177,792 matches
-
legate de el pe piatra stelei sirius a constelației câinelui ți-am vărsat sângele de sărbători învăluită în blănuri vânate numai sub luna plină o viață și o moarte izbucnită ca un ceai tare rusesc un șir de bărbați și femei pe continente în derivă ei au fost noi cândva noi suntem ei acum siamezi și chiriași ale unor ghețuri cu arsură în inimă la memoria arhetipală nu făceam apel pentru că era livada noastră dar treziți din firesc de trupul tresărind
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
în această ruină, viața se rula lin, printre gândurile diforme, care nici măcar nu mai erau gândurile lui cele hrănitoare, ci un morman de resturi alterate. Iar într-o zi, pe când pășea apatic prin lume, s-a îndrăgostit. Ea era o femeie care îl scosese din vizuină, cu modul ei de a-l privi pe ultima inovație a științei. Cristian s-a însurat, a făcut copii, a alergat să-i căpătuiască, s-a zbătut să prindă bilete bune pentru concedii, a făcut
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
care păreau că dansează pe covorul pufos. Zgomotul se sfârșise, dar cele 8 sunete continuau să se miște, ridicân-du-se ca niște fire de păpădie. Pluteau foșnind pe sub nasul bărbatului, înțepenit în fotoliu, fuioare luminoase ieșite din sufletul muribund al unei femei îndrăgostite. Cristian se ridică ușor, urmând clinchetul ca o adiere și licărirea apelor spiralate, fără să se gândească la ceva, fără planuri și fără precauții, păși în hol, apoi deschise ușa de la baie și rămase o clipă trăznit de lumina
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
în fața timpului, asta trezea în mine un spor de vitalitate. Linnaeus a fost botanist dar și medic știind foarte bine de ce au nevoie oamenii ca să fie sănătoși și veseli. Floarea lui îmi amintea de mama, floarea fiind simbol pentru sexul femeilor. Sexul mamei, floarea din care și eu mă născusem. în Zohar stă scris: "Imediat după ce a apărut omul s-au arătat repede și florile". Floarea de bronz a lui Linné povestea și despre nașterea mea, făcându-mă să-mi închipui
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
pus pe ei o pată Ce n-o șterge nimenea Nice îngerii din ceriuri Nice însuși Dumnezeu Dînșii poartă dulci misteriuri Preste sufletu-mi mereu Între ei aș vrea să-mi deie Moartea capătul la aț Eu bărbat și tu femeie Sub cerceaf îmbrățoșați Fincă nu este pe lume Miracol minune vis Decît să iubești în spume Locu-acela fix precis!!! P.S. Dragul nostru Anton Pann Mi-a zis c-un surîs complice Pup-o domne fii avan N-o lăsa că
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
și Marie, când vor fi mari. Mama ei a suferit atacul canceros la 69 de ani, "iar eu, la 51"... Am plâns, gândindu-mă și la Mater, la Soror. Sponsa mi-a cerut să le vorbesc despre necazurile ei celorlalte femei din marea noastră familie: Uxor, Prima și Tertia - să-și supravegheze sănătatea. Dar până unde trebuie să meargă această veghe asupra propriei stări? Sponsa fusese exemplară din acest punct de vedere: din șase în șase luni își supunea organismul unui
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
sau urmau să locuiască) chiar pe strada noastră din Apărătorii Patriei. Convorbirile între Paris și București au abordat rapid proiectul conjugal. Dar cu ce altceva un sexagenar, trăind singur de vreo 14 ani, o poate face să viseze pe o femeie rămasă văduvă cu patru ani în urmă? Ademenitoare rămâne perspectiva unei "solidarități crepusculare", a unei uniuni neîndoielnice, pentru timpul ce le rămâne de trăit. Acum suntem pe cale s-o întemeiem și legal; chiar azi, Ultima a plecat la București pentru
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
5-8 ani cât va mai lucra. În cazul meu, treaba se complica cu recuperarea anilor de muncă în România. A trebuit să răscumpăr în franci acei ani, fără mândrie rău plasată: i-am plătit la valoarea a ceea ce câștigă o femeie de menaj în Franța - și nu mi-a fost tocmai ușor. Important era să pot adăuga 11 ani la cei peste douăzeci, la Paris; în total, trebuia să justific 158 trimestre salariale, adică trei-zeci și nouă de ani și jumătate
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
să mă aibă, că era la vârsta de 44 de ani când m-a făcut. îmi spunea că m-a alăptat până la vârsta de 2 ani de zile... Chiar umblam în picioare, și mă duceam unde se găsea ea cu femei... Și mă duceam, și o descopeream aicea la piept, și să-mi dea să mă alăpteze în continuare... Și-i era rușine, știți... și atuncea m-au înțărcat foarte greu, și no... Deci, cam asta este despre povestea cu mama
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
caldă... Doamne, părăsește-mă Ca o ciutură fîntîna Clipocind în pietre apa Dusă-n căni, spre guri, cu mîna, Ca să mi se-nmoaie-n suflet Tristețea groasă cît rîma, Doamne, părăsește-mă Ca o ciutură fîntîna... Doamne, părăsește-mă Cum femeia păcătoasă, Luîndu-și coapsele și sînii, Iese pe furiș din casă Și le dă rîzînd oricuia O întinde pe mătasă, Doamne, părăsește-mă Ca femeia păcătoasă... Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă-n lumina caldă Să plutesc prin vechea urbe Ca un
Doamne, părăsește-mă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9769_a_11094]
-
suflet Tristețea groasă cît rîma, Doamne, părăsește-mă Ca o ciutură fîntîna... Doamne, părăsește-mă Cum femeia păcătoasă, Luîndu-și coapsele și sînii, Iese pe furiș din casă Și le dă rîzînd oricuia O întinde pe mătasă, Doamne, părăsește-mă Ca femeia păcătoasă... Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă-n lumina caldă Să plutesc prin vechea urbe Ca un fluture de baltă, Fără țintă, fără sprijin, Cînd lin malul umbra-și saltă, Doamne, părăsește-mă Singur în lumina albă...
Doamne, părăsește-mă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9769_a_11094]
-
adevărul său ca persoană îl umplu de o rafinată plăcere, el nu se deosebește de oamenii obișnuiți, nimeni nu poate ghici, privindu-l, cine este de fapt, cum este el de fapt. Are doi copii din două relații diferite, amândouă femeile mor suspect, până la urmă se stabilește că moartea e provocată de sinucidere, dar eu am îndoieli, din păcate suspiciunile mele nu sunt demonstrabile, nu sunt însoțite de dovezi... În 1999 a participat la ultima mineriadă. Atunci, când nu mai întrezărea
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
M-am săturat să trăiesc în aceeași casă cu mine Pentru că te rostogolești în patul meu direct din nisip Pe tot felul de așchii de scoici și pe resturi de lemn aduse la mal în timp ce te culci cu toate celelalte femei pentru bani îmi este teamă de talentul tău de a secreta tot felul de imagini în care aduci oamenii mai aproape și-i reconstitui împotriva voinței lor din obiecte subțiri Nu vreau să mă strigi pe nume Nu vreau să
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
să mă pui tu o dată și încă o dată la loc De fapt mă ascunzi în mulțime ca pe o carte de credit Transparența în mâinile tale de profesionist Și mă tragi înapoi cu pofta ta speriată Cu nevoia ta de femeie împinsă cu forța prin fante subțiri de bancomat Desfîcîtorul argintat de conserve Diminețile nu au uși, nu au ferestre, nu au nimic, mi-ar trebui totuși ceva, să găsesc în cutia de scrisori un bilet despre mine, sau un abonament
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
lopeți, cu palmele, cu picioarele Să sapi până simți că nu mai poți Să trăiești fără mine Stau într-o mare uscată de gheață sfărâmicioasă Uitându-mă în poza ta din buletin ca la fața unui bărbat extenuat în absența femeii Nu mai vreau Să înțeleg nimic Nu mai vreau să aud încă stau cu fața înfofolită în oglinzi Anunțând că o să te întinzi lângă mine îmbrăcat în bucurie ca într-o salopetă de fâș Transpirată pe spate M-am gândit
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
Nu mai asistase, placidă ca o legumă, la o întrunire de asemenea anvergură, cu ochii pe aurul înnegrit al stucaturilor baroce de pe tavan , stridente față de discursurile stereotipe, întrerupte de aplauze la fiecare citat din cuvîntarea Tovarășului. Sala era plină de femei între două vîrste, cu părul tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu picioarele presate în pantofii cu vîrf Louis Quinze, și de bărbați trupeși, cu ceafa îngroșată și fălcile lățite
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
aur și alfabetul braille încă nu este cunoscut într-un târziu îmi pun oase de paradă îmi dosesc sufletul în locul măduvei și-o tai hai hui în infern fără măcar să storc vreo lacrimă aici e viață nu glumă se hârjonesc femei și bărbați într-o împerechere dementă doar eu ce mai suport un gram de decență.
