7,566 matches
-
unele nuvele de Mircea Eliade. Nu lipsesc motivele consacrate de literatura lui Borges, cartea magică declanșatoare de mari aventuri existențiale și himera unui Aleph, care, „întors”, povestește viitorul. Romanul A opta zi de la facerea lumii..., definit de autor cu ironie „fantastic, polițist, metafizic și realist-socialist”, este structurat ca dialog între texte aparținând unor „autori distincți” - Prometeu, Sisif, Don Quijote, Ilie Săbiuță, Pandele Carabăț - și se așază la granița între roman și eseu, având ca dominantă drama cunoașterii, prezentă subiacent în povestiri. Scenariul
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
programului său inițial. Însuși Ion Vinea promovează în lirică un modernism moderat, în care sunt îngemănate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. În proză, tendințele novatoare sunt mai marcate, iar formulele tradiționale aproape absente. Ion Vinea se distinge prin scrierea fantastică Paradisul suspinelor și prin alte schițe cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz, care se bucură de o atenție deosebită prin prezentările semnate de G. Ciprian. Scrieri în proză semnează Ion Călugăru, Claudia Millian, Romulus Dianu și, sporadic
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
valoare poetică, ci și una lingvistică. Din prefață se rețin câteva detalii asupra împrejurărilor în care s-au cules baladele, a ocaziilor în care acestea se cântă, precum și observații privind melodiile cântecelor bătrânești, formulele lor finale, reacția ascultătorilor. Alături de balade fantastice, dintre cele mai vechi, numeroase sunt baladele vitejești, din care cel mai bogat reprezentat este ciclul Novăceștilor: Gruia lui Novac, Turcul și Novăceștii, Novac vinde pe Gruia. Prin tematică și circulație, unele balade sunt caracteristice Banatului: Roman Voinicul, Stoican, Rozan
CORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286414_a_287743]
-
mai bune se ivesc atunci când atenția naratorului față de realitate (înviorată în câteva rânduri de o emotivitate lirică temperată) pare a se subordona unei mecanici abulice, de un lirism leneș. G. Călinescu observase adâncirea realismului „sub proporția normală a verosimilului, până la fantastic și suprarealistic.” Această calitate, ținând de modernism, face proza lui C. interesantă, însă într-o cheie minoră. SCRIERI: Odaia ambulantă, București, 1930; Flori de întuneric, îngr. Artur Silvestri și Ioan Groșan, introd. Artur Silvestri, Cluj-Napoca, 1978. Repere bibliografice: G. Călinescu
CORNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]
-
carne crudă,/ Și nimeni nu voia să mă audă./ Din timp în timp, doar câte-o-înjurătură/ Îmi săruta urechile râioase - / Răscolitor durerilor din oase.” Versurile din volumul Arhipelag dezvăluie aceeași conștiință neliniștită și gravă, iar postura contestatară își asociază acum elemente fantastice în elaborarea unei genealogii clamată ca o provocare: „Tatăl meu era un lunatic:/ noaptea ieșea din baltă și s-agăța de cer,/ zvârlea cu trestii în broaște și, sălbatic,/ Se avânta spre Lună, fluturând un hanger” sau „Eu sunt poetul
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
multe proze ale lui N. Gane, înșirate între 1867 și 1877, pot fi întâlnite și Decebal (1869) și Tuhutum (1870) ale lui I. Pop-Florantin. Parte sub influența romantismului german, parte sub aceea a mitologiei naționale, C.l. propune și câteva nuvele fantastice: O floare albă (1869) și O casă neagră (1870) de I. Pop-Florantin, SărmanuI Dionis (1872) de M. Eminescu. Cu povestiri este prezent I. Creangă, căruia îi apar, între 1875 și 1884, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Dănilă
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
Ciobanu, Opera, 195-199; Cândroveanu, Printre poeți, 182-187; Raicu, Fragmente, 304-307; Tartler, Melopoetica, 168-171; Munteanu, Jurnal, IV, 247-249; Nicolae Manolescu, Autoportret în fereastra poeziei, RL, 1989, 3; Al. Călinescu, Tensiuni lirice, CRC, 1989, 10; Coșovei, Pornind, 15-21; Gabriel Dimisianu, Cotidian și fantastic, RL, 1991, 2; Eugenia Tudor-Anton, Daniela Crăsnaru, „Pluta răsturnată”, VR, 1991, 5; Elisabeta Lăsconi, Camera, podul, planta..., CC, 1991, 8-9; Traian T. Coșovei „Fereastra în zid”, CNT, 1992, 29; Cristea, A scrie, 199-203; Poantă, Scriitori, 112-114; Ion Pop, Daniela Crăsnaru
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
Atmosfera e dată de amenințarea tulbure venind din partea unor „străini”, a „furilor”, a intrușilor, cu o voită confuzie între spațiul ogrăzii și cel al țării. Imaginile declinului sunt amplificate simbolic. Cronica anului de secetă capătă, prin acumulări hiperbolice, o coloratură fantastică. Viziuni opresive, goyești, trădează angoasa deposedării de existență: „golul pătrat, numărul sterp și sensul nul” (Păretele de var, S-a culcat o fiară, Bivolul de jar). Inversiunea tuturor semnelor arată un Dumnezeu crud, oglindă indiferentă, sau înșelător - „măscărici”, „tertipar”, „nebun
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
