4,972 matches
-
de secvența În care un fachir reconstituie doar prin forța privirii o vază spartă În mii de cioburi. Luase cu el În cameră castronașe și farfurii și le spărsese fără să facă zgomot, dar, spre marea lui dezamăgire, castronașele și farfuriile rămăseseră tot cioburi În ciuda privirilor supărate pe care le ațintea asupra lor. La doisprezece ani, reușise să-l Întîlnească pe Sabu care, după ce cunoscuse celebritatea În lumea Întreagă, fusese pînă la urmă nevoit să se producă la circ. La sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de gînd să-i spun că utilizarea pe care el o dădea planului amplu Îi conferea spectatorului o libertate a privirii care-i Îngăduia mai apoi să vadă altfel spctacolul Însuși al vieții. Iar mama Îmi distrăgea atenția Întinzîndu-mi o farfurie: „Mănîncă, François, e carne de pui!“. Am izbutit să-l epatez pe Jacques Tati amintindu-i că la sfîrșitul Vacanței domnului Hulot, În secvența balului, se aude În spatele muzicii vocea unui crainic provenind de la un post de radio rămas deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei a fost cel care le-a așezat cu mîna lui Într-o vază pe care o primiseră, mi-a spus el, ca dar de nuntă. În timpul mesei, doamna Piaget mi-a luat cu amabilitate toate oasele de pește din farfurie, un soi de păstrăv auriu pescuit chiar În dimineața respectivă de soțul ei. Jean Piaget a fost bine dispus În tot cursul mesei. Se mira de absolut tot și, ca să-și arate mirarea, Își Începea fraza cu „Doamne, Dumnezeule!“. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a oprit mi-a interzis să intru în camera lui. ă Dă-mi mie supa și i-o voi duce eu. ă Spuneți că sunteți un magistrat? ă Da. ă și ne veți plăti? ă Da. Madame Kezel luă o farfurie din dulap pe care o umplu cu un lichid gros și maro, după care i-o dădu lui Porfiri cu o lingură și cu o coajă de pâine mucedă. ă Dacă ați putea să îl rugați pe Pavel Pavelovici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl hrănească cu lingura. Din când în când își umplea gura cu pâine, pe care nu o putea mesteca decât după ce o muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit cu siguranță de mâncare. ă Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
își umplea gura cu pâine, pe care nu o putea mesteca decât după ce o muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit cu siguranță de mâncare. ă Doar ți-am spus. Eu sunt Porfiri Petrovici. Vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
insinuați! ă Lilia era cea mai tânără dintre fete? ă Lilia, oh, Lilia, numai la Lilia vă e gândul. Dar chiar și ea să știți nu mai e virgină. și cum o spuneți voi rușii? Mai bine un porumbel în farfurie, decît o potârniche pe acoperiș? ă Proverbul nu e chiar așa, totuși dacă aș dori o fată foarte tânără, o virgină, știți pe cineva care ar putea să îmi facă rost? ă Ce mă puneți să fac? Să fur fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai potrivite pentru masa săracilor și spărgându-se din te miri ce, s-ar putea întâmpla ca, într-o zi, o femeie, din nenumăratele care trăiesc în barăci, să-și aducă aminte să-i spună șefului familiei, Avem nevoie de farfurii noi, la care el fără îndoială va răspunde, O să am grijă de asta, câteodată trece o furgonetă pe care scrie Olărie, sigur are farfurii, Și căni, va adăuga femeia, profitând de dispoziția lui binevoitoare, Și căni, n-o să uit. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care trăiesc în barăci, să-și aducă aminte să-i spună șefului familiei, Avem nevoie de farfurii noi, la care el fără îndoială va răspunde, O să am grijă de asta, câteodată trece o furgonetă pe care scrie Olărie, sigur are farfurii, Și căni, va adăuga femeia, profitând de dispoziția lui binevoitoare, Și căni, n-o să uit. Între barăci și primele clădiri din oraș, ca un pământ al nimănui despărțind două tabere adverse, se întinde un spațiu larg, lipsit de construcții, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se întoarcă acasă. Olarul zâmbi cu tristețe, N-a fost treisprezece, treisprezece nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea o să mai vedem, ce mizerie de viață. Femeia din barăci, cea care avea nevoie de farfurii și de căni noi, își întrebă soțul, Așadar ai văzut furgoneta de la olărie, iar bărbatul îi răspunse, Da, am obligat-o să se oprească, dar apoi am lăsat-o să plece, De ce, Dacă te uitai la fața omului dinăuntru, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din spate, chemându-l, Hei, domnule, domnule, vino încoace. Omul se opri, Vrei totuși să te ajut, întrebă, Nu, nu e asta, Atunci, Vino încoace, fă-mi hatârul. Omul se apropie iar Cipriano Algor rosti, Ia jumătate de duzină de farfurii, du-le nevestei dumitale, e un dar, și ia-le și pe astea șase, sunt de supă, Dar n-am făcut nimic, se miră omul, Nu contează, e ca și cum ai fi făcut, și, dacă îți trebuie un urcior pentru apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dar n-am făcut nimic, se miră omul, Nu contează, e ca și cum ai fi făcut, și, dacă îți trebuie un urcior pentru apă, poftim, Într-adevăr, un urcior mi-ar prinde bine acasă, Atunci ia-l, ia-l. Olarul împachetă farfuriile, mai întâi pe cele întinse, apoi pe cele adânci, le puse unele într-altele, le așeză în îndoitura brațului stâng al bărbatului și, cum urciorul de apă era suspendat de mâna lui dreaptă, omul nu avu cum să mulțumească, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de astă dată, se făcu nevăzut, destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de mărime medie, tot atât cât ar cântări în fericita minte a miresei douăsprezece petale de roză albă și o petală de roză roșie. Cuvântul fericit n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
citit, ochii văd prin degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce văd ochii. De parcă nu s-ar fi frământat destul, Cipriano Algor se mai întreba, gândindu-se la vechiul cuptor al olăriei, câte farfurii, căni, ulcele și glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele care n-au fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai departe, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era tentat să oprească furgoneta ca să se convingă că sub prelate și panouri creșteau într-adevăr plante reale, cu fructe ce puteau fi mirosite, pipăite și mușcate, cu frunze, tuberculi și muguri ce se puteau găti, asezona și așeza în farfurie, sau dacă trista melancolie dinafară contamina cu incurabilul ei artificiu și ce creștea înăuntru, orice ar fi fost. După Centura Verde, olarul o apucă pe o stradă secundară, se zăreau niște pâlcuri anemice de arbori, câmpuri neîngrijite, un pârâu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mănâncă la o extremitate a mesei, tatăl la capăt, Marta pe locul lăsat liber de mamă, și, în fața ei, Marçal, când e acasă. Cum a fost de dimineață, întrebă Marta, Bine, ca de obicei, răspunse tatăl plecându-și capul spre farfurie, A sunat Marçal, Da, și ce vrea, Mi-a spus că ați vorbit despre mutarea noastră la Centru, când va fi promovat gardian intern, Da, am vorbit despre asta, Era supărat pentru că din nou ai spus că nu ești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lut, E încă un motiv ca să părăsești toate astea, Doar nu crezi c-o să te las singur, O să vii să mă vezi din când în când, Tată, te rog, vorbesc serios, Și eu, fata mea. Marta se ridică să schimbe farfuriile și să servească supa, pe care familia obișnuia s-o mănânce după masă. Tatăl o urmărea cu privirea și se gândea, Discuția asta complică lucrurile, mai bine i-aș spune imediat. N-a făcut-o totuși, deodată fiica lui avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a căzut multă din cer, O să i le duc, Cum vrei, tată, dar gândește-te că n-o să se mai dea