2,911 matches
-
care Fiul nu a existat. Atanasie a răspuns că această creare a Fiului din Tatăl, sau crearea Logosului, a fost o relație eternă între ei, nu un eveniment ce a avut loc în timp. Așa a început lupta creștinismului împotriva ereziei ariene. Atanasie a luptat toată viața lui împotriva arianismului. Ca diacon, l-a însoțit pe Alexandru al Alexandriei la primul Sinod din Niceea, în anul 325, unde s-a formulat simbolul credinței din Niceea și a fost condamnat Arie și
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
iasă din încercuire. Eroina pune la cale o evadare, însă Jean de Luxembourg o vinde regelui Angliei, care o închide la Rouen. Carol al VII-lea nu o ajută, cu toate că ea este convinsă că o va răscumpăra. Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziției. La 24 mai 1431, în cimitirul din Rouen, fata semnează printr-o cruce (nu știa să scrie) actul de abjurare. Se spune că ar fi fost mințită că
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
noi, Iustinian a pornit războiul cu arabii. Iustinian a câștigat o luptă în Armenia în 693, dar slavii s-au revoltat. Iustinian a potolit răscoala, dar arabii au cucerit Armenia între 694 - 695. În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime erezia manicheeană și alte tradiții neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acțiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat un Sinod la Constantinopol care să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
unor părți din Noul Testament, David a pierdut orice sprijin din partea protectorilor săi. De teama de a nu fi suspectat la rândul său de simpatizare cu noile idei ale lui David, Blandrata (el însuși unitarian) l-a denunțat pe David pentru erezie, păstrând astfel privilegiile pentru unitarienii moderați. Sub influența lui Johannes Sommer, rector la gimnaziul din Cluj, David (aproximativ în 1572) a abandonat cariera teologică, ceea ce nu a oprit procesul împotriva sa. Judecat și condamnat, David a murit în închisoarea cetății
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
Nicefor își ia angajamentul - împreună cu episcopii și călugării adunați la Patriarhie - de a rezista până la moarte furtunii iconoclaste. Tot acum el adresează împăratului o scrisoare prin care îl roagă să nu tulbure Biserica pe care părinții au curățat-o de erezii. La liturghia Bobotezei din 815, Leon V refuză ostentativ să sărute icoanele, cerând patriarhului Nicefor ca icoanele să fie așezate în biserici la o înălțime care să nu mai permită sărutarea lor, iar apoi dă ordin să fie dată jos
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
nici unul din duhurile rele (5). Trăind în împrejurările pământești, ea nu e înnegrită de rugina păcatului, în sfârșit ea rămâne nemicșorată și neîmpuținată, deoarece, cu toate că e arsă din vreme în vreme în cuptorul prigoanelor și încercată de răscoalele necontenite ale ereziilor, nu suferă sub povara încercărilor nici o slăbire în învățătura sau viața, în credința sau disciplina ei (6). De aceea ea întărește prin har înțelegerea, celor ce caută spre ea cu evlavie. Căci ea cheamă pe de-o parte pe necredincioși
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
biblie cu citate vechi, cel mai des citat fiind teologul antic Augustin de Hipona (354-430) care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică. Au avut loc în această perioadă diferite condamnări ale ereziilor, ca de exemplu excomunicarea și lăsarea sufletului păcătos în seama diavolului, (în noul testament). Alt pretext de condamnare cita spusele lui Isus: "„Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
grupări de învățătura religioasă general acceptată. Pe atunci în afară de excomunicare, biserica nu avea alte posibilități de sancționare. Împăratul Constantin I (Constantin cel Mare) este cel care face legătura între religie și stat folosind metodele de represiune ale statului pentru extirparea ereziei, și printr-o astfel de măsură a împăratului va fi exilat Arius după Primul conciliu de la Niceea, considerat ca un pericol pentru biserică. Din motive asemănătoare a exilat episcopul Atanasiu din Alexandria, un dușman înverșunat al Arianismului, numeroși episcopi ortodocși
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
ereticilor, de către autoritățile feudale a existat deja în Franța, Germania și Italia cu secole în urmă. Procesul "ad-hoc" al unui eretic fiind urmarea unei declarații a unui martor. În anul 1184 a fost alcătuită o comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie, aceasta fiind o reacție a mișcării religioase a katharilor (curaților, între sec. XI-XIV, pornită din sudul Franței), împotriva cărora s-au întreprins câteva cruciade și care au fost prigoniți sau arși pe rug ca eretici. , 1746-1828) La Conciliul din Tours
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
bolnavi sau copii). 400 din ei sunt spânzurați și o sută sunt lăsați să părăsească orașul goi, despuiați de haine, („au luat cu ei numai păcatele lor”). În anul 1224, împăratul Frederic a elaborat un edict de ardere a ereticilor, erezia fiind considerată ca o jignire adusă monarhului pentru care era prevăzută pedeapsa cu moartea. Acest edict fiind acceptat de papa Grigore al IX-lea (1167-1241) cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu mai
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
descoperirea locurilor unde aceștia s-au refugiat. Celor care le ofereau adăpost sau pomană, le erau dărâmate casele, confiscate bunurile, sau periclitate viețile. Pentru a obține informațiile necesare s-a recurs la încurajarea denunțurilor secrete. Motivul însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicat prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235, inchiziția este considerată oficială de către papă. Printre metodele de investigație a inchiziției era „chestionarea penibilă” care
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
refugiat. Celor care le ofereau adăpost sau pomană, le erau dărâmate casele, confiscate bunurile, sau periclitate viețile. Pentru a obține informațiile necesare s-a recurs la încurajarea denunțurilor secrete. Motivul însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicat prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235, inchiziția este considerată oficială de către papă. Printre metodele de investigație a inchiziției era „chestionarea penibilă” care consta de fapt din diferite metode
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
1225-1274) a stabilit teoretic prin fraza „"Accipere fidem est voluntatis, sed tenere fidem iam acceptam est necessitatis"” - „pentru acceptarea și păstrarea credinței este necesară o hotărâre liberă și voluntară”, piatra de temelie a inchiziției din Evul Mediu. Pedeapsa aplicată pentru erezie cere teologul să fie excomunicarea sau pedeapsa cu moartea. În anul 1231, papa Grigore al IX-lea (1167-1241) formează o comisie permanentă pentru combaterea ereziei, formată mai ales din călugări ai ordinului dominican. Pedeapsa pe care o cere papa Grigore
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
hotărâre liberă și voluntară”, piatra de temelie a inchiziției din Evul Mediu. Pedeapsa aplicată pentru erezie cere teologul să fie excomunicarea sau pedeapsa cu moartea. În anul 1231, papa Grigore al IX-lea (1167-1241) formează o comisie permanentă pentru combaterea ereziei, formată mai ales din călugări ai ordinului dominican. Pedeapsa pe care o cere papa Grigore al IX-lea este închisoarea pe viață a ereticilor recidiviști. Procesele intentate de inchiziție s-au extins și asupra vrăjitoarelor. Un acuzat avea, de exemplu
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
recidiviști. Procesele intentate de inchiziție s-au extins și asupra vrăjitoarelor. Un acuzat avea, de exemplu, libertatea de a-și acuza la rândul lui unii dușmani, și dacă acuzarea lui se dovedea reală avea șanse de grațiere. Majoritatea cazurilor de erezie nu erau pedepsite cu moartea, ci prin pedepse ca: obligația de a lua parte la slujbe, pelerinaje, cruciade, pedepse financiare, sau legarea de stâlpul infamiei. Inchiziția din evul mediu s-a limitat geografic la Europa centrală și sud-vestică, în Anglia
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Biblia în Filocalie" (2. vol., Trinitas, Iași, 1995), "Tanatologie și nemurire" (Cantes, Iași, 1999), "Meditații filocalice" (Cantes, Iași, 2001), "Un stareț simbol - Arhimandritul Iachint de la Putna" (coordonator, Gedo, Cluj-Napoca, 2005), "Logica Trinității" (Gedo, Cluj-Napoca, 2005), "Fenomenul "Biserica ortodoxă secretă" - o erezie la început de mileniu III" (Gedo, Cluj-Napoca, 2006), "Predici la înmormântări - 53 de modele" (împreună cu Prof. univ. dr. Gheorghe Scripcaru, Gedo, Cluj-Napoca, 2007), "Un personaj plurivalent al cetății - Claudiu Paradais: eseist, muzeograf, critic și istoric de artă" (coordonator, Gedo, Cluj-Napoca
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
Poitiers") a fost episcop, învățător al Bisericii, Sfânt. S-a născut la Poitiers la începutul secolului al IV-lea (cca. 315). A fost botezat la vârstă adultă. Ales episcop al cetății natale în jurul anului 350, a luptat cu zel împotriva ereziei ariene (care respingea dumnezeirea lui Hristos), în această privință asemănându-se cu Sf. Ierarh Atanasie. A fost exilat de împăratul Constantius în Răsăritul Imperiului. În exil a scris opera sa principală, despre Sfânta Treime. După moartea lui Constantius s-a
Ilarie de Poitiers () [Corola-website/Science/303157_a_304486]
-
1207, 1228-1229, 1270, 1418 și 1446-1447. Fuga de pe moșii, refuzul de plată al obligațiilor feudale, revoltele locale și alte forme de protest antifeudal au fost fenomene obișnuite în Republica Novgorodulu. Novgorodul este considerat ca fiind locul de naștere a primelor erezii din Rusia. Republica Novgorodului a luptat împotriva agresiunilor suedezilor și germanilor. Începând din secolul al XII-lea, suedezii au cucerit teritoriile finlandeze, unde o parte a populației plătise până atunci tribut Novgorodului. Germanii începuseră atacurile pentru cucerirea regiunii Baltice la
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
și deci nu poate fi modificat decât de către alt Conciliu comun al întregii Creștinătăți. În acest sens, Biserica Romano-Catolică ar deveni schismatică (cea care ar provoca divizarea creștinilor). Ortodoxismul consideră adaosul Filioque la Crez(Crezul Sfintei Trinități) ca pe o erezie antitrinitară, întrucât afectează sau dezechilibrează relațiile dintre persoanele Sfintei Treimi. Suportul evanghelic invocat este Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 16, unde Iisus Hristos spune Apostolilor (după ce, în versetul anterior, îi indeamnă să păzească poruncile Lui): ""Și Eu voi ruga
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
lui Maxim Mărturisitorul, "dia tou Hyiou" ("per Filium") este prescurtată și afirmată ca atare: "Filioque". Se voia astfel evitarea considerării Fiului ca un simplu "canal" de trecere al Sfântului Duh. În aceeași perioadă, Biserica Orientală lupta împotriva "pneumatomahilor", care profesau erezia opusă arianismului, spunând că numai Fiul este Dumnezeu iar Duhul Sfânt este o simplă creație a Fiului, primindu-și divinitatea de la El. În acest context, în orient s-a simțit nevoia accentuării ideii că Duhul Sfânt provine numai de la Tatăl
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. "Filioque" este, astfel, o întărire a poziției "homoousiene" și o lovitură dată ereziei ariene. Retroversiuena corectă a latinescului "processio" în limba greacă a sinoadelor ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi "το προιεναι". Dovada istorică a bunelor intenții și a ortodoxiei Bisericii Romane este chiar refuzul acesteia de a opera modificări în însuși
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
rege. Regele Sigismund de Luxemburg s-a implicat în probelemele politice europene și după 1400 s-a abătut de la scopul cruciadei antiotomane. Interesul pentru alte coroane, ca cele ale Boemiei, ale Imperiului Romano-German, sau pentru problemele Bisericii și lupta conrtra ereziilor, au captat atenția regelui maghiar și doar momentele de criză în relațiile cu turcii l-au readus pe rege la granița sudică a regatului. În 1401-1403 regele s-a confruntat cu o gravă criză internă, datorită rebeliunii unei partide nobiliare
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al Sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus și exilat în 403
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
Abélard trebuind din nou să plece. Începe să-și scrie autobiografia, Historia calamitatum. Peste câțiva ani începe o altă polemică majoră, dusă până la conflict, cu Bernard de Clairvaux. Acesta îl acuză pe Abélard, la Conciliul de la Sens, în 1141, de erezie. Motivele acestei acuzații sunt mai multe, cel mai important, se pare, constând în considerarea Trinității ca simplu atribut divin (ca teolog, Abélard a fost adept al dialecticii, fapt ce l-a condus mereu la formularea unor enunțuri bizare despre adevărurile
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Până și Trinitatea divină este comparată, la un moment dat, cu un silogism. Toate acestea nu înseamnă că Abélard ar fi voit să pună în criză importanța credinței sau că nu a fost conștient și atent la pericolul căderii în erezie. Dimpotrivă, ar fi spus el, dacă dialectica ar însemna îndepărtarea de Sf. Pavel și de Hristos, ar renunța la ele, chiar dacă l-ar chema Aristotel, nu Abélard. Ceea ce și-a propus este de fapt apărarea credinței cu ajutorul unui instrument mai
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]