8,147 matches
-
reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită. Motive: nepricepere, ineficiență, excesul de plăcere neproductivă. Asta Îi pune capac. Diavolul Își smulge ecusonul și călcînd peste copite și cozi, Își croiește drum afară din amfiteatru și pornește ață spre peșterea lui, unde fierbe În suc propriu un timp incomensurabil de lung. În cele din urmă, nu va avea altă opțiune decît să se Întoarcă la blestemata aia de Întrunire, dar vor fi nevoiți să-l ducă acolo cu forța, În timp ce el va țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toiul dimineții și trebuiau să schimbe prima pagină, ceea ce era infernal, dar le oferea rara plăcere de-a le-o lua înainte ziarelor de seară și cotidienelor. În schimb, dacă apărea ceva după ce ziarul intrase la tipar, erau nevoiți să fiarbă în suc propriu, neputincioși, o săptămână întreagă, privind cum rivalii lor devorau fiecare detaliu, până nu mai rămânea nimic și pentru ei. Astăzi mai erau de adus doar retușurile minore obișnuite, „Știrile pe scurt“ de ultimă oră și articolul luiKeith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
taică-tău. — Bine. Promit. Joi la șase. A doua zi, Fran revenise la normal. Redacția era ca un pântec, vibrând de viață. Țârâitul telefoanelor, întrebările urlate de la un capăt al camerei la celălalt, reporterii care înjurau filtrul de cafea ce fierbea în gol, pentru că le era de fapt prea lene să-l umple din nou, deciziile care îi erau solicitate întruna nu lăsau loc pentru nefericire. O atitudine hotărâtă, îi spusese tatăl ei odată, era cheia succesului pentru un redactor-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intimidată și îi întinse paharul. Simon, care avea o idee destul de clară despre cât băuse ea deja, își țuguie buzele și o ignoră. — Ce avem la cină? Își trase un șezlong, puțin cam prea aproape de al lui Fran. — Somon rece fiert cu maioneză. — Mai exact, somon rece fiert cumpărat de-a gata de la magazinul de delicatese, la un preț exorbitant, care nu ți-a solicitat în nici un fel talentul culinar? întrebă Simon caustic. Uneori se întreba ce făcea nevastă-sa toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
evitându-i privirea. Combinația extraordinară de frumusețe și vulnerabilitate proprie lui Carrie, calități la care putea recurge la comandă, era chiar și după atâta timp o armă periculoasă. Cu Carrie era nespus de ușor să uiți de substanța acidă care fierbea sub înfățișarea de marmură, chiar și după ce te arseseși o dată. Încercă să regăsească sentimentul de furie care îl ținuse la suprafață, care îl ajutase să nu-și piardă mințile, dar era prea departe în urmă. Am o surpriză pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eu că se adună. Contează să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai știu eu... Am avut pe Jilava păduchi, de la nouăzeci de inși, toți jegoși. Cum am scăpat? Le-am luat toate, le-am fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic, de n-aveai treabă, și în peruci se scărpinau cu ace din alea... dar nu păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
preț. Cu materialele la îndemână, am făcut un cazan și un sistem de răcire. În sticle de plastic puneam cartofi tăiați mărunt cu zahărul. Cu un pachet bun cumpărai 20 de cartofi. Zahărul era un Viceroy. Așteptai trei-patru zile să fiarbă și, dacă aveai noroc ca atunci să nu vină percheziția, scoteai dintr-un kil de cartofi și un kil de zahăr aproape 1,5 kg de țuică pe care luai 15 pachete de țigări. Pentru sistemul de răcire m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