dus, Așa cred și eu, dacă aș fi în locul lui, aș face la fel. Marta vărsă mâncarea într-o farfurie veche pe care o ținea sub cuptor, fărâmiță deasupra o bucată de pâine, și stropi totul cu puțină supă, Poftim, dar atenție că e doar începutul. Cipriano Algor luă farfuria și dădu să iasă din bucătărie când fiica lui îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui, aș face la fel. Marta vărsă mâncarea într-o farfurie veche pe care o ținea sub cuptor, fărâmiță deasupra o bucată de pâine, și stropi totul cu puțină supă, Poftim, dar atenție că e doar începutul. Cipriano Algor luă farfuria și dădu să iasă din bucătărie când fiica lui îl întrebă, Îți amintești că mama a spus, atunci când a murit Constant, că nu mai vrea câini pe lângă casă, Îmi amintesc, dar aș pune rămășag că, dacă ar fi în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când fiica lui îl întrebă, Îți amintești că mama a spus, atunci când a murit Constant, că nu mai vrea câini pe lângă casă, Îmi amintesc, dar aș pune rămășag că, dacă ar fi în viață, nu tatăl tău i-ar duce farfuria câinelui pe care ea nu-l vrea, răspunse Cipriano Algor, și ieși fără să audă șoapta femeii, Poate că ai dreptate. Ploaia cădea din nou, era aceeași burniță înșelătoare, aceeași pulbere de apă dansând și amestecând distanțele, până și forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
negru, apa se scurgea de pe frunze în picături mari și rare, acum una, apoi alta, la întâmplare, de parcă legile hidraulicii și dinamicii lichidelor, încă stăpânind dincolo de precara umbrelă a copacului, sub el nu s-ar fi aplicat. Cipriano Algor puse farfuria cu mâncare pe jos, se dădu trei pași înapoi, dar câinele nu ieși din adăpost, E imposibil să nu-ți fie foame, spuse olarul, ori poate ești un câine care se respectă, nu vrei să arăți cât îți este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Repet că n-am intenția să mă căsătoresc, și în nici un caz cu prima femeie care-mi iese în cale, cât despre restul, te rog să nu-mi strici seara, N-am vrut asta, iartă-mă. Marta se ridică, strânse farfuriile și tacâmurile, împături fața de masă și șervetele, tare s-ar înșela cel care ar crede că meseria de olar, fiind o muncă brută ca în acest caz, practicată într-o așezare mică și fără farmec, cum s-a ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
noroi și de resturi vegetale, mai ales labele și pântecele, semn mai mult decât probabil al unor aspre traversări de câmpuri cultivate și de pustietăți, nu al unuia care ar fi călătorit comod pe șosea. Marta se apropiase, aducea o farfurie cu puțină mâncare pentru câine, nimic prea substanțial, doar cât să confirme întâlnirea și să celebreze botezul, Dă-i-o tu, spuse tatăl, dar ea îi răspunse, Nu, dă-i-o dumneata, voi avea ocazia să-l hrănesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
variante, doar pentru a evita repetițiile plictisitoare, e singurul motiv pentru care, în loc de Cipriano Algor, am scris olar, dar și bărbat, bătrân și tatăl Martei. Or, cum spuneam, câinele Găsit, după ce, cu două lipăieli rapide, făcu să dispară mâncarea din farfurie, demonstrând clar că nu-și considera încă mulțumită cum trebuie foamea de ieri, își ridică botul ca așteptând o nouă porție de hrană, așa cel puțin a interpretat Marta gestul, de aceea îi spuse, Ai răbdare, prânzul e mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multele bălți de apă pe care ploaia le lăsase în jurul casei, dar îl reținea ceva, dacă am vorbi despre sentimente de oameni, n-am ezita să vorbim de scrupule sau delicatețe de maniere. Dacă i-au pus alimentele într-o farfurie, dacă n-au vrut să le adune necuviincios din noroiul de pe jos, atunci și apa ar trebui băută din recipient propriu. Trebuie să-i fie sete, spuse Marta, câinii au nevoie de multă apă, Are aici o mulțime de bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]