3,349 matches
-
e la fel de posibil ca violența să-i fi scăpat și lui de sub control. Abația nu e nici pe departe locul tihnit pe care ni-l închipuiam în serile când plănuiam întreprinderea noastră. Deunăzi a trebuit să ucid un nefericit care evadase dintr-un fel de carantină primitivă în care călugării țin o comunitate de vreo mie de oameni. Am temeiuri serioase să cred că e rezervorul lor de clone, dar, desigur, asta nu e decât o presupunere. Abatele a lăudat destoinicia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
altfel, sunt singur acum că Satul de Clone e doar locul în care călugării își desfășoară unul din experimentele lor genetice și că boala care-l înconjoară nu este decât minciuna care le face pe clone să nu dorească să evadeze. ― Am înțeles. Și ce-ai făcut în Sat? ― Am studiat... Am încercat să studiez artefactul pe care ei îl denumesc "Alambicul de Dumnezei". Nu știu deocamdată ce este, dar e clar pentru mine că e foarte important. Sper să am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Pentru a-l pune pe om la încercare. ― Dar șarpele viclean ce rost a avut? ― La fel. ― Interesant... Dar oare de vreme ce tot Dumnezeu îi crease pe acei primi oameni și le rezervase un destin clar, de sub spectrul căruia nu puteau evada, eșecul din Grădina Edenului nu a fost el oare programat? Oare nu știa Dumnezeu încă de la început că omul va cădea în păcat? ― Ba e posibil să fi știut. Nu sunt un teolog prea... ― Și atunci, o întrerupsese Rim, nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu ancheta privind moartea călugărilor din Biserica Alambicului de Dumnezei. ― Te știu. Tu l-ai omorât pe Jeremiah. ― Am omorât destul de mulți oameni în ultima vreme. Cine era Jeremiah? ― Un prieten drag. A încercat, la fel ca și mine, să evadeze... ― Aaa, mi-aduc aminte, zâmbi Rim. A fugit fiindcă îi luasei iubita. ― Xentya nu era iubita lui! strigă Stin făcând un pas spre Rim. Quintul intră instantaneu în modul de luptă și își trase lama de accun. Încă de când îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să primească augustina și toată tristețea lui. Dacă aș fi fost o femeie normală, și eu aș fi făcut orice ca să te am. ― Te-am văzut în seara aceea în care Abatele și Aloim au venit să salveze clona care evadase. De ce-i însoțeai? întrebă brusc Rim. Femeia gândi puțin, blestemîndu-și sora pentru actul acela necugetat. Vorbea cu Abatele când Aloim se năpustise în camera lor spunîndu-le că nu știe unde se găsesc nici Rim, și nici Stin. Nu era nevoie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu durere că nu-i venise încă nici o idee așa încît, disperat, se aruncă pur și simplu, cu gesturi stângace, încercînd să-i care pumni călugărului nedumerit. Minutul în care îl imobilizară trebuie să-i fi ajuns lui Mas ca să evadeze. Spre marea supărare a lui Kasser, călugării îi comunicară că urmează să meargă pe jos până la Abație. Șapte zile... 37. Ca mai toți tovarășii lui din Satul de Clone, Stin nu prea era obișnuit cu diminețile călduroase. Ziua aceea era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ei și dacă am înțelege... ― Ce să înțelegem? Tu va trebuie să înțelegi că dacă nu mă asculți s-ar putea să nu mai fie nici un Univers care să aibă nevoie de zeții tăi. Unul dintre soldații cu care a evadat tatăl meu s-a predat garnizoanei noastre de pe Vechea Terra numai ca să-mi poată trimite o scrisoare. Ceea ce scrie acolo tatăl meu e de-a dreptul înfricoșător. El crede că Abatele are posibilitatea de a redeștepta pe toate Lumile Agricole
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi iar mare, voi Ține în palma dreaptă două stele și voi deveni cea mai dulce și cea mai cinică femeie... Dacă o să vorbesc în noaptea asta în somn, o voi face probabil pentru a-mi povesti dorința de a evada într-un cer unde să găsesc... liniștea! Dacă în noaptea următoare voi vorbi iarăși în somn, o voi face desigur, pentru a-mi povesti... singurătatea! Dar nu o să știți niciodată de ce nu vorbesc în somn...niciodată! NICIODATĂ Niciodată nu am
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
