2,714 matches
-
sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton, pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paridisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ștrand. Arătînd acum după radicala renovare ca o veritabilă simeză europeană. Aici mi-am desfășurat cu irepresibila satisfacție a inaugurării pînzele lucrate în ultimii doi ani. Provocatoarele. Vă las pe dumneavoastră să depistați ce și cît a mai rămas din fascinația primă a frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al lui Leonardo da Vinci). Întreagul univers poate fi cunoscut așadar prin analogie. Pentru că acest univers renascentist reface raporturile dintre obiecte și le (re)așează într-o relație de contiguitate, în regimul plenar al afirmării individului, se naște o adevărată fascinație a luminii, exprimată în artă, în discursul teologic și în filosofie. Renașterea ajunge la formularea unui naturalism estetic, care asociază cunoașterea cu aspirația spirituală metaforizată, redată de ascensiunea în lumină (asimilată cu libertatea spiritului, chiar în relația acestuia cu divinul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din ceilalți? Tot paradoxal, el, imaginarul colectiv, își continuă istoria. Addenda Speculum memoriæ În memoria profesorului Dan-Horia Mazilu (20 aprilie 1943 - 16 septembrie 2008) Careul singurătății. Despre puterea medievală 28 Dacă în spectacolul politic din societatea contemporană, "gloria" puterii și fascinația ritualurilor ei se amestecă indiscernabil cu "guvernarea" (oikonomia), cu gestiunea eficace din ordinea imanentă, cum se manifestau ele în lumea veche? În evul mediu românesc, lucrurile nu s-au petrecut altfel decât în celelalte zone de influență bizantin-ortodoxă. Tronul și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară, care are loc între naturala și instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care exercită o puternică cenzură față de orice plăcere sensibilă, Augustin își dă seama că muzica are o funcție precisă în cadrul rugăciunii: cântecul colectiv este un mijloc puternic pentru a-i uni pe credincioși în credință. Conflictul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
prefer să nu aud cântecul”. Dacă filozoful Augustin nu are o mare simpatie pentru muzică și muzicieni, deoarece „întrebați asupra ritmurilor folosite sau asupra intervalelor sunetelor acute sau grave nu sunt în stare să răspundă”, Augustin, sensibil față de artă, deschis fascinației muzicii și seducției sunetelor și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu plăcerea ambiguă și profundă a muzicii, sau de a renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în arta creștină inițială, Cristos este deseori reprezentat asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu o liră în mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acesta se cristalizează și se organizează după modelul Bizanțului, mai ales după 989, cînd prin-țul Vladimir cel Mare cere botezul pentru a se putea căsători cu prințesa bizantină Anna Porphyrogénèt. Deși decăzut, imperiul Constantinopolului devine pentru ruși un obiect al fascinației într-atît, încît în 941 îi asediază capitala, însă fără succes. Eșecul nu schimbă cu nimic traiectoria culturii ruse. Începînd cu secolul al XI-lea, cultura bizantină o va modela într-o manieră și mai directă, prin intermediul misionarilor bulgari ai patriarhului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și bună dispoziție), patrimoniul autobiografic (de la spațiul fabulos, transfigurat de nostalgie, al Târgoviștei până la sihăstrirea intermitentă la Pietroșița, în anii deplinei maturități, o pregnanță obsesivă dobândind-o episodul unui foarte grav accident feroviar din care scriitorul scapă nevătămat), aventura intelectuală, fascinația pentru muzica clasică și, în general, pentru rafinamentul artistic, fascinație dublată de una față de universul „italic”, multe fragmente având drept scenă orașele italiene și configurând o Italie idealizată, aproape atemporală, admirată cu pasiune. Opera lui S. a avut, în anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
