3,970 matches
-
dovadă în situații speciale se poate dovedi și în acest mod, pe timp de pace. Istoria noastră a reținut de-a lungul timpului numeroase fapte de luptă eroică a pompierilor. Cel puțin un exemplu este edificator. Este vorba despre rezistența eroică opusă invaziei turcești asupra Bucureștiului, pe Dealul Spirii, în ziua de 25 septembrie a anului 1848, de pompierii aflați sub comanda bra- vului căpitan Zăgănescu. Cu vremea, lucrurile s-au mai schimbat, iar milităria pompierilor ba-te mai mult către
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
-lea). Cu certitudine, acest proces de naționalizare a spiritelor este mai perceptibil în Englitera, Franța, Spania, Portugalia și Danemarca decît în alte țări ale Europei. Însă tocmai în acestea din urmă se ivesc contururile identităților mitice referitoare la unele legende eroice familiare oamenilor de rînd. Astfel, în Scandinavia, în Islanda mai ales, sau în Țările de Jos, spiritualitatea populară ca și scrierile lui Erasmus sau ale lui Grotius imită vechile basme germanice, iar consilierii municipali din Amsterdam comandă lui Rembrandt un
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
devenit modern după 1790, așa încît, copiii care își admiră tații combatanți, ard de dorința de-a împătăși riscurile masacrului iar femeile nu îndrăznesc să se opună. Astfel se vor făuri noile mituri ale Statului-Națiune, într-un amestec de le-gende eroice și găinării obișnuite. Înaugurat în Franța, prototipul acestei socializări războinice va cuprinde cea mai mare parte a țărilor europene, con-strînse să adopte noul dispozitiv. Cu toate acestea, teribila sa notorietate nu împiedică reluarea unor vechi practici ca, de exemplu, la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
glorii au importanța lor. Britanicii au simțit că-și retrăiesc trecutul imperial cînd au obținut victoria asupra Argentinei, sfărîmată ca și cavaleria franceză la Azincourt 425 în timpul conflictelor din Insula Falkland. La rîndul lor, francezii n-au fost mai puțin eroici în timpul războiului din Golf, urmînd apoi să se emoționeze alături de ceilalți europeni purtători de căști albastre în fața curajului soldaților "lor", în Croația și în Bosnia, fiecare pentru ai săi și fără a se gîndi la ceilalți. "Pur și simplu cred
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
căutarea nemuririi sau, mai exact, despre insuccesul final al unei întreprinderi care părea să aibă toate șansele de reușită. Această saga, care debutează cu excesele erotice ale unui erou dublat de un tiran, dezvăluie, în ultimă instanță, inaptitudinea virtuților pur "eroice" de a transcende radical condiția umană. Și totuși Ghilgameș era într-o proporție de două treimi o ființă divină, fiul zeiței Ninsun și al unui muritor 44. De la început, textul exaltă omnisciența sa și marile construcții pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doi luptători se măsoară de îndată ce se întâlnesc. Ghilgameș iese victorios, dar el se împrietenește cu Enkidu și face din acesta tovarășul său. La urma urmei, planul zeilor n-a eșuat; de acum înainte Ghilgameș își va arăta puterea în isprăvi eroice. Întovărășit de Enkidu, el se îndreaptă către o pădure îndepărtată și fabuloasă de cedri, păzită de o ființă monstruoasă și atotputernică, Huwawa. Cei doi eroi îl doboară, după ce i-au tăiat, în prealabil, cedrul sacru. Revenind în Uruk, Ghilgameș este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înduplecă și Enkidu este îngropat cu mult fast. Regele părăsește cetatea și rătăcește în deșert, gemând: "Nici eu, murind, n-am să mai fiu, precum Enkidu?" (tab. IX, col. I, r. 4)45. El este terorizat de ideea morții. Aventurile eroice nu-J mai pot alina. De acum înainte, singurul său țel este să scape de destinul oamenilor, să câștige nemurirea. El știe că renumitul Utnapiștim, scăpat din potop, trăiește încă, și se hotărăște să meargă în căutarea lui. Călătoria sa abundă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știind că zeii nu-i vor dărui nemurirea, îi sugerează lui Ghilgameș să o cucerească prin intermediul unei inițieri? Eroul trecuse deja prin unele "încercări": călătoria prin tunel, "ispitirea" Sidurei, traversarea Apelor morții. Erau într-o anume măsură încercări de tip eroic. De data aceasta este vorba de o probă de ordin "spiritual", căci numai o forță excepțională de concentrare poate să-1 facă pe un om capabil să rămână "treaz" șase zile și șapte nopți. Dar Ghilgameș adoarme îndată și Utnapiștim exclamă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Vin, 59, 6; X, 136, 2; 154, 2, 4; 167, 1; 109, 4 etc.). Este vorba de o tradiție indoeuropeană, căci, într-un context paralel, "căldura extremă" sau "furia" (menos, Juror, ferg, wuf) joacă un rol în ritualurile de tip eroic 24. Adăugăm că "încălzirea" prin diverse tehnici psiho-fiziologice, chiar printr-o alimentație extrem de condimentată, este atestată la vracii și magicienii culturilor primitive 25. Dobândirea forței magico-religioase de însoțită de o puternică căldură interioară; această "putere" însăși se exprimă prin termeni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
