3,103 matches
-
mele aș descrie desfășurarea și progresul idilei lor tragice, dar nu știu absolut nimic despre cele trei luni cât au trăit împreună. Nu știu cum se împăcau sau ce vorbeau între ei. La urma urmei ziua are douăzeci și patru de ore și culmile extazului nu pot fi atinse decât la intervale foarte rare. Nu pot decât să-mi închipui cum își petreceau restul timpului. Atâta vreme cât era lumină și cât rezista Blanche presupun că Strickland picta, și asta trebuie s-o fi iritat cumplit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu o oarecare dezamăgire mărturisesc că îi trata cam așa cum îi tratează toată lumea. N-am impresia că-l cunoștea pe El Greco. Avea o mare admirație pentru Velásquez, dar lipsită de orice bucurie. Îl încânta Chardin, iar Rembrandt îl ducea la extaz. Descria impresia pe care i-o făcea Rembrandt printr-o grosolănie pe care n-o pot repeta. Singurul pictor care-l interesa în mod cu totul neașteptat era Brueghel cel Bătrân. Pe vremea aceea știam prea puțin despre el, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-am strecurat la garderobă, iar de acolo, în stradă. După o oră de hoinăreală pe străzile pustii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai sătura de muzica lor. ― Dor, s-a mai întîmplat așa ceva? Oare totul sa fi fost spus în materie de iubire? ― Cine știe? De fapt marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat. ― Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz. Crezi că noi am putea să realizăm o mare pasiune, sau o capodoperă de amor cum zice Balzac? ― Sânt sigur că da, i-am răspuns cu încredințarea că n-o mințeam. ― Nu, Dorule, nici n-aș vrea. Ne trebuie o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
neașteptat s-o aud în acea împrejurare. Nu mă înșelam însă. Era aceeași melodie pe care o auzisem la cea dintâi întîlnire a noastră, acolo sus, la mansardă, după miezul nopții, strânși unul lângă celălalt, cu mâinile împreunate, plutind în extazul pe care îl dă iubirea. Totul s-a șters din jurul meu, n-am mai văzut pe nimeni, și-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran luminos, pe care se proiectau scene din poemul pe care îl trăisem noi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu toate acestea, chiar vreau să înțeleg misterul tău, iar asta, pentru că, de-a lungul vremii, am ajuns să îmi dau seama că este mai bine să vorbești cu cineva când se află în agonie, decât când se află în extaz. Așadar, deschide-ți inima, vorbește-mi! Nu-ți cer să-mi spui ceea ce nu vrei sau ceea ce nu poți. Simte-te liberă, deci, sămi povestești doar ce anume crezi că trebuie povestit, dar numai povestește, te rog! Nu uita că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fericire matură, care izvorăște întotdeauna ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întâmplări de toată ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
probabil, ceva de spus. Războiul cu mine. Am vorbit despre frumusețe. Dar și aici trebuie aduse niște corecturi pentru a nu cădea în greșeala specialiștilor care, văzând în greci un "popor estet", uită că în Olimp iubirea nu atinge niciodată extazul sau nefericirea. Iubirile zeilor greci au mereu ceva de alcov banal. Zeii aceștia, care imită tot ce văd la oameni, se comportă ca niște a-manți mediocri. Ei cunosc amorul, nu dragostea. Nu trec niciodată de limitele unei împreunări. În această
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în vechime, de-a lungul Căii Sacre, statuile de aur sau caii de aramă, printre lauri amari, și cum veneau, necontenit, procesiunile de pelerini ce urcau spre templul lui Apolo, unde, în spate, într-o grotă, ieșeau aburii ce provocau extazul Pythiei, îmbătînd-o ca un alcool greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din fericire, e soare, lumina după-amiezii aurește puțina iarbă rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc să fie ambigue
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ordinului. - Întocmai, zise Gosseyn. Secoh păru tulburat, iar Gosseyn spera că în mintea lui se forma imaginea a tot ce va însemna revelația publică a convertirii prințului moștenitor Ashargin la religia lui dragă. Avea el viziunea unei galaxii întregi în extaz în fața imaginii videofonice a criptei zeului Adormit? Așa spera Gosseyn. Secoh puse jos furculița și cuțitul și-și așeză mâinile pe masă. Arătau fine și sensibile, dar aveau în ele și fermitate. Zise în sfârșit cu amabilitate: - Băiatul meu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întreb iar dacă îi plăcea natura. O duceam, în entuziasmul meu, pretutindeni după mine, pe dealuri, prin păduri, pe munți, la mare, exclamam, țipam, tremuram de plăcere sau eram melancolic când, imperial, se cobora soarele să se culce. Îmi întrerupeam extazul nu-mai pentru a întreba: "Nu e așa că e frumos?" Și mi se răspundea identic: "Da!" Cum pot să știu, așadar, întrucît îi plăceau aceste lucruri cu adevărat sau numai mă repeta și dacă truda excursiei n-o suporta decât din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
n-o să pricep exact ce se numește fericire, așa aspectul ei variază după om și după clipă. Parcă e valul superb care se întinde până la mine și se destramă înainte de a detaila toate farmecile din el. Pot numi fericire aceste extaze și torturi ce se succed mereu și aceste potoliri, pentru un scurt timp, în fața mării?! Scot din toate aceste atâtea emoții, atât orgoliu de a trăi intens, de a fi în mine un foc cu arșițele și palpitările lui! De