nostalgie, al Târgoviștei până la sihăstrirea intermitentă la Pietroșița, în anii deplinei maturități, o pregnanță obsesivă dobândind-o episodul unui foarte grav accident feroviar din care scriitorul scapă nevătămat), aventura intelectuală, fascinația pentru muzica clasică și, în general, pentru rafinamentul artistic, fascinație dublată de una față de universul „italic”, multe fragmente având drept scenă orașele italiene și configurând o Italie idealizată, aproape atemporală, admirată cu pasiune. Opera lui S. a avut, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, un incontestabil sens antitotalitar, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Foucault). O altă etichetă... Gândirea foucauldiană rămâne o problematică deschisă, reflectată în oglinda cuvintelor și a constatărilor sale. Conceptele și ideile foucauldiene ne conferă o deschidere aparte spre noi posibilități de a problematiza, spre tot atâtea posibilități de discurs, dincolo de fascinația lingvistică modernă. Politicile de mâine nu se vor mai institui pe un soi de autoritarism al Cuvântului Ales, de care se cramponează elitele moderne. Tradiția intelectualistă (despre care vorbea Popper) și tradiția politică a celor ce au dreptul la cuvânt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fabricilor și uzinelor. Și tocmai în acea Bélle Époque (1870- 1914), corespunzătoare prosperității occidentale, au început să se liberalizeze moravurile, iar femeile occidentale să se emacipeze; în acea epoca a început sexul să devină, lent, dar sigur, discurs public și fascinație cotidiană. Coco Chanel (1883-1971) stă mărturie a unui nou tip de a fi femeie (întreprinzătoare, inteligentă, independentă, cochetă, celebră). Revoluția Industrială, fenomenul modern al emancipării femeilor, revoluția sexuală au contribuit la impunerea unui nou tip de femeie: femeia-obiect sau femeia-ca-obiect
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
această perioadă au repus în circulație valori ale literaturii interbelice a căror importanță, în epocă, era minimalizată. Cea de-a doua etapă prinde contur îndată după 1970 și este marcată în principal de volumele Personalitatea literaturii române (1973), Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare (1981), Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale (1990). Se observă, de la început, ponderea acordată judecăților sintetizatoare, atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual. Aprecierile se întemeiază pe factori de ordin estetic și urmăresc să afle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
și scrisul cult, dintre particular și universal, dintre balcanism, românism și europenism. Liniile sugerate de Personalitatea..., în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite „arhetipuri și metafore fundamentale”, în al doilea - „fascinația tiparelor originare”. De fiecare dată se identifică un strat arhetipal și mitologic, dedus, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta, pădurea, muntele, geniul, privirea, erosul, tanaticul. Este reconstituit, de asemenea, „arhetipul poetului”, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
literare, București, 1967; Literatura română între 1900-1918, Iași, 1970; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1973; Personalitatea literaturii române, Iași, 1973; ed. 2, Iași, 1997; Ecran interior, cu un portret de Corneliu Baba, Iași, 1975; Între Ulysse și Don Quijote, Iași, 1978; Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, București, 1981; Propilee. Cărți și destine, Iași, 1984; Nisipul, București, 1989; Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale, Iași, 1990; Amfiteatru cu poeți, Iași, 1995; Caietele privitorului tăcut, Iași, 2001; Perspective, Iași, 2001. Ediții: Calistrat Hogaș, Opere, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Ciopraga, „Între Ulysse și Don Quijote”, TR, 1978, 25; Gh. Grigurcu, „Între Ulysse și Don Quijote”, F, 1978, 11; C. Trandafir, „Între Ulysse și Don Quijote”, VR, 1978, 12; Ion Simuț, Constantin Ciopraga sau Echilibrul interpretării, ST, 1981, 10; Fănuș Băileșteanu, Critică și fascinație, RL, 1983, 3; Al. Dobrescu, Foiletonul și eseul, CL, 1985, 1; Gabriel Țepelea, Cărți și destine, RL, 1985, 12; Simion Bărbulescu, Profiluri literare contemporane, București, 1987, 187-206; Florin Manolescu, Despre Eminescu, LCF, 1992, 6; Dan Mănucă, Constantin Ciopraga - 80. Sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