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
Mircea pasajul (în engleză, desigur; acum îl traduc): "Astăzi, la Lucy Tantamount, am fost victima unei foarte ciudate asociații de idei". E o însemnare din jurnalul lui Quarles, un citat fictiv dintr-un jurnal fictiv la puterea a doua. Lucy, femeie "modernă", bogată, frumoasă, cinică, egoistă, de o sexualitate capricioasă, rîde cu gura deschisă la o glumă a lui Quarles și cerul aproape alb al gurii ei îi reamintește brusc de albul din gurile lacom căscate ale crocodililor pe care-i
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
victimele ei, deși se referă de mai multe ori explicit la Huxley în cursul piesei. Mnemonist borgesian și el, îndrăgostit de o posibilă reîncarnare a lui Lucy Tantamount, mi-l închipui conștient de asemănarea dintre gura deschisă în rîs a femeii din roman (și a avatarului ei bucureștean) și gurile crocodililor din Jaipur în așteptarea cărnii crude. Eu am crezut multă vreme că acest "clișeu privat" era, în ciuda aerului său de citat, o invenție a lui Mircea. Apoi l-am identificat
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
această scriere nu este o realizare deosebită. Poetul găsește expresii proprii și un limbaj adecvat pentru a reproduce străvechea dramă a relației dintre sentimentalismul firesc feminin și iubirea bărbatului, ținută în chingile practicismului cerebral. Ex.: "... bărbatul abstract se gîndea la femeia abstractă / cu toate celulele creierului / femeia abstractă se gîndea la bărbatul abstract / cu toate celulele inimii" etc. Trama este însă deșirată, motonia acelorași imagini devine, la un moment dat, sîcîitoare și totuși cititorul este tentat să citească pînă la capăt
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
deosebită. Poetul găsește expresii proprii și un limbaj adecvat pentru a reproduce străvechea dramă a relației dintre sentimentalismul firesc feminin și iubirea bărbatului, ținută în chingile practicismului cerebral. Ex.: "... bărbatul abstract se gîndea la femeia abstractă / cu toate celulele creierului / femeia abstractă se gîndea la bărbatul abstract / cu toate celulele inimii" etc. Trama este însă deșirată, motonia acelorași imagini devine, la un moment dat, sîcîitoare și totuși cititorul este tentat să citească pînă la capăt. Andrei }urcanu, pe care îl vedeam
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
un tânăr echilibrat, credincios, grijuliu etc. (p. 58), un bun partener pentru o căsnicie durabilă. Horia se abandona "unei transe a flagelării și autoflagelării", se bucura că răul există și avea o voluptate masochistă a suferinței (p. 60). Elisabeta Smeianu, femeia damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman. Evident că aceste episoade trebuie proiectate în regim halucinatoriu și nicidecum realist. Horia Cantacuzino, "absorbit de
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
joacă de-a lungul și de-a latul pereților încărcați de ciorchini de oameni și de fotografii de-ale lor "băieșița n-are leafă" ș.a.m.d. un rege de operetă decorează un general în ținută de gală pînă la femeia cu gherghef și înapoi nu mai este decît un pas și liftul sparge acoperișul teatrului și uite cum trecem ușurel de la Național la Intercontinental Mișcarea cratimei între cuvinte din noi doi din mine adică unul vorbește prea mult cuvintele pe
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de perdeaua de frunzulițe galbene uitate de o toamnă virtuală apoi o vom porni din nou pe strada noastră Aceeași gramaticî azi ai oprit o femeie din drum doar privind-o ai făcut-o să treacă strada și să vină spre tine chiar dacă tu nu ai făcut altceva decît să întorci capul exact în momentul acela și apoi să te îndrepți în direcția opusă cei mai
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]