vis. Nu are chip, nu are de ce! Nu are ce căuta pentru că la mine în vis nu este loc pentru nimeni!!! Dacă o să vorbesc în noaptea asta în somn o voi face probabil pentru a-mi povesti dorința de a evada într-un cer unde să găsesc: LINIȘTEA! Dacă noaptea următoare voi vorbi iarăși în somn o voi face desigur, pentru a-mi povesti: SINGURĂTATEA! Dar nu o știți niciodată de ce nu vorbescă in somnă niciodată! Te voi aștepta intr-o
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ei securitatea. (Adică, pentru ce făcea ea și când nu mai erau ei demnitari.) Din această țară ale cărei granițe erau păzite de soldați cu puștile îndreptate spre interior, cum spunea în textul său din Libération Mircea Dinescu, s-a evadat nu numai prin exil, ci și prin retragere programatică în sine, iar, la limită, prin moarte și sinucidere. Când spun asta mă gândesc la Daniel Turcea. La cartea sa Entropia, axată pe starea care precede distrugerea ființei și la inițierea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
-i omoare. Probabil că nici n-am vrut să ne gândim la asta. — Incidentul Matsumoto a avut loc în iunie, atunci încă nu exista suspiciunea că „este mâna sectei Aum“? Nu. Am aflat de la niște adepți care au reușit să evadeze că cei din secta Aum foloseau droguri pentru a-i iniția pe sectanți. Ba, mai mult, unii au fost omorâți prin linșaj. Nici măcar avocatul Takimoto nu s-a gândit că se va ajunge la gaz sarin. Știa că în învățăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă gândesc: «Ce bine ar fi fost dacă nu aș fi făcut asta, dacă nu aș fi zis asta!» Însă, odată ce mi-a intrat o idee în cap, nu mă las până nu o duc la bun sfărșit. Atunci am evadat în capitală și m-am întâlnit din întâmplare cu un consătean, care lucra la un producător de prosoape. El m-a întrebat: «N-ai vrea să vii și tu aici?» M-am angajat acolo ca ucenic. Îmi e rușine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Pe ici-pe colo și-au făcut cuiburi și trăiesc în grup. Oamenii obișnuiți nu știu nimic despre existența lor. Eroul principal, „eu“, a reușit să se infiltreze în lumea mitică. În timp ce mergea pe urmele lăsate de Întunegri, prin întuneric, a evadat și a ajuns cu bine în stația de metrou la Aoyama-itchōme, linia Ginza. După ce am scris romanul, m-am urcat în metrou și m-am gândit la Întunegri. Îmi închipuiam că odată se vor uni, vor ieși la suprafață din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din adâncul-adâncului. În spatele ei se află povestea întunericului de nepătruns al Întunegrilor. Pornind de la propriul text (din punctul de vedere al povestirii mele), cei cinci „executanți“ Aum, care au străpuns pungile cu sarin cu vârful umbrelelor ascuțite, sunt niște „Întunegri“ evadați din subteranul întunecat al Tokio-ului. Îmi închipui scena respectivă și mă scutur. Frică. Dezgust. Probabil că e o prostie ce spun acum. Aș vrea să urlu în gura mare: „Nu ar fi trebuit să facă asta. Pentru nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cel mai mult și a devenit membru. Cu puțin timp înainte de producerea atacului cu sarin de la metrou, a criticat unele idei politice din cadrul sectei. Drept urmare, a fost izolat într-o încăpere din Kamikuishiki. S-a simțit în pericol și a evadat. A fost exclus din sectă. E genul de persoană căreia îi plac lucrurile logice. Deși este critic în ceea ce privește fundamentul sectei, apreciază părțile pe care le înțelege. În timpul antrenamentelor a avut parte de câteva experiențe mistice, dar este prea puțin interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plecat. Aveau paznici acolo, dar am reușit să mă strecor. (Domnul Masutani a împrumutat bani de transport de la un vecin cu care s-a întâlnit pe drum și s-a întors în Tokio, la părinți. La câteva luni după ce a evadat a aflat că fusese exclus din secta Aum. Nu aveau nici un motiv să facă lucrul acesta.) Așa am ajuns să mă întorc la lumea de aici, nu pentru faptul că voiam să duc o viață obișnuită, ci pentru că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
facem: atunci când alegi cu mintea, cu rațiunea, când acționezi de pe tărâmul de unde ți se impun anumite reguli că așa „trebuie” să faci, vei observa cum parcă te blochezi întrun cerc al neputinței, al revoltei, un spațiu din care vrei să evadezi, deoarece nu te simți autentic, nu ești coerent cu inima ta. Atunci când însă te lași condus de Sinele tău Divin, când îți urmezi inima și alegi conștient să faci ceva pentru că așa simți, pentru că așa vrei, lucrurile se vor aranja
