2,707 matches
-
reprezintă o critică feministă a lui Marx. Fortunati este autoarea a mai multor lucrări incluzând The Arcane of Reproduction (Autonomedia, 1995) și I mostri nell’immaginario (Angeli, 1995) Silvia Federici este o intelectuală italiană, profesoară și activistă, provenind din tradiția feministă marxistă radicală autonomă. Cea mai cunoscută lucrare a ei- Caliban and the Witch: Women, the Body and Primitive Accumulation- dezvoltă lucrarea lui Fortunati. Ea argumentează împotriva afirmației lui Karl Marx conform căreia acumularea primitivă este un precursor necesar pentru capitalism
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
din cauza părtinirii sale de clasă și concentrării pe producție. Feminismul a fost problematic și datorită esențialismului și idealismului conceptului de femeie. Feminismul material s-a deplasat ca un substituent pozitiv al marxismului și feminismului. Acest feminism se trage din lucrările feministei franceze Christine Delphy. Ea a argumentat că materialismul este singura teorie a istoriei care vede orpimarea ca pe o realitate de bază a vieții femeii. Pentru aceasta „ de a începe de la oprimare definește o abordare materilistă, oprimarea fiind un concept
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
asupra strategie și politicii organizaționale. Au ridicat probleme precum sănătatea femeilor, drepturi reproductive, educație, drepturi economice, arte vizuale și muzică, sportui, liberalizarea lesbianismului etc. Women's International Terrorist Conspiracy from Hell sau prescurtat W.I.T.C.H a desemnat multe grupuri feministe independente formate în Statele Unite ale Americii în tre 1968 și 1969 care au avut un rol important în dezvoltarea feminismului socialist. Numele W.I.T.C.H s-a interpretat și ca „Femei inspirate să spună istoria lor colectivă(Women Inspired to
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
protest la „Bridal Fair” în Madison Square Garden, purtând voaluri negre și pamflete precum „Confront the Whoremakers”. Asemenea acțiuni ale acestei organizații au inspirat protestele de acest tip, adoptate mai apoi de activiștii LGBT. Big Flame a fost „ o organizație feministă socialistă revoluționară cu o orientare de clasă muncitoare”. A fost fondată în Liverpool în 1970, grupul inițial crescând rapid cu sucursale și în alte orașe. Publicațiile lor accentuează că „ un partid revoluționar este necesar dar Big Flame nu este acel
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
Internaional Marxist Group. În 1980, anarhiștii de la Libertarian Communist Group li s-au alăturat, apoi mulți membri au defectat spre Partiul Muncii(Labour Party), jurnalul lor a încetat să mai apară în 1982 și grupul s-a destrămat în 1984. Feminiștii socialiști accentuează faptul că maternitatea și diviziunea de gen a muncii susțin creșterea rolului femeilor ca mame, acestea fiind sursa excluziunii femeii din sfera publică și crearea dependenței economice a femeii de bărbat. Ei spun că nu e nimic firesc
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
preponderent muncă casnică(muncă asociată cu nașterea și creșterea copiilor dar și curățenie, gătit și alte sarcini necesare vieții, respingerea femeilor de a participa în activitatea economică). Pentru a le elibera pe femei din această condiție de mamă și casnică, feministele socialiste precum Charlotte Perkins Gilman a propus profesionalizarea muncii casnice ca soluție. Asta implică angajarea unor bone și menajere profesioniste pentru a se ocupa cu activitățile casnice. Perkins Gilman recomandă reporiectarea caselor în așa fel încât să fie maximizat potențialul
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
Sandra G. Harding (n. 29 martie 1935) este o filozoafă feministă americană, având contribuții importante în epistemologie, teoria postcolonială, filozofia științei sau metodologia de cercetare. În prezent este profesoară de științe sociale la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) și profesor de filozofie asociat la Universitatea Michigan. Ea a coordonat Centrul
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
contribuții importante în epistemologie, teoria postcolonială, filozofia științei sau metodologia de cercetare. În prezent este profesoară de științe sociale la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) și profesor de filozofie asociat la Universitatea Michigan. Ea a coordonat Centrul de Studii Feministe UCLA în perioada 1996-2000 și a co-editat publicația Semne: Jurnalul Femeilor în Cultură și Societate (2000-2005). A contribuit la teoria obiectivă și la studiul multicultural al științei. În anul 2013 a primit premiul John Desmond Bernal oferit de către Societatea pentru
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
Poughkeepsie, iar în anul 1973 termină un doctorat la Departamentul de Filozofie al Universității din New York. Își începe cariera de profesor la Universitatea de stat din New York, urmând ca în anul 1976 să se ocupe de un program de Studii Feministe în cadrul Departamentului de Filozofie al Universității Delaware până în 1996 când devine profesor de filozofie și de Studii Feministe la UCLA. A predat la mai mult de 300 de colegii, universități și conferințe în America de Nord, precum și în America Centrală, Europa, Africa și