asupra evenimentelor fundamentale ale vieții: nașterea, nunta și moartea. Romanele, denumite ulterior poeme, desfășoară narativ, dar și pe un principiu al asociației de imagini, fantasme, evenimente cu tipare de mit, lăsând să se întrevadă natura miraculoasă a existenței, întrepătrunderea dintre fantastic și real. Obscur, pierdut în, nerecunoscute de ceilalți, hierofanii, miracolul nu se refuză eroilor lui A. Cum realul e simplă fațadă, dincolo de care joacă altceva, cum observația fixează conținuturi ce scapă conștiinței (prin oniric, halucinații, nevroze), proza rupe cu tradiția
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
natură (un viitor al ființelor purificate, „matematic uniforme”, înfiorează imaginația, dând tablourilor coloratura unei utopii negative), iar ordinea publică, în fața „revoluției” Învierii, eșuează ridicol. Arestați sunt, pentru „port de nume ilicit”, Kogălniceanu, Tudor Vladimirescu, Eminescu. Grotescul, comicul oribil, cu excrescențe fantastice, sub semnul căruia stă romanul, are o motivație metafizică: arată vremuri de-a-ndoaselea, fără credință, agonice. Alianța dintre clovnesc și sacru, amestecul viață-moarte fac din Cimitirul Buna-Vestire o scriere provocatoare, în care insolitul dă o deschidere vizionară pamfletului. Pamfletul, gen mușcător
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în colaborare cu Dana Lovinescu, Iași, 1999; Dragostea e un Trabant, București, 2003. Repere bibliografice: Ioan Lascu, Povestiri neverosimile cu final verosimil, dar și invers, TMS, 1998, 7-8; Dan C. Mihăilescu, Evadând în ficțiune, „22”, 2000, 4; Daciana Branea, Arca fantastică, O, 2000, 1; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 50-60; Cătălin Constantin, Călătorie cu un Trabant australian, RL, 2003, 16. D.C.M.
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
etos popular, balcanic și oriental (Papucii lui Mahmud) sau în visul lui Stoicea (Moara lui Călifar), cel pus la încercare de diavol, dar și cu ecouri, tot la el, dintr-un fond folcloric și legendar dunărean, adesea cu irizări de fantastic și magie (În pădurea Cotoșmanei, Copca rădvanului) ori purtând urmele istoriei (Lângă apa Vodislavei) sau pe cele ale conviețuirii, ca dialog interetnic, de credințe și mentalități (De la noi la Cladova, Soleima, Papucii lui Mahmud). Mihail Sadoveanu vedea în ceea ce considera
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de rimă și ritm. Și în proză scriitorul este ispitit de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu la D. Anghel, dar și altele care imaginează subiecte din epoci legendare, în reconstituiri cu un caracter fantast. Mai târziu
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
aparent fidel, întâmplări obișnuite. Multe povestiri stau sub semnul amintirii, teren prielnic meditației și regretelor. Lumea satului transilvănean îi oferă material bogat, permanențele etice ale acestui microunivers - dreptatea, adevărul, onestitatea, compasiunea - fiind frecventate în spirit sămănătorist. Eresuri și răsfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui B. Mediul citadin, considerat, tot
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
numai) al Antirenașterii și Contrareformei. Opus stilului clasic, instaurat de Renaștere, b. sfidează principiile de normă, ordine, măsură, echilibru, promovând iregularul, excentricul, dând frâu liber imaginației, practicând gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste, cultivând fabulosul, fantasticul, spectaculosul. În poezie, unde proliferează sub denumiri precum concettism, gongorism, marinism, eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru extraordinar, pentru aventură
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
1971, Insula spionilor, 1972, Întâlnire în Valea Morții, 1974, Prețul tăcerii, 1974, Pichetul în alarmă, 1976, Invidia, 1979, Martor ocular, 1982 ș.a.). Scriitorul, care nu uită de micii cititori (Armata de pitici, 1974), abordează, adresându-se vârstei pionierești, literatura științifico-fantastică (Fantastica aventură 2101, 1975) sau se inspiră din lumea sportului (Ultima repriză, 1989). În afara unor scenarii radiofonice, confecționează și scenarii pentru televiziune, Prescripția (1969) fiind primul serial polițist românesc. În conflictul permanent dintre „oameni” și „neoameni”, între apărătorii legii și răufăcători
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
polițist, București, 1969; Jos masca, domnule Dib, București, 1971; Pâinea și sarea, București, 1971; Voalul negru, București, 1971; Insula spionilor, București, 1972; Furtul, București, 1973; Armata de pitici, București, 1974; Întâlnire în Valea Morții, București, 1974; Prețul tăcerii, București, 1974; Fantastica aventură 2101, București, 1975; Pichetul în alarmă, București, 1976; Colivia de aur, București, 1977; Răfuiala, București, 1977; Pseudonimul, București, 1978; ...Restul se aranjează, București, 1978; Invidia, București, 1979; Obsesia, București, 1979; Trădătorul, București, 1979; Martor ocular, București, 1982; Pe cont