chiar dacă nu neapărat un destin. Într-o tradiție epică de certă coloratură iluministă, Louis este un personaj itinerant. Punctele de sprijin ale peregrinărilor sale sunt destul de îndepărtate în spațiu și nu numai. Personajul are rădăcini (și un punct fix de fascinație) în Transilvania (ținutul celor șapte cetăți, cum este numit aici), își constituie un univers de referință în mediul universitar francez, precum și un terminus, nu se știe dacă definitiv, peste ocean, în Canada. Cititor din ce în ce mai pasionat, colportor, editor virtual, în fine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
iar ediția română o reproduce pe a doua, beneficiind și de o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele a șaptea și a opta ale secolului trecut sunt tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele a șaptea și a opta ale secolului trecut sunt tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
și doar recent am început să le studiez și mai formal. Am obținut titlul de fitoterapeut certificat de la Dominion Herbal College în 1990. [Acum are titlul de master fitoterapeut - n.ed.] Și chiar după atâți ani plantele medicinale încă mai exercită fascinație asupra mea. Doar gândul că o sămânță poate hrăni o întreagă familie mă umple de uimire. O plantă vă poate echilibra organismul, astfel încât sănătatea să se poată întoarce. Opriți-vă și gândiți-vă la modul în care am pierdut o
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
și neschimbat, este, de fapt, un construct mereu adaptat cerințelor timpului. Un exemplu printre multe altele: după primul război mondial, dezvoltarea BBC și a transmisiilor radiofonice În direct, corelată cu moda sărbătorilor de masă, devenită comună pentru Întreaga Europă, cu fascinația unei civilizații motorizate pentru Evul Mediu eroic (exprimat prin imagini precum cele ale regilor În haine somptuoase și ale caleștilor vechi și majestuoase), cu apariția unei generații de compozitori preocupați de dezvoltarea muzicii pentru ceremonii publice și cu modernizarea urbanistică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spiritual, o ființă rustică, pădureață, în haine preoțești. Iarăși o jertfă salvează integritatea corpului religiei autohtone. Un moșneag, care crede în Isus pământul, ia asupra sa vina incendierii bisericii din sat și-i ajută astfel preotului să se smulgă de sub fascinația luteranismului și să rămână fidel ortodoxiei. Dramele cu punct de plecare istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Eva Behring, Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zu Gegenwart, Konstanz, 1994, 217-220, 255-257; Ierunca, Dimpotrivă, 262-265; Papu, Scriitori-filosofi, passim; Simion Mioc, Modalități lirice interbelice, vol. I: Tudor Arghezi și Lucian Blaga, Timișoara, 1995; Const. I. Turcu, Lucian Blaga sau Fascinația diplomației, București, 1995; Lucian Blaga, DRI, I, 209-230; Domnița „Nebănuitelor trepte”. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, îngr. Simona Cioculescu, București, 1995; Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, I-IV, București, 1995-1999; Micu, Scurtă ist., II, 57-65; Anania, Rotonda, 150-163; Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Caragiale au avut rolul unor "dependențe catalizatoare" cum le numea Paul Cornea -, au acționat ca un ferment și au conturat "transmutația creatoare" în "paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de aproximări succesive, de interpretări relative și provizorii"1. Imposibilitatea epuizării prin "analiză în retortă" a acestui fenomen complex generează, paradoxal, nu deznădejdea, ci dimpotrivă, determinarea, ambiția continuării demersului critic, speranța decriptării acestei "enigme"2 care își exercită puterea de fascinație de milenii. Contribuțiile succesive care fie extind, fie contractă domeniul de cercetare aferent comicului, fie contestă, fie aduc precizări la puncte de vedere anterioare, fie, pur și simplu abordează fenomenul dintr-un unghi diferit, se înscriu în efortul colectiv meritoriu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]