socrii mei că nu ne putem descurca și ea nu mai poate să facă menajul prin casă... Deci mergea cu un cadru de-ăsta, metalic, la început și, după aia, în baston. Și eu eram la 25 de ani, îmi fierbea sângele în mine la vremea aia; eram tânăr. Da’ nu știu ce m-a apucat în ziua aia... Prietena mi-a zis că vrea să se căsătorească. Și când am auzit că vrea să se căsătorească, atunci parcă mi s-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a intrat prin efracție. Dacă eram un criminal cu sânge rece, sadic și pus pe crime... Dar eu am fost un amărât care am căutat să tot creez, așa, niște povești de nebun... I-am tăiat un sân, l-am fiert, în scopuri canibalice. Deci eu mi-am construit, așa, un fel de scăpări de astea, să ajung la un spital psihiatric, și toate încercările astea ale mele m-au înfundat mai rău. Deci o faptă gândită e de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o cățea mare, albă. Ridicam bățul de aruncam după găini. Eram numărul unu. Din mers le luam, găinile. Treceam... 20 de găini... dădeam și le ologeam. Ologeam trei-patru. Le mâncam, fără să le arăt c-am furat. Le prăjeam, le fierbeam. Ei prăduiau? Prăduia număru’ unu. Aicea, unde stăteam în Băneasa, era doi milițieni periculoși - Piele Lungă și Piele Neagră. Era înalți rău. Unu’ era țigan și unu’ era român. Și le dădea bani. Era informatori, cum se spune. Și, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e deja concepută n-o pot considera o artă. Arta înseamnă să fac ceva nou. În rest, omul coase și coase un motiv din moși și strămoși. Vine ora mesei. Îmbunătățesc masa cu delikat, cu piper, dar n-o pot fierbe, că am un termoplonjor ce merge numai la ceai. Nu e ca acasă, dar e mai comestibilă. Bine, uneori, nici o mâncare nu e bună. Nu e, orice i-ai face. Nici măcar de sărbători nu e ca lumea aici. La Gherla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu e țarcă, dar nici barcă, Și rimează și cu parcă. Va gândiți, deci, dragii mei, Și apoi să-mi spuneți ce-i? E o „pâine” dezmierdată Și o recunoști pe dată. Tabla nu o ștergi cu ei, Dar îi fierbi și pui mujdei. Cine stă într-un picior, Dar nu-i varză și nici barză? Toate bune par să fie, Însă nu în farfurie. A crescut pe-o cioată groasă Un acoperiș de casă. Ia să ne uitam la ele
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vreau să cresc într-un tub de sticlă/ asta spun ca să te distrezi//se sparg jucării de sticlă între stele cu lanțuri la animale/.../cu nisipul ce mai furnică în CREIER/fiindcă sînt foarte inteligent/ și în întuneric” („În gropi fierbe viața roșie“). Ca și în cazul lui Vinea („Dintr-o vară“, „Dicteu“, „Tuzla“ ș.a.), tînărul Tzara descoperă, prin breșele discursului simbolist, tranzitivitatea realului. În substanțialul său studiu despre dimensiunea tranzitivă a poeziei moderne, Gheorghe Crăciun făcea următoarea observație: „Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al orașului Tokyo. Jocuri mecanice așezate pe verticală, și nu pe orizontală, ca cele europene. Se întâlnesc astfel de saloane în toate orașele. Termen de ocară folosit pentru americani. (n. tr.) Mâncare din legume, chifteluțe de pește, ouă fierte, ingrediente - fierte în supă de soia. Numai atât? Termen care exprimă respectul; literal: profesor, maestru etc. Hakama este un fel de fustă-pantalon, pe care o poartă bărbații. Haori - kimono scurt care se poartă la hakama. Urină. Parte de sud a insulei Honshū
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
crezând ca pașii tăi, mărunți, sunt semințe azvârlite de-o mână bună pentru ei. MOARTEA LUI PAN I - Pan către nimfă Cu strai de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se joacă șoareci și viței, iar vițele de vie țin în palme brotăcei. C-o păpădie între buze o aștept să vie. Nu vreau decât să-mi port curate degetele răsfirate prin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai minunate decît mi-aș fi imaginat. Îmi plăcea la nebunie faptul că aveam cu cine să vorbesc În fiecare seară, că nu mai trebuia să merg la culcare simțindu-mă singură. Dar erau momente În care Îl priveam și fierbeam de furie. Uram faptul că eram silită să mă uit la Familia Simpson, cînd tot ce-mi doream era să mă ghemuiesc undeva, cu o carte. Mă călca pe nervi faptul că eu păream a fi singura care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția asupra șerpilor. Femeia s-a apropiat ușor, a înțeles, a fiert lapte și l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit patul... ― Cumplită încercare. ― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să aparțină cuiva anume. Am izbit cu putere chