2,688 matches
-
să se salveze la bordul unei bărci și este recuperată de un vas care patrula în largul coastelor europene. Psychovision descrie opera ca fiind "un roman fantastic plin de un sentiment atroce de pierdere, de claustrare, de culpabilitate și de fascinație morbidă". Livresque Sentinelle este de părere că el "rămâne înainte de toate un roman ambiental, în care accentul este pus pe atmosferă, nu pe intrigă", în timp ce Livrophile remarcă "stilul poetic", mai puțin caracteristic operei lui Brussolo.
Bulevardul banchizelor () [Corola-website/Science/328936_a_330265]
-
of Dorking". În ambele cărți, un dușman fără scrupule atacă devastator, pe neașteptate, armata britanică fiind incapabilă să-i oprească înaintarea, ceea ce duce la distrugerea ținutuirlor din sudul Angliei. Cu toate acestea, prin introducerea unui adversar extraterestru, "Războiul lumilor" transcende fascinația tipică a literaturii invazioniste care cuprindea politica europeană, abilitatea tehnologiei militare contemporane de a face față forțelor armate ale altei națiuni și disputele internaționale. Deși mare parte din literatura invazionistă s-a dovedit mai puțin sofisticată și vizionară ca romanului
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
titlul tatălui ei de baroană de Ravensdale, Cynthia, care s-a căsătorit cu un controversat om politic, Oswald Mosley, și Alexandra Naldera ("Baba"), care s-a căsătorit cu Edward "Fruity" Metcalfe, prieten al regelui Edward VIII. Mosley a exercitat o fascinație puternică asupra femeilor din familia Curzon. Irene a avut o aventură romantică mai înainte ca cei doi să se căsătorească fiecare cu alți parteneri, Baba i-a devenit amantă, la fel ca a doua soție a lui , Grace. În inauarie
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
tortura Gestapoului.<br> Cele două fiice ale lui au intrat prin căsătorie în familiile nobile lituaniene Radziwill și Czartoriski. Wilhelm, copilul cel mic, s-a răzvrătit și s-a identificat cu rivalii politici tradiționali ai polonezilor, ucrainenii. A dezvoltat o fascinație pentru cultura ucraineană; curând a început să vorbească fluent ucraineana și adolescent fiind a părăsit moșia familiei călătorind incognito timp de o săptămână prin satele huțuli în apropiere de Munții Carpați și Bucovina. Acest interes față de oamenii relativ sărăci ucraineni
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
la ashram-ul lui Swami Sivananda din Rishikesh, de la poalele munților Himalaya. Acolo a trăit într-un kutiar ca un eremit, a urmat un regim vegetarian, a studiat cărțile sacre și practicile yoga. El a simțit, ca și Mihai Eminescu, o fascinație față de India teozofică și tantrică. Au fost formulate mai multe ipoteze cu privire la originea întâmplărilor descrise în nuvelă. Cercetătorul Liviu Bordaș considera că Eliade a plecat în scrierea acestei nuvele de la cazul furtului de la familia Zerlendi petrecut în anul 1911 și
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
de la alte dovezi, ideea că Marte ar fi locuiră de ființe inteligente a fost enunțată și susținută de o serie de savanți ai sfârșitului de secol XIX, printre ei numărându-se americanul Percival Lowell. Acest lucru a dat naștere unei fascinații privitoare la Marte numită "febra marțiană". Astronomul Carl Sagan scria: A fost publicată pentru prima oară în primăvara anului 1947 în revista "Planet Stories". Povestirile cărții sunt aranjate în ordine cronologică începând cu lansarea primei rachete în luna ianuarie a
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
își împărtășesc fanteziile lor despre bărbații ideali. A doua zi după o astfel de întâlnire, un om misterios (Jack Nicholson) sosește în oraș și imediat stârnește atenția prin cumpărarea proprietății reper a orașului - Vila Lennox. Sosirea acestui străin enigmatic provoacă fascinație în rândul tuturor localnicilor, cu excepția localnicei Felicia Alden (Veronica Cartwright), soția creștină a editorului de ziar Clyde Alden (Richard Jenkins). Clyde este, de asemenea, șeful lui Sukie, pe care Felicia o antipatizează. Deși Felicia nu este vrăjitoare, ea este cumva
Vrăjitoarele din Eastwick (film) () [Corola-website/Science/326737_a_328066]
-
alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Teama de a fi îngropat de viu a fost profund înrădăcinată în cultura occidentală din secolul al XIX-lea, iar Poe a profitat de fascinația publicului față de ea. Au fost raportate sute de cazuri în care medicii au declarat greșit oameni ca fiind morți. În această perioadă, sicriele au fost dotate, ocazional, cu dispozitive de urgență pentru a permite „mortului” să ceară ajutor pentru a
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
de noapte a fost atribuită, uneori, înmormântării unor persoane vii. Folcloristul Paul Barber a susținut că incidența înmormântării de persoane vii a fost supraestimată și că efectele normale ale descompunerii trupurilor sunt confundate cu semne de viață. Povestirea subliniază această fascinație prin afirmația naratorului că adevărul poate fi mai terifiant decât ficțiunea, prezentând apoi cazuri reale în scopul de a convinge cititorul să creadă povestea principală. Naratorul din „Îngropat de viu” duce o viață goală, evitând realitatea prin catalepsia sa, dar
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
obsesie, ci și pe dorința de a pătrunde în tărâmuri necunoscute, interzise. Adâncind această intrare, el s-a apropiat de romanticii târzii, care se aseamănă, printr-o anumită structură a sensibilității, cu simboliștii. O anumită sete de macabru, o anumită fascinație exercitată asupra lui de moarte căreia a vrut să-i cunoască fața, nu întâmplător, ci fiindcă-i răpise pretimpuriu cele două ființe mai dragi pe lume, mama și soția)”".
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
oraș neprecizat din Italia, într-un an nespecificat (probabil în secolul al XVIII-lea), și prezintă ăzbunarea mortală a naratorului pe un prieten de care crede că a fost insultat. Ca în mai multe dintre povestirile lui Poe și în conformitate cu fascinația oamenilor din secolul al XIX-lea față de acest subiect, narațiunea se învârte în jurul unei persoane îngropate de vie, în acest caz, prin zidire. Ca și în „Pisica neagră” și „Inima care-și spune taina”, Poe narează povestea din punctul de
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
prima experiență extatică încă de la șase ani. Privind la cer a văzut niște imagini deosebite și cade într-un fel de transă, încât este găsit de niște persoane în stare de inconștiență. Se spunea că Ramakrishna răspândea un fel de fascinație asupra celor din jur. Deși nu manifesta interes pentru școală, era interesat de viețile și caracterele sfinților și eroilor spirituali. Stările de extaz se repetă, în special la ritualurile dedicate divinității Shiva. Ulterior va susține că "Mama Divină Kali" ar
Ramakrishna () [Corola-website/Science/326060_a_327389]
-
de "italofilia": aceeași William Shakespeare a fost un admirator entuziast al Renașterii Italia, în mai multe dintre operele sale (cum ar fi Romeo și Julieta și Neguțătorul din Veneția). Academică Lamberto Tassinari chiar a declarat că Shakespeare a avut o "fascinație" cu Italia. De asemenea, în Franța "italofilia" a fost în timpul Renașterii: Francisc I admirat Italia și a adus mulți italieni (de la artiști la judecători) la curtea să, după cum același Leonardo da Vinci că a dat sau celebrul Gioconda Același lucru
Filoitalienism () [Corola-website/Science/327751_a_329080]
-
de cult a lui Pelley, ajutându-l să publice lunar revista "Valor". Pelley a "generat" cantități mari de comunicări cu "inteligentele avansate" prin intermediul scrisului automat, si a fost foarte clară sursă de inspirație imediată a lui Williamson, care a combinat fascinația să pentru ocultism și pentru farfuriile zburătoare în încercarea să de a contacta echipajele farfuriilor zburătoare cu o tablă Ouija făcută acasă. După ce a auzit despre cultul farfuriilor zburătoare de natură religioasă a lui George Adamski, probabil prin intermediul lui Pelley
George Hunt Williamson () [Corola-website/Science/327027_a_328356]
-
de actrița poloneză Joanna Pacuła (n. 1957), care absolvise în același an (1979) Academia de Teatru Aleksander Zelwerowicz din Varșovia și debuta într-un rol principal în film. Actrița se temea că nu va putea să redea suficient de bine fascinația exercitată de personajul Lena asupra eroului principal. Costumele civile au fost realizate de Doina Levința, iar cele militare de Marga Moldovan. Muzica filmului a fost compusă de compozitorul german Bert Grund, care colaborase cu Sergiu Nicolaescu și la filmul "Mihail
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
personalitatea rebelă și, după ce tatăl ei hotărăște să interzică muzică în Atlantica, fuge cu Sebastian și formația lui. Prima apariție a lui Ariel a fost în "Mica sirenă" (1989), prezentată ca o fire aventuroasă și curioasă față de lumea oamenilor, o fascinație ce îl mânie pe tatăl ei, căci contactul dintre cele două lumi este interzisă. Ea și Flounder pleacă în căutarea artefactelor omenești pe care le duc unui pescăruș, Scuttle, pentru explicații. Ariel se îndrăgostește de un prinț om, prințul Eric
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
noi sifoane. În adâncurile din Peștera Izverna, se spune că ar fi îngropat tezaurul Serbiei, când în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cei doi prinți moștenitori, Milan Obrenovici și Mihail, își disputau tronul. Peștera Izverna exercită o fascinație specială. Apa foarte limpede din lacurile subterane ce permite o vizibilitate foarte bună și galeriile subacvatice, fac din ea un loc ideal pentru scufundări, fotografiere și filmare subacvatică.
Peștera Izverna () [Corola-website/Science/330152_a_331481]
-
o înțelegere atemporală. Ochiul unic, fără pleoape, este de altminteri simbolul Esenței și al cunoașterii divine. În ceea ce privește deochiul, această caracteristică unificatoare ajută probabil la neutralizarea invidiei și protejarea individului ce poartă amuleta. Se poate observa, în cultura islamică, o anumită fascinație pentru simbolul ochiului, de la binecunoscutul ochi al lui Horus “La egipteni, ochiul Udjat (ochiul fardat) era un simbol sacru care se regăsește pe aproape toate operele de artă. Era considerat ca o sursă de fluid magic, ochiul lumină purificator. Este
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
să ajungă la Alleyn's School, din sud-estul Londrei. În timpul școlii, Florence a fost diagnosticată cu dislexie și dispraxie. După terminarea școlii, ea a studiat la Colegiul de Arte Camberwell, dar l-a abandonat pentru a se concentra pe muzică. Fascinația ei pentru teroare și destin a fost intensificată odată cu moartea bunicilor săi, la câțiva ani diferență unul de altul. Când avea 10 ani, a asistat la moartea bunicului ei, iar la 14 ani, bunica sa, istoric de artă, s-a
Florence Welch () [Corola-website/Science/329202_a_330531]
-
un fundal fantezist, elegant sau în cadrul unui peisaj frumos. Boznanska și-a lansat propriul stil de portretizare: un fundal neutru care, la fel ca personajul, era supus unei analize aprofundate a culorilor. Culorile erau plasate cu mișcări energice ale pensulei. Fascinația impresionismul francez a determinat-o să-și adapteze stilul. Ea a experimentat nu numai culorile, dar, de asemenea, tehnicile acestora. Acest portret emană multe ambiguități, ceea ce complică interpretarea lucrării. Chipul sfios, meditativ, cu ochii calzi de dimensiuni nefirești, fața palidă
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
cronometru spre locul din care ar trebui să-i recupereze Junia, în timp ce animalul moare. În ultima clipă, primii doi sunt salvați de navă spațială, dar reputația lor este compromisă de eșuarea proiectului. Fabrice Ribeiro de Campos consideră că românul "exprimă fascinația autorului pentru psihologie", remarcând că Brussolo continuă explorarea temei mutațiilor, tratată și în românul precedent, "Leș semeurs d’abîmes". "Critiques Libres" remarcă precizia științifică cu care autorul "trasează o hartă anatomica în același timp deliranta și dezgustătoare", subliniind faptul că
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
mai cunoscut reprezentant al acestei școli este de departe ʻUmar bin ʻAbd Allăh Ibn Abī Rabiʻa. Într-un "ḫabar" din "Kităb al-Aġănī" , autorul indică genealogia poetului, rangul familiei sale, rangul poetului în tribul Quraiš, apoi urmează numeroase paragrafe care descriu fascinația pe care poezia luiʻUmar a stârnit-o contemporanilor săi și celor ce le-au urmat. Societatea acelor timpuri se împărțise în două părți: pe de o parte erau poeții și criticii care afirmau predominanța poeziei, iar pe de altă parte
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
în poemele sale cele mai importante victorii militare. Un celebru exemplu din această perioadă este oda referitoare la recucerirea orașului Hadath, ocupat de Bizantini. Poemul are o calitate epică deosebită, influență care se explică prin originile yemenite al autorului și fascinația acestuia pentru poezia “Amorium” scrisă de Abu Tammam (805-845): Poezia lui Motunabbi din această perioadă ilustreză abilitatea acestuia de a întinde limitele poeziei convenționale, transformând începuturile clasice ale operelor în veritabile versificări filosofice sau lirice despre viață și paradoxurile acesteia
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
Nada Florilor din acest volum, un recital de un lirism solemn de infinite mișcări abia-simțite și de zgomote abia-auzite. Prioritatea în "Țara de dincolo de negură" sau în "Împărăția apelor" nu o constituie descrierea în sine, afirma Constantin Ciopraga, ci „poezia, fascinația clipei, fiorul existențial cu reverberații unice”. Originalitatea creației sadoveniene se datorează combinației incomparabile de lirism și reflecție, fiecare secundă părând a se înscrie pe o curbă a eternității. Oamenii care populează acest spațiu mitic (vânători și pescari) par a fi
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
cromatică. Totodată firma Érard vine cu replica harpei cromatice, replică simbolizată prin harpa cu pedale cu un mecanism îmbunătățit, întrebuințându-i lui Ravel munca de a scrie o lucrare ce ar promova harpa cu pedale. Maurice Ravel a avut o fascinație pentru harpă, folosind cu știință și inspirație acest instrument în piesele sale pentru orchestră, punându-i în valoare posibilitățile tehnico-expresive și, mai cu seamă, pe cele coloristice. În Tzigane și în Concertul în sol major pentru pian i-a acordat
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]