiție se convertește într-o stare... parodică! Personajul feminin își aruncă rând pe rând măștile constrângătoare - simulacre ale propriei ființei - iar personajul masculin îi presară, calm, pe creștet, ceva asemănător cu nisipul - aluzie la nașterea omului ”din țărână”, al trecerii efemere pe pământ și al întoarcerii în țărână?! - după care dispar amândoi, pulverizându-se. Lucrarea în p.a.a., a lui Petru Stoianov, Proporții I pentru flaut solo (Alexandru Hanganu) a readus în prim plan puritatea sunetului și transparența delicată, edenică, a
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]