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
în care țăranii secerau grâul în fața munților Jura și peste vârfuri pluteau norii înalți de vară. Țăranii făceau căpițe de fân, iar galbenul lor saturat îmi amintea de poveștile pe care ni le spunea mama despre anii petrecuți în România. Evadam în această lume de dinaintea timpului meu, mă întorceam la coase și seceri ca să mă aflu acolo în siguranță, ferit de fraza pe care tata-mare o va face din nou să iasă din trupul lui uriaș - în una din secundele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
slugi dintre ai noștri... Nu pot să nu-i dau dreptate lui Petrache. Ce pot face eu e să mă dau binișor pe lângă milițian Șeful de post din comună. Are feciorul la liceu. Poate aflu cum stau lucrurile cu cei evadați din lagăr - a continuat ideia inginerul Cicoare. În cele din urmă, Petrache a reluat firul povestirii întrerupte de Costăchel. După două zile - așa cum ne-a spus colonelul - ne-am dus la regiment. Când ne-a văzut, parcă nu-i venea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
erați închși în lagăr. Nu vă scotea la muncă în coloană? La ce ți-ar fi folosit o asemenea legitimație? - a întrebat agronomul. Povestea-i lungă... Adevărul îi că această „Propuska” m-o salvat... Adică datorită ei am putut să evadez... Și o ai la dumneata? O am acasă. O ajuns ca vai de ea. Prin câte ape am trecut și câte ploi m-o prins!... Norocul meu că o țineam ascunsă în sân. Într-un fel de portofel din mușama
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meu că o țineam ascunsă în sân. Într-un fel de portofel din mușama, căpătat de la un neamț. Că altfel nu mai rămânea nici urmă din ea. Uite ce mi-i dat să aud! O hârtie amărâtă îl ajută să evadeze! Nemaiauzită întâmplare. Când ne spui povestea asta? - a întrebat agronomul tulburat. Până vom ajunge acolo îi cale lungă, domnule inginer. Acuma întebarea-i ce să fac eu cu hârtia asta? Nu-i nici un pericol să mă trimită înapoi? - a întrebat Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
țipă la el, ci este gata să-i asculte povestea... A spus-o pe îndelete... A sfârșit cu vorbele de care ajunsese să-i fie teamă: „Domnule căpitan!... Eu... eu... nu am fost eliberat din lagăr... Eu... am... eu am evadat!” „Aaa! Așa spune, băiete! Apoi pentru ăștia nu ești un erou, să știi! Pentru stârpiturile astea ești un dușman periculos! Pentru mine, însă... ” Căpitanul nu șia terminat vorba. A luat o foaie de hârtie... În timp ce scria, privea din când în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Se vede treaba că o mâncat pâine de tranșeu - a apreciat Petrache atitudinea căpitanului de la comisariat. Cred că ai băgat de seamă ce înseamnă sluga rușilor. Dacă era după majurul cela burduhos, mă mânca ocna. Când a auzit că-s evadat, parcă l-o văzut pe satana... O pus mâna pe telefon, iar pe mine m-o dat afară din birou... Și iar m-o chemat. M-o descusut din nou, ce și cum... Până la urmă, s-o dus la căpitan
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din saltele cu mare grijă să nu fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum le împletea nu știu, dar țineau cald la spate... Plata? O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat nimeni să evadeze? - a întrebat într un târziu inginerul Cicoare. Iarna? Nici să nu te gândești să faci un pas, că ai și murit! Cum s-o desprimăvărat, o încercat unul, da’ l-o adus repede înapoi. Doamne, prin câte o avut de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
împuns în inimă... L-am lăsat o vreme... „Și de ce n-am merge?” - m-am trezit eu vorbind. Atunci Filip s-o uitat la mine cu niște ochi limpezi ca azurul și m-o întrebat: „Chiar ai avea curaj să evadezi, Costăchele?” Decât aici. Mai bine mor... Dar liber.” - am răspuns eu. Din acea zi nu vorbeam altceva decât de evadare. Încetîncet, am făcut rost de niște încălțări mai bune, de câte o buleandră mai întreagă, de un bidon cazon și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]