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de ultimele scrupule ce mi-au mai rămas. Viața e minunată, numai noi suntem de vină că o urâțim. Cit timp voi avea un copac verde și parfumat în față voi putea fi fericit!" Străbat uneori în noi astfel de extaze și așa ne tulbură, încît credem că trebuie să dureze mereu, oricât experiența ne-ar învăța că ne vom regăsi curând exact ca mai înainte. Oricine îți dă aceeași povață: ca un menaj să dureze (și se poate extinde asupra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și să nu mă arunc decât după ce mă voi impregna cât mai mult de apă și de cer. (Aș lua cu mine și patefonul? Ce placă mi-aș alege pentru ultima ascultare?) Cu ocazia morții, aș găsi un prilej de extaz. Ideea morții a devenit la mine un tic. Apare cu ocazia întîmplărilor celor mai diferite și astfel o amestec printre chestiunile neînsemnate și-i micșorez gravitatea. Unii surâd când eu pornesc mereu aceleași obsesii, ca și cum aș da din cap tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt observații valabile pentru orice om, dacă are curajul să se examineze fără menajamente. Poate ca ai dreptate: aș vrea să pot privi marea în tihnă. Cred că privind marea sau ascultând muzică bună, parvin să ajung, numai atunci, la extaz, să nu mă mai întrerupă spiritul critic ce-mi distruge de obicei orice bucurie. - Mă întreb uneori dacă ești om. Am iubit o mașinărie. Oricât desubtilă ar fi, îi lipsește singurul lucru care interesează în dragoste: umanitatea. - Tragi concluzii prea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fugă cu mine, să-și renege familia, să trăiască cu mine nemăritată, în văzul tuturor, indiferentă la bârfeala lumii, să se arunce în mare fără de nici o ezitare. Starea care o cuprinde în întregime (o simt în toate fibrele vibrînd) este extazul. Ce magnifică noapte! Ce parfumat e aerul, stelele ce sclipitoare și luna halucinantă, pe razele căreia coboară și urcă fără oprire strigoii și toate arătările. Ursitoarele torc firul vieții noastre din raze de lună! Iar marea! Tot mai aproape se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stranie liniște. În noaptea de culoarea cernelii indiene, nimeni nu mai putea nici măcar să respire, în timp ce frunzele uscate se învârteau și dansau haotic, pe un cer nefiresc. — Un koto? întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
construcție, de la cherestea și până la mobilier, erau contribuții din partea seniorilor provinciali care se convertiseră la creștinism. Aș dori să văd cum țineți cursurile, anunță Nobunaga. Presupun că toți copiii sunt aici. Auzind ce voia Nobunaga, preoții aproape că intrară în extaz și-și spuseră unii altora ce onoare le făcea vizita aceea. Neluându-le în seamă sporovăiala, Nobunaga urcă, grăbit, treptele. Aproape în panică, unul dintre preoți alergă înainte în clasă și-i informă pe elevi despre neprevăzuta inspecție a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un stil de viață original și nici măcar nu avea chef să-și ia diploma pentru a contracara hegemonia culturală masculină. Nici carnea lui Beverley, de consistența smântânii, și nici statisticile pe care aceasta i le oferea nu reușiseră să elibereze extazul sexual încătușat în pieptul îngust al lui Carol, așa cum nu reușiseră nici cele cam șapte penisuri ca niște cârtițe oarbe, care o pătrunseseră și lânceziseră pe coapsele ei subțiri de când începuse să fie interesată de genul ăsta de lucruri. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sub tensiune... Dan, deci... Dan băuse dintotdeauna și se îmbătase dintotdeauna. Era una dintre chestiile care, la început, o făcuseră pe Carol să-l îndrăgească. Se cufunda cu totul în beție, într-un mod absolut fermecător, ca un derviș în extaz sau ca un swami în transă; își revenea în dimineața următoare, la micul-dejun, îmbrăcându-și identitatea ca pe un pulover tras peste cap. Chiar că am făcut-o lată noaptea trecută, obișnuia să glumească rușinat, cu degetele mari în buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se înfioare până în vârful unghiilor vopsite de la degetele picioarelor. Sigur că era conștientă de act în sine, dar senzația de eliberare, de a fi scăpat de urcatul la bord și de manipularea extenuantă din partea lui Beverley, o dusese pe culmile extazului. Ajunse la orgasm în doar câteva secunde, cu un deget pe umflătura lucioasă a clitorisului, iar celălalt înăuntrul vaginului. Genericul știrilor de la ora zece îi acompania suspinele. De atunci, acesta a fost tiparul serilor lor: Dan pleca la băute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că fata era Butch Beausoleil. Ceva mai târziu am realizat că bărbatul - bărbatul era John Self. Eu, cu alte cuvinte. Așa cum te-ai așteptat, așa după cum deja știi, Butch își repeta rolul. Ochii închiși și fața întoarsă dezvăluiau camerei un extaz fabricat: aparatul de filmat. Am calculat unghiul și m-am întors spre dreapta. Uite obiectivul camerei, nasul lui roșu, pus chiar la vedere pe măsuța de sub fereastră. Pe ecran, cuplul își schimba poziția des și plin de elan. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de acolo până când nu s-au stins ultimele acorduri. Motanul se ridică plictisit și era gata să iasă din încă pere, când Ioana pomeni, în sfârșit, și de el. — Astăzi am un prieten nou: Petrușka. Adoră muzica, o ascultă în extaz, pe urmă se uită la Sergiu din fotografii, are o adevărată pasiune pentru mine, nu mă pot mișca un pas fără să vină după mine. Pot să-l cert, să-i trag cu bi ciușca peste dos, să trec peste
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală potrivit căreia „Dumnezeu a creat lumea, dar a sculptat Italia“. — Povestește-mi ceva care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]