târzii. Dar, în primul caz este vorba de dinastii și în al doilea de succesiunea Imperiilor proiectată în viitor. Hesiod a trebuit să insereze vârsta eroilor între rasa de bronz și cea de fier, căci amintirea mitizată a fabuloasei epoci eroice era prea puternică și nu se putea ignora. Vârsta eroilor întrerupe într-un chip de altfel inexplicabil procesul de decădere progresivă declanșat o dată cu vârsta de argint. Totuși, destinul privilegiat al eroilor camuflează cu greu o eshatologie: ei nu mor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiind, deopotrivă, văzut și nevăzut, reflectă, în ultimă instanță, o modalitate a spiritului: nu numai inteligența și viclenia, ci și gnosa și magia. După ce analizează cu strălucire atributele lui Hermes, W. Otto recunoaște că "lumea sa nu este o lume eroică" și conchide că dacă această "lume nu este nobilă [.], ea e departe de a fi vulgară și respingătoare"23. Ceea ce e exact, dar nu e destul. Căci ceea ce caracterizează figura lui Hermes, deja în epoca clasică, sunt raporturile sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Zeus, erau consacrate eroilor. (Cultul luptei de la Olympia, de exemplu, era celebrat în onoarea lui Pelops.) Acest lucru explică eroizarea atleților victorioși și celebri 42. Anumiți eroi (Ahile, Teseu etc.) sunt asociați riturilor de inițiere ale adolescenților și cultul eroic este deseori oficiat de către efebi. Numeroase episoade din saga lui Teseu sunt, de fapt, confruntări inițiatice: astfel, scufundarea sa rituală în mare, încercare inițiatică echivalând cu o călătorie în lumea cealaltă, în palatul de sub mare al Nereidelor, zâne prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa rituală în mare, încercare inițiatică echivalând cu o călătorie în lumea cealaltă, în palatul de sub mare al Nereidelor, zâne prin excelență courotrophoi; la fel, pătrunderea lui Teseu în labirint și lupta sa cu monstrul (Minotaurul), temă exemplară a inițierilor eroice; tot așa, în sfârșit, răpirea Ariadnei, una din multiplele epifanii 39 G/i eroi greci, p. 313. Paginile care urmea/ă datorează mult analizelor lui Brelich. 40 Paris este hrănit de o ursoaică, Aegysthos de către o capră, Hippothous de o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor. Într-adevăr, contrar obiceiului general, rămășițele eroilor sunt înmormântate în interiorul cetății; ele sunt admise chiar în sanctuare (Pelops în templul lui Zeus din Olympia, Neoptolemus în acela al lui Apollon, la Delfi). Mormintele și cenotafurile lor constituie centrul cultului eroic; sacrificii întovărășite de jeliri rituale, rituri de doliu, "coruri tragice". (Sacrificiile destinate eroilor erau asemănătoare cu cele efectuate pentru zeii chtonieni, și se distingeau de sacrificiile oferite olympienilor. Victimele dedicate olympienilor erau ucise cu gâtlejul spre cer, cele oferite zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de A. Brelich, p. 89. 47 E. Rohde, Psyche. Pp. 123-124; cf, de asemenea, W. G. K. Guthrie, The Greeks and their Gods, pp. 221-222 (= Leș Grecs et leurs dieux, pp. 246-247). Toate aceste fapte reliefează valoarea religioasă a "morții" eroice și a rămășițelor pământești ale eroului. Decedând, eroul devine un geniu tutelar care ocrotește cetatea împotriva invaziilor, a epidemiilor și a tot felul de flageluri. La Marathon, a fost văzut Teseu în fruntea atenienilor (Plutarh, Thes., 35,5; vezi alte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ixion o atacă pe Hera etc.) și nu șovăie în fața faptei sacrilege (Ajax o atacă pe Cassandra lângă altarul Atenei, Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon). Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi egalii lor, dar hybris-ul lor este, mereu, necruțător pedepsit de către olympieni. Numai Herakles își desfășoară nepedepsit hybris-ul său (când îi amenință cu armele pe zeii Helios și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a cosmogonici, în zoroastrism, intenția eshatologică a sacrificiului este continuu întărită, fără ca valoarea cosmică prin aceasta să se șteargă. Se poate discerne un proces analog cu "istoricizarea" ritmurilor și fenomenelor cosmice în iahvism (§ 57). Lupta cu monștrii și alte teme eroice tradiționale sunt interpretate ca momente ale dramei eshatologice mazdeene, anume lupta împotriva demonilor daeva, așteptarea și pregătirea înnoirii universale (fraso-kereti). Întrucât