4,487 matches
-
și , în sfârșit, unele colecții germane de povești populare. INTRODUCEREA Dacă privim evenimentele petrecute în timpul unor personaje celebre, vestite în istorie ori intrate în folclor legende, cântece sau chiar mituri observăm că există, în esența lor, ceva măreț, ceva fabulos, fascinant și impunător: începând cu eroi legendari ca Ghilgameș, Hercule, Carol cel Mare, Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul și altii. În zorii creștinismului, popoarele în rândul, cărora s-a răspândit această mouă mlădiță a vieții spirituale, erau puține. Dar la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la șase punct, ca să ne oferi toate detaliile scabroase. Pregătește-te să ne Însoțești la cină la Elaine după.“ Clic.) —Scumpo, dar firește că sunt! În sfârșit, ai plecat de la banca aia Îngrozitoare. Ești o ființă absolut cuceritoare, atât de fascinantă, atât de extraordinară și cred că slujba aia nenorocită Îți inhiba toate astea. Își puse mâinile lui uriașe, bine manichiurate, În jurul mijlocului meu și aproape țipă. Dar ce văd aici? O talie? Pentru numele lui Dumnezeu, Simon, fata și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cum se scrie, pufni el, cu un lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna pe cordonul de catifea, dar nu-l ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite pentru locul ăsta. Penelope chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
loc unde să te relaxezi. —Un sanctuar? m-am oferit eu, dornică să ajut. —Corect. Dădu aprobator din cap, În mod evident ușurat. Cantitatea de produse din părul lui era de-a dreptul copleșitoare. Din păcate, Înainte ca această discuție fascinantă să se Îndrepre spre sfârșitul său logic - acela În care cel mai probabil Danny Își va fi amintit până la urmă numele propriului său club - am remarcat un bronz extrem de familiar. —Aoleu, el e, am șoptit către grupul nostru colorat, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îmbăt de una singură, dar când o ciurdă Întreagă de fete superbe și aproape goale Îmi invadară spațiul intim, tentația de a pleca deveni prea mare ca să-i rezist. Ce mai contau fotografiile pentru Kelly - nu mai puteam suporta cogitațiile fascinante ale lui Philip despre ciclurile de creștere ale manechinelor sud-americane sau sugestiile lui Marco despre cele mai eficiente tehnici de Înfometare, așa că le-am dat mesaje de un rând lui Philip și Elisei În care pretextam că m-am Îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi procesat, dar mi-am dat seama că voia să spună ceva. Ce e? am Întrebat. Nu, nimic. Doar că e foarte interesant. Ce e atât de interesant aici? Sunt doar niște evenimente de PR. Nu le-aș putea numi fascinante. Păi, firește, exact asta voiam și eu să spun. Nu mă Înțelege greșit, Bettina, dar noi - mama ta și cu mine adică - suntem oarecum surprinși că ai ales drumul ăsta. — Dar nu e UBS! Mama mai avea puțin și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Își Înălță sprâncenele stufoase și-și trase buzele de pe dinți, Într-un efort de a zâmbi. Când zic „iubit“ mă refer la Philip Weston, adăugă el, cu un rânjet. Mi-am Înghițit furia. —Mmm... deși toate astea sună Într-adevăr fascinant, trebuie să mă Întorc sus să-mi continui rondul, așa că scuză-mă... M-am repezit pe lângă el În picioarele goale, cu sandalele Într-o mână și poșeta În cealaltă și am ținut-o drept până la lift. Cu cât mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și cu căpșuni oferite de noi. Muritorii de rând Începuseră să atingă punctul acela În care băuseră câteva pahare și erau gata să danseze, iar Iepurașii intraseră În acțiune, frecându-se de toți bărbații și de majoritatea femeilor prezente. Era fascinant să le urmărești. Aproape două sute de fete cu urechi de iepuraș, bustiere negre de satin