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
cariera de profesor la Universitatea de stat din New York, urmând ca în anul 1976 să se ocupe de un program de Studii Feministe în cadrul Departamentului de Filozofie al Universității Delaware până în 1996 când devine profesor de filozofie și de Studii Feministe la UCLA. A predat la mai mult de 300 de colegii, universități și conferințe în America de Nord, precum și în America Centrală, Europa, Africa și Asia. Cărțile ei, eseuri, sau diferite capitole din carți au fost traduse în zeci de limbi și retipărit
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
și conferințe în America de Nord, precum și în America Centrală, Europa, Africa și Asia. Cărțile ei, eseuri, sau diferite capitole din carți au fost traduse în zeci de limbi și retipărit în sute de antologii. a contribuit, de asemenea, la dezvoltarea de studii feministe, anti-rasiste, multiculturale, precum și post-coloniale ale științelor naturale și sociale. Ea este autoarea, sau editorul a numeroase cărți și eseuri pe aceste teme și a fost unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filosofia științei. Acest lucru a avut o influență
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
antologii. a contribuit, de asemenea, la dezvoltarea de studii feministe, anti-rasiste, multiculturale, precum și post-coloniale ale științelor naturale și sociale. Ea este autoarea, sau editorul a numeroase cărți și eseuri pe aceste teme și a fost unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filosofia științei. Acest lucru a avut o influență deosebită în științele sociale și în studii de femei / de gen din toate disciplinele. Ea este considerată unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filozofia științei. Contribuția ei în acest domeniu
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
și a fost unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filosofia științei. Acest lucru a avut o influență deosebită în științele sociale și în studii de femei / de gen din toate disciplinele. Ea este considerată unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filozofia științei. Contribuția ei în acest domeniu a fost legată de dezvoltarea teoriei obiective și standarde puternice pentru obiectivitate. Teoria obiectivă este definită ca revendicările de a reprezenta lumea dintr-un anumit punct de vedere social care poate pretinde
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
al feminismului românesc s-a manifestat aproximativ în aceeași perioadă ca și cel din occident. A fost un feminism al elitei, fiind datorat unor femei cu un înalt nivel de educație și cu acces la cultura vestică. În particular, mișcarea feministă românească a fost preponderent urbană, întrucât la acea vreme societatea românească era în mare parte agrară, aproximativ 80% din oameni locuiau în mediul rural, iar industrializarea atinsese o mică parte din populație. De aceea mișcarea nu a fost una amplă
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
străin, nu puteau urmări un bărbat pentru pensie alimentară, nu puteau să fie tutore, trebuiau să locuiască în domiciliul stabilit de soț și altele.Practic, femeile erau lipsite de drepturi civile și politice. Printre cele mai importante personalități ale mișcării feministe pentru acordarea drepturi politice depline femeilor se numără: Calypso Botez, Alexandrina Cantacuzino, Eleonora Stratilescu. Elena Maissner, Maria Buțureanu. Revendicările femeilor românce de la acea vreme sunt sintetizate de Eleonora Stratilescu și vizează mai multe sfere: • Economic: plata egală pentru muncă egală
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
prin desființarea autorității maritale, eminiarea prostituției, cercetarea paternității. • Social și politic: drepturi civile și politice egale; participarea femeilor la toate instituțiile, demnitățile și funcțiile publice, alături și la fel ca bărbații; pregătirea politică a femeilor pentru exercitarea drepturilor lor. Mișcarea feministă românească a avut o oarecare susținere din partea unor elite politice liberale, cum ar fi: C.A. Rosetti, Cezar Bolliac, Ion Ghica, Ștefan Zeletin. Însă aceștia au susținut mai degrabă aportul femeilor la educația morală a poporului, ele având rolul de
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
datorită noului regim instaurat. Femeile românce au votat pentru prima dată în cadrul unor alegeri libere în 1990. Feminismul în perioada comunistă a urmat concepția de emancipare legată fundamental de munca productivă. În acestă perioadă nu s-au putut dezvolta teorii feministe care să promoveze drepturile femeilor ca indivizi și care să contribuie la autonomia femeilor, întrucât regimul totalitar nu tolera o altă ideologie decât cea comunistă. La începutul instaurării regimului comunist, între 1946 și 1964, România a urmat modelul stalinist, care
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
o economie de piață fără protecție sindicală. În acest context, în perioada 1990-2000: • apar primele organizații pentru apărarea și promovarea drepturilor femeilor: Organizația AnA înființată în 1990 și înregistrată oficial în 1993, care înființează prima și singura revistă de analize feministe, numită AnAlize; în anul 2000 se înființează Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen: FILIA. • apar primele cursuri universitare pentru studii de gen în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, din București; • se dezvoltă activismul civic și se
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
Ordonanța nr. 137 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare; La sfârșitul anului 1999 este semnat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, acquis-ul comunitar devenind obligatoriu pentru statele candidate. Sunt adoptate o serie de acte legislative favorabile agendei feministe românești: • Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați; • Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie; Odată cu modificarea Constituției în anul 2003, egalitatea de șanse devine principiu constituțional; • în
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
înființează Agenția Națională pentru Eglitate de Șanse (ANES), ca agenție autonomă, alături de Consilii Județene și Locale pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (COJES); • toate partidele politice au organizații pentru femei, dar aceste nu au contribuții reale în politici feministe; Din anul 2007, România devine membră a Uniunii Europene și au loc schimbări: • în anul 2010 se desființează ANES ca agenție autonomă și este înglobată în Ministerul Muncii; • nu sunt aplicate niciunul dintre articolele legii egalității de șanse; • crește discriminarea salarizării
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
creștere a reprezentării femeilor în Parlament și Consilii Locale, aceasta înregistrează o nouă scădere; • criza economică are un impact considerabil în feminizarea sărăciei; Pe fondul acestor repercusiuni dramatice, începând cu anul 2011, s-au amplificat acțiunile de protest ale organizațiilor feministe și au căpătat o regularitate. În prezent numărul organizațiilor active în domeniul promovării drepturilor femeilor, al protejării victimelor violenței de gen și al combaterii discriminării pe criterii de gen este în creștere. Printre aceste se pot aminti:
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
Feminismul marxist este o ramură a feminismului ce urmărește explicarea căilor prin care femeile sunt asuprite prin intermediul sistemului capitalist și al priprietății private, stabilind astfel o legatura cauzala între cele două. Conform feministelor marxiste, eliberarea femeilor poate fi obținută doar printr-o restructurare radicală a economiei capitaliste actuale în care cea mai mare parte din puterea de muncă a femeii este necompensată. Feminismul marxist se naște din doctrina lui Karl Marx, a cărui
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
de opresiune, la care muncitorii se supun inevidabil sub un sistem de productie unde, fără cunoștințe și talente, sunt reduși practic la nimic."" Urmărind această linie de gândire, marxiștii se opun oricărei acțiuni politice sau sociale ce perpetuează sclavia muncitorilor. Feministele marxiste precum Margaret Benston și Peggy Morton argumentează faptul că în sistemul capitalist există două forme de muncă. Prima este cea productivă, în care din urmă muncii depuse apar bunuri și servicii ce au valoare monetară în sistemul capitalist și
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
exclusiv femeii astfel eliberând restul membrilor familiei de nevoia de a-și face prorpia muncă reproductiva. Feminiștii marxiști argumentează faptul că excluderea femeii de la munca productivă duce la controlul exclusiv masculin atât al domeniului public, cât și al celui privat. Feministele marxiste atacă sistemul capitalist pe acele căi ce facilitează un nou discurs și care aduc la lumină statutul femeilor. Acestea, în decursul istoriei ultimului secol, au combătut capitalismul hegemonic conform diferitelor perspective asupra metodelor de a obține eliberarea femeilor. Concentrându
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
Acestea, în decursul istoriei ultimului secol, au combătut capitalismul hegemonic conform diferitelor perspective asupra metodelor de a obține eliberarea femeilor. Concentrându-se pe excluziunea de la munca productivă a femeilor, considerând-o ca fiind cea mai gravă formă de opresiune, unele feministe marxiste și-au îndreptat activismul către lupta pentru includerea muncii domestice în economia capitalista salarizata. Ideea de a creea un sistem în care muncă reproductiva să fie compensata apare în scrierile socialistelor precum Charlotte Perkins Gilman (1898) ce susținea că
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]