188,645 matches
-
din creastă în creastă. Empedocle Eminescu consideră geniul o entitate care nu face parte din lumea noastră, nu se află în planul genezei, astfel că, fiind "scrieri străine", Dumnezeu nu-l poate descifra. Este gând pur, și când se va elibera din trupul material, geniul va crea o lume a sa, dincolo de cea a lui Dumnezeu. Așa cum am mai relevat și altă dată, este cea mai radicală concepție despre geniu, neîntrevăzută până la Eminescu. De asemenea, în ce privește sensul iubirii, autorul Luceafărului are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și au sacralizat-o. Cu un ochi care privește într-un trans-unde al lucrurilor eterne au compus înainte de toate Bach, Mozart, Beethoven, Schubert Aceștia au văzut că aparent paradoxal armonia, adică finitudinea cea mai perfectă, dezvoltă puterea magică de a elibera spre infinit sufletul, spiritul: un infinit al armonizării cosmice prin dizolvarea în inefabil. Cvartetul nr. 132 al lui Beethoven cu "Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Marile probleme de întotdeauna ale spiritului uman au fost cunoașterea și libertatea metafizică. Cunoașterea absolută nefiind posibilă, gnoseologic omul își creează o realitate proprie, transmutată în semnificații. Pe de altă parte, omul utilizează realul străin din jur pentru a se elibera. Un exemplu absolut: poezia lui Eminescu Peste vârfuri. Se pleacă de la două concretitudini alunecarea lunii pe cer și sunetul de corn nu însă ca elemente ale purei cunoașteri, ci ca entități care, prin faptul că se află în mișcare înlesnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
are loc, de exemplu, în poeziei Peste vârfuri. Aici mișcări ale naturii și sunetul cornului dilată la indefinit spațiul din afară "mai departe, mai departe" și apoi preschimbă acest spațiu tensionat în pură mișcare sufletească, iar aceasta crește până se eliberează în moartea inițiatică a inefabilului "Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte". În poezia lui Baudelaire Elévation, are loc de asemenea o largă deschidere spațială dezvoltată de zborul avântat al unor ciocârlii, înălțându-se din spațiul miasmelor morbide telurice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui suind supremele trepte ale gândirii. În acest sens, a creat viziuni filozofice noi, de uimitoare altitudine. Cea mai importantă este concepția despre geniu, ca fiind un străin într-o lume străină, o entitate din afara Creației, așa încât, după ce se va elibera din "corpul cel urât", geniul își va crea o lume proprie, a gândului pur, paralelă celei a lui Dumnezeu. O altă originalitate constă în termenul de arheu definind identitatea ontică a fiecărui om, unică pentru fiecare dintre noi. Concepții noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înșine: un poem ne dă elementele din care să construim propria noastră interioritate ireductibilă la oricare alta: o stare existențială al cărei unic conținut este o veșnicie aflată în exil, dar oricând putând locui pe cel care am putea fi, eliberat spre împlinire. Poezia întoarce fața clipei tale către frumusețea pe care tu i-o dăruiești. Fără poezie, clipa trece pe alături de tine. Poezia este eroism, este unica posibilitate de reîntemeiere sub specie aeternitatis a oricăruia dintre noi. Homo sui transcendentalis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în ciuda geometrismului riguros universal, "totul este simțire" încheie cu versul "Sub scoarța unei pietre se-nvoaltă-un spirit pur." Aceasta este menirea supremă a poeziei: să-l smulgă pe om din cercul multiplicat la nesfârșit al finitudinilor, al determinărilor și să-l elibereze fulgerător. Dar pentru asta, cere Eminescu, trebuie să fii înaripat: Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi, La voi, inimi cu arìpe. Ah! lăsați ca să vă ducă Pe-altă lume-n două clipe. Este acea lume a radicalei eliberări atinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu at fi existat. Poezia este piatra filozofală a omului. Are magia de a ne vindeca de sclavia stihiilor și a deschide calea spre libertatea radicală. Căci dacă filozofia vorbește despre ființare, poezia este ființare; filozofia speculează despre libertate, poezia eliberează. Amintim cuvântul lui Hafiz: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei". Or acest lucru îl știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Tagore. "Intelectul pur nu a produs niciodată ceva inteligent, nici rațiunea ceva rezonabil"; este nevoie de frumsețea spiritului și a inimii de poezie, afirma Hölderlin. Metaforele Lumea este metafora lui Dumnezeu, iar poezia este metafora lumii ideale a omului. Metafora eliberează lucrurile de singurătatea și exclusivitatea sensului, dându-le sensuri noi, care nu mai sunt impuse de uzajul comun, ci sunt cele ale poetului. Este un prim mod de a ne asuma lumea din jur în viziunea noastră, în modelul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iubire. Nu ne putem apropia de celălalt, nu ne putem bucura deplin de viață lumii decât prin această transpunere care constituie însuși modul nostru de a fi și acționa. Mitul Mitul constituie o modalitate demiurgică a omului de a se elibera de realul comun și de a-i da forme și însușiri supuse voinței imaginarului său, întrecând astfel natura. Mitologia greacă a constituit și constituie încă un izvor de nesecătuit pentru cultura universală și, desigur, propria mitopee pentru culturi cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
undele ei transfiguratoare se absoarbe Isolda în finalul dramei wagneriene: "În valurile unduitoare/, în marea extazului, în adiindul Tot mă cufund fără de nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și Leopardi, eliberându-se de suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto" . În viziunea lui Johann Wolfgang Goethe, deschisul este zborul de contopire cu Divinitatea, așa cum scrie în finalul poemului Mai înaltul și foarte înaltul: "Liberi, în zbor arzător/ Vom sui fără hotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
analog "ochiului transcendental", discutat în cartea de față), și nu onto-axiologic precum transposibilul din concepția noastră. H. Maldiney utilizează de asemenea termenul de trans-possibilité pentru a defini spațiul necunoscut și momentul în care are loc epifania, autogeneza operei de artă, eliberându-se din posibil, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Oasele ei se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat de nestemata păcătoasă care nu-i mai sclipește pe deget, pentru că s-a înfipt deja de mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
alerge prea mult. Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se distingeau decît rîturile. Acum, că auziseră zgomotul apropierii unui alt animal, scuturau abitir din genele scurte și rare, pentru a-și elibera ochii din strînsoarea pămîntului uscat. Pentru că ăsta era cel mai amuzant aspect toată masa de nămol adunată și suprapusă în straturi generoase pe corpurile lor se uscase, în bătaia vîntului și în căldura soarelui, și le făcea mistreților imposibilă orice
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
masa de nămol adunată și suprapusă în straturi generoase pe corpurile lor se uscase, în bătaia vîntului și în căldura soarelui, și le făcea mistreților imposibilă orice altă mișcare, exceptînd-o, firește, pe cea a maxilarelor. Acum se străduiau să se elibereze. Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i potolească, să le explice, dar curînd își dădu seama că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii captivi, de nerecunoscut, păreau gata să-i spulbere de îndată ce s-ar fi eliberat din strînsoare. Adulmecă pentru ultima dată. Nici urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
structura pe sectoare de activitate la minoritatea din Tg. Frumos a cunoscut următoarele modificări față de situația din 2002: - sectorul primar deținea 81,85% din populația ocupată față de 79,14% în 2002, creștere datorată absorbției unei părți din forța de muncă eliberată din industrie și construcții;sectorul secundar (industrie, construcții) avea 5,96% din populația ocupată, față de 8,83% în 2002, ca urmare a desființării unor unități industriale ; - sectorul terțiar, reprezentat prin servicii (sănătate, învățământ, telecomunicații, comerț, finanțe, administrație publică ) a înregistrat
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
ce era... Cine zice Mircea-Radu Perju vede „automat” în fața ochilor un articol tare la adresa unui președinte de C.A.P. care nu ține evidența la zi a mieilor, păstrând și cuvenita rezervă pentru chiolhanurile „nomenclaturii” locale, ori contra unui doctor care eliberează prea ușor certificatele medicale. „ - Da, un tovarăș combativ care va face față într-o nouă funcție... ”, și-a încheiat cuvântul secretarul de partid, a cărui meteahnă de ședință era cunoscută: să facă portretul moral al colegilor de serviciu. Într-adevăr
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în biroul lui Beșleagă, da, se înțelege, tot când a fost chemat, ei, bine! a lăsat un cățel! Este adevărat, nu i-a deranjat nici o hârtie de pe masă, cu toate că a rămas în încăpere până târziu, după ora închiderii. L-a eliberat paznicul de la Paza Contractuală. Numai Beșleagă nu a știut nimic... - Dom'le, asta nu se mai cheamă teatru, este absolută idioțenie! O fi vrând el să fie exemplu pentru toți, dar să n-o facă pe idiotul! Că nu ține
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai ales în vremuri în care oamenii de culoare începeau să le conteste albilor superioritatea de până atunci. Începând cu anul 1899, Japonia a respins regimul Capitulațiilor și iată cum, în noua Turcie, Adunarea de la Angora, care credea că se "eliberează" de Europa adoptându-i instituțiile, dar și coafurile, a hotărât să le ia consulilor drepturile seculare de jurisdicție. E ușor de înțeles de ce, în cazul consulilor care jucau un rol atât de special în vaste imperii ca Turcia sau China
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în primul său post diplomatic, de secretar de ambasadă la Londra, în 1792, unde îl cunoaște pe Talleyrand. A urmat postul de prim secretar la Neapole (1793), apoi de șef de divizie în centrala Ministerului Afacerilor Străine (1794). Arestat, este eliberat după 9 Thermidor (27 iulie 1794, căderea lui Robespierre și a dictaturii iacobine) și devine ministru plenipotențiar în orașele hanseatice (dintre care orașul Hamburg nu i-a acceptat scrisorile de acreditare), apoi la Florența (1797) și în Elveția (1799). Gata
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Au urmat posturile de ministru plenipotențiar în Elveția (1800), apoi la Milano (1801) și la Hamburg (1802-1805). Numit Consul General la Iași în 1805, a avut o aventură dezagreabilă cu prințul Dogoruki, care l-a capturat și întemnițat în Polonia. Eliberat de Talleyrand și Napoleon, în intervalul 1807-1814 a fost reprezentantul împăratului în Westfalia, pe lângă regele Jérôme, fratele acestuia. În 1814, Talleyrand l-a numit director al Cancelariei Afacerilor Străine. În timpul celor 100 de Zile s-a ținut departe de viața
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
determinat solicitarea forŃei majore și o prezentare a consecinŃelor care decurg din această. Comunicarea va cuprinde și informarea despre încetarea înprejurărilor de forŃă majoră. Pentru a fi valabil anunŃul de forŃă majoră trebuie să fie însoŃit de un certificat constatator eliberat de camera de comerŃ și industrie locală sau de un organism direct recunoscut de ambele părŃi. Dacă comunicarea forŃei majore nu este făcută în termenul stabilit, acest lucru va duce la decăderea din dreptul de a invocă exonerarea de răspundere
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
dândui posibilitatea de a pune capăt procesului intentat contra lui dacă face către concesionar plata preŃului plătit cedentului împreună cu dobândă și cheltuielile făcute de acesta. Art. 1402 Cod Civil “cel în contra cărui există un drept litigious vândut se va putea elibera de cesionar numărându-i preŃul real al cesiunii, spezele contractului și dobândă din ziua când cesionarul a plătit preŃul cesiunii”. Drepturile litigioase care au ca izvor un fapt de comerŃ pot face obiectul unui contract de vânzare — cumpărare comercială. Codul
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
Codul Civil este considerat ca o măsură de protecŃie a debitorului. Deci dacă dreptul litigios care face obiectul cesiunii are ca temei un act juridic pe care Codul Comercial îl consideră că fapt de comerŃ debitorul nu se va putea elibera de obligaŃie prin exercitarea retractului litigios în condiŃiile art 1402 — 1404 Cod Civil. 77 V.11 Vânzarea interzisă Vânzările interzise sunt acele vânzări care prin oferirea de avantaje iluzorii pot atrage cumpărători. Interzicerea acestora poate fi considerată drept o măsură
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]