și bice se agitau prin sală, dând din fund ca să-și pună În evidență codițele de iepuraș și Împingându-și bazinele În față ca să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trecut, o sută? Toată lumea Îți citește editorialul, Will! Ce-o să se Întâmple acum? Luă o gură de martini, cu un aer meditativ. Atât de multe Întrebări, dragă, atât de multe Întrebări. De fapt, nu e o poveste chiar așa de fascinantă. Pur și simplu a venit momentul. N-am nevoie să-mi spună New York Scoop că editorialul meu e o relicvă În momentul ăsta. A avut un parcurs excelent timp de mulți, mulți ani, dar e timpul să Încerc ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asemănați! — Suzanne era simpatică, aș zice încântătoare, dar, fiind mai mare, mă privea de la înălțimea vârstei sale. Era mai așezată, mai ascultătoare, eu eram mai nebună, însă amân două aveam o admirație enormă pentru mama care era de o frumusețe fascinantă. Nu o vedeam prea des. În tr-o zi am primit chiar o palmă de la ea. Tocmai se întorsese 35 CELE MAI VECHI AMINTIRI dintr-o călătorie și a vrut să mă sărute de bun-venit, dar eu m-am dat înapoi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sora lui, deja o adevărată domnișoară. Apoi m-am uitat pe îndelete la pozele Ioanei: elevă, adolescentă, tâ nără, din ce în ce mai frumoasă. Deve nise înaltă, avea pă rul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta mea, nu vreau deloc să mor. O cunoștință de-a mea, cam bolnavă de nervi, se duce la un psihiatru să-l întrebe cum să facă ea să moară. Doctorul îi dă diverse variante și la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dar și mai aplecată spre noutate. Japonia era Închiderea, China era deschiderea. Dacă vreodată se va descoperi un drum pe mare care să lege Europa de China, se gândi Ștefănel, atunci fără Îndoială China se va revărsa, cu mărfurile ei fascinante și multicolore, acoperind piețele europene ca o mare veselă și Înspumată, plină de idei trăznite exprimate Într-o limbă cu sonorități de zurgălăi. În târg se mai aflau și actori ambulanți, saltimbanci și luptători care, pentru o sumă modestă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
calitățile definitorii ale unei personalități umane împlinite? Cu spiritul iscoditor al dascălului atașat până la identificare cu profesia sa, am încercat să aflu cum a reușit tatăl - horticultor să transmită fiului său dragostea, priceperea și pasiunea pentru un domeniu atât de fascinant, aducător de satisfacții și bunăstare? La un taifas așezat cu tehnicianul, asistați de paharele umplute cu dărnicie dar golite cu măsură, vinul de culoarea untdelemnului și cu parfum de soare ne binedispunea la sfat și la reflecții pedagogice. „Când băiatul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a îndemnat dirigintele. Am marea bucurie de a vă ura bun venit! la întâlnirea cu școala, cu dascălii, cu colegii, după 20 de ani de când ați spus rămas bun anilor de școală și v-ați avântat pe drumul anevoios dar fascinant al vieții și al profesiei... Dumitru Dascălu le vorbește celor prezenți dar pe ecranul minții îi apar adolescenții de acum 24 de ani care făceau atunci primii pași în realizarea idealului lor profesional, acela de a deveni învățători. Erau 36
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