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
artă plastică și subiectul receptor sau oferind comentarii inedite pe marginea câtorva capodopere ale picturii naționale și universale. Preocupări similare manifestă și pentru muzică și literatură, de o importanță specială fiind un studiu de sinteză din 1941, Note despre nuvela fantastică. Debutul scriitoricesc al lui B. se produce în anul 1935, când publică în „Pagini literare” două tablete, intitulate Însemnări. Nuvele - cele mai multe incluse apoi în volumele Hanul roșu (1938), Semn rău (1943) și Îngerul alb (1944) - și tablete literare va publica
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
alb (1944) - și tablete literare va publica (semnând și V.B.) în „Pagini literare”, „Gând românesc”, „Națiunea” (Brăila), „Curentul literar”, „Sfarmă-Piatră”, „Gândirea”. Prozatorul este interesat de surprinderea tragicului din existența umană, pe care îl abordează cu mijloacele unui fantastic pregnant, original. Fantasticul este înțeles de B. ca o incursiune în „reversul” realității imediate, palpabile, experiență, după el, perfect posibilă; acest „revers” îi apare ca un accident survenit în desfășurarea logicii comune a existenței, la confluența dintre starea de vis și cea de
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind, în egală măsură, destrămarea și nimicirea materiei. Regele singur, despre care nu se poate spune dacă este un supraviețuitor sau o nălucă, oficiază la serbarea halucinantă a propriei sale nunți. Tehnica vizualizării fantasticului este utilizată de B., într-o gamă de mare mobilitate a imaginației, și în Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, Țara depărtărilor, Teodot nebunul, Păcatul fratelui Beatus, Insula vrăjitoarelor. SCRIERI: Hanul roșu, Sighișoara, 1938; Semn rău, București, 1943; Îngerul alb, București
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
înstărit. B. urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, funcționează ca profesor de liceu și devine apoi profesor la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova. Își susține teza de doctorat în 1973, cu tema Elemente fantastice în romantismul românesc. A debutat în 1968, în revista „Ramuri”, cu un studiu asupra manuscrisului dramei neterminate Sfârșitul de Gib I. Mihăescu și a continuat să publice intermitent studii și articole în revistele „Ramuri”, „Cronica”, „Vatra”, despre poeții romantici, literatura
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
în romantismul românesc. A debutat în 1968, în revista „Ramuri”, cu un studiu asupra manuscrisului dramei neterminate Sfârșitul de Gib I. Mihăescu și a continuat să publice intermitent studii și articole în revistele „Ramuri”, „Cronica”, „Vatra”, despre poeții romantici, literatura fantastică, epoca marilor clasici, precum și recenzii de întâmpinare ale cărților de critică și istorie literară. Primul său volum, Realismul literaturii fantastice (1975), a fost primit cu interes, reprezentând cel dintâi eseu de proporții asupra unei teme controversate, abia atunci repusă în
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
I. Mihăescu și a continuat să publice intermitent studii și articole în revistele „Ramuri”, „Cronica”, „Vatra”, despre poeții romantici, literatura fantastică, epoca marilor clasici, precum și recenzii de întâmpinare ale cărților de critică și istorie literară. Primul său volum, Realismul literaturii fantastice (1975), a fost primit cu interes, reprezentând cel dintâi eseu de proporții asupra unei teme controversate, abia atunci repusă în discuție la noi. În contextul epocii, autorul pornește de la definirea fantasticului ca spațiu literar cu un conținut psihologic și o
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
critică și istorie literară. Primul său volum, Realismul literaturii fantastice (1975), a fost primit cu interes, reprezentând cel dintâi eseu de proporții asupra unei teme controversate, abia atunci repusă în discuție la noi. În contextul epocii, autorul pornește de la definirea fantasticului ca spațiu literar cu un conținut psihologic și o expresie artistică specifice; experiențele creatoare sunt ordonate într-o imagine diacronică. Trimiterile la studiile consacrate fantasticului (Țvetan Todorov, Roger Caillois) contribuie la o mai bună situare a contribuției proprii. Imaginația scriitorilor
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
controversate, abia atunci repusă în discuție la noi. În contextul epocii, autorul pornește de la definirea fantasticului ca spațiu literar cu un conținut psihologic și o expresie artistică specifice; experiențele creatoare sunt ordonate într-o imagine diacronică. Trimiterile la studiile consacrate fantasticului (Țvetan Todorov, Roger Caillois) contribuie la o mai bună situare a contribuției proprii. Imaginația scriitorilor romantici (1978) folosește un „criteriu” mai larg în individualizarea unei secțiuni a universului poetic romantic, spre a demonstra prezența în literatura română a unui filon
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]