Lumea era simbolic recreată și Timpul reînnoit prin ritul de Anul Nou, până la urmă a început a se situa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a cui va fi Împărăția Cerurilor!..."147. Superlativele au tocmai rolul de a submina textul. Replica dată este construită făcându-se apel la armele adversarului: supralicitarea lui Eminescu în postură de poet național, accentuarea spiritualității, ortodoxismul. Malec - eșantion de literatură "eroică", sau "imperialistă", sau "étalage de la nation"148 este cel de-al doilea articol prin care Ion Călimară își exersează talentul de pamfletar sau, mai bine zis, de parodist. Pentru că, dacă în primul articol sesizam apropierea de Arghezi, în Malec rezonanțele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al doilea articol prin care Ion Călimară își exersează talentul de pamfletar sau, mai bine zis, de parodist. Pentru că, dacă în primul articol sesizam apropierea de Arghezi, în Malec rezonanțele caragialiene sunt mai pronunțate. O bună parte dintre clișeele literaturii eroice, gândiriste sunt ironizate: Malec are ochii verzi, ochi a căror vedere determină poetul să-i asocieze cu "absolutul mistic al cleștarului ceresc", Malec se lasă cucerită abia după ce e plimbată prin mahalale și i se recită versuri "de largă respirație
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urmează), pare decis "să lase estetismul" la o parte, mai târziu revine la opinia afirmată în tinerețe, și anume primatul esteticului. Dorința de a face din cel considerat liderul generației sale unul exemplar, de a-l prezenta într-o aură eroică este ridiculizată chiar de Geo Dumitrescu. Volumului Aventuri lirice i s-au reproșat compromisurile, dar textele de aici reprezintă totuși poezie autentică, iar autorul lor nu dorește să se erijeze într-un luptăror anticomunist. Portretul lui Geo Dumitrescu relevă un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
destulă muncă’’. (Cf. V. D. Manciu, ,, De vorbă cu poetul Bacovia’’, în ,,Ateneu’’, 22, nr.2, februarie 1985, p. 10) Sau ar trebui să-i explic operațiunile intelectuale care intră în ceea ce Bacovia numea ,,muncă de visător’’, munca literară, chinuitoare, eroică, în mai mult de un caz, cum o arată jurnalele unor scriitori. Mă îndoiesc însă că atare noțiuni pot fi asimilate de cineva a cărui minte e dominată de prejudecata că ,,adevărata muncă’’ e șoferia: Pe vremea războiului din Iugoslavia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a înflorit pe pămîntul vostru natal». Le-aș reproșa romînilor de ce-au lăsat o atît de singură. De ce nu au privit-o și ascultat-o mai mult./ I-aș invita să-și plece genunchii la trecerea acestei tinere fete eroice, emanație misterioasă a secolelor de cavalerism”. Apoi adaugă propriul său comentariu: „Dar... noi n am știut și nu știm ce înseamnă cavalerismul în artă, nici pentru contemporani nici pentru posteritate. Uitarea și indiferența pentru marii noștri literați le-am dăruit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
relatările despre lumea fenomenală să fie factuale. După standardele noastre contemporane, cărțile de caracter din secolul al XVII-lea sunt o anomalie literară. Asta pentru că ele constau în descrierile unor personalități umane idealizate. Însă nu erau idealizări romantice, epice sau eroice, ci ale tipurilor de zi cu zi cum ar fi fermierul, lăptăreasa, învățatul ș.a.m.d. Astfel, oglindeau un portret social și fenomenal. Aici vedem o versiune prematură a științei sociale. Idealizarea caracterului era și punctul forte și punctul slab
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mare critic al vremurilor. Citatul aparține lui Mauric Thompson și merită să fie menționat în totalitate. Multe lucruri... indică o schimbare a interesului poporului față de ficțiunea analizei personajului și problemelor sociale în favoarea romanului istoric și a caracterului romantic al aventurii eroice. Am avut o perioadă de meditație intensă, ca să nu îi spunem morbidă, direcționată în special spre problemele grave ale societății, vieții domestice, politicii și vieții religioase. Se poate ca această grabă de a cerceta, acest efort de a exploata, să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai mare parte a artiștilor care au abordat subiecte moderne s-au mulțumit cu subiecte publice și oficiale, cu victoriile noastre și cu eroismul nostru politic" [1971, p.64]. " Există totuși subiecte aparte, care sunt, într-un fel, mult mai eroice. Spectacolul vieții elegante și al miilor de existente pasagere, ce circulă prin subteranele unui mare oraș criminali și femei întreținute iată cum Gazette des Tribunaux și Moniteur ne dovedesc că nu trebuie decât să căscam ochii pentru a ne cunoaște
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]