numai prin trudă și sacrificii se poate ajunge, pe căi cinstite, de la amar, la nectar. Frate de suflet Am un neprețuit și drag amic, devenit și declarat poet, care, de câțiva ani, cochetează și cu proza; el știe de ce. Universul fascinant al poeziei l-a atras și l-a captivat încă din anii furtunoasei pubertăți când, cu puteri creative puține, neîmplinite intelectual și cultural, dar cu mari ambiții, scria versuri după canoanele prozodiei acelor vremi. De-a lungul timpului, a acumulat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mâini spasmodic, ca un nebun care ar vrea să oprească o moară de vânt, făcând salturi îndrăznețe înspre mijlocul camerei. Poate ar fi potrivit să fac în acest moment o scurtă prezentare a istoriei și geografiei principatului Fatehpur, un subiect fascinant, care a scăpat atenției învățaților Punjabului. Este o fâșie îngustă de două sute de mile în lungime și șaizeci în lățime, în principal câmpie, deși spre est aceasta urcă încet spre dealuri pietroase. Spre sud, pe partea dinspre Grand Trunk Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Se clatină spre bar. La al patrulea pahar de șampanie, insectele încep să se târască mai încet. — Femeia, îi spune maiorul unui tip în costum argintiu, poate să prindă porcul pe maidan, dar numai bărbatul îl poate ucide în jhow. — Fascinant! toarce Jean Loup. În interior, De Souza și femeile încearcă să-l înveselească pe prințul Firoz. Acesta este convins că totul s-a dus de râpă. Curaj, bătrâne! Ce-ai zice de puțină veselie obținută cu prafuri? Trage de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
substanță verde întins peste cel existent, care se subțiază de fiecare dată. — Jonathan, zice femeia oarecum mirată. Este cazul să observ că nu semeni deloc cu familia. Domnule director, noi, cei din din famila Bridgeman, avem trăsături puternice. Figuri saxone. — Fascinant, zice doctorul Noble. Doriți ceai? — Ceai? Cum puteți să-mi oferiți așa ceva? După tot ce i-a făcut ceaiul tatălui lui... O tragedie. De la ceai i s-a tras... —Indiscutabil! Îmi cer scuze. Doctorul Noble resimte vizita mătușii la fel de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și liniile de descendență. Tot pământul înghesuit într-o încăpere. Toate acestea așteaptă ca el să le ordoneze și să se ordoneze în cadrul lor. — Mă înțeleg foarte bine cu tatăl tău, îi spune el lui Star. Antropologia este un subiect fascinant. — Mă bucur. Ar trebui să te perfecționezi. Ți se potrivește. — Mulțumesc. De ce spui că mi se potrivește? — Păi, tata spune că ești la fel ca el, foarte serios în privința raselor, originilor și lucrurilor. — Adevărat? — Este adevărat, nu? — Da, presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt căpitan, Marchant. Sunt domnul Gregg. Gregg scutură mâinile întinse. Pe moment, toate privirile sunt atrase de obrazul lui. Chiar sub ochi se vede o cicatrice centrată pe o adâncitură de un deget. Acest crater are ceva obscen, dar și fascinant. Este un anus și o stea. Altfel, bărbatul nu iese în evidență prin nimic, dar ceea ce are pe față conferă chipului său o mobilitate tulburătoare, de parcă restul trăsăturilor urmează să fie absorbit de acest crater și în orice moment toatp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nisip; un fel de dinte de beton îi oprise corpul să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
asemănați! — Suzanne era simpatică, aș zice încântătoare, dar, fiind mai mare, mă privea de la înălțimea vârstei sale. Era mai așezată, mai ascultătoare, eu eram mai nebună, însă amân două aveam o admirație enormă pentru mama care era de o frumusețe fascinantă. Nu o vedeam prea des. În tr-o zi am primit chiar o palmă de la ea. Tocmai se întorsese dintr-o călătorie și a vrut să mă sărute de bun-venit, dar eu m-am dat înapoi, replicându-i: „Tu nu ești
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Pia, sora lui, deja o adevărată domnișoară. Apoi m-am uitat pe îndelete la pozele Ioanei: elevă, adolescentă, tâ nără, din ce în ce mai frumoasă. Deve nise înaltă, avea părul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta mea, nu vreau deloc să mor. O cunoștință de-a mea, cam bolnavă de nervi, se duce la un psihiatru să-l întrebe cum să facă ea să moară. Doctorul îi dă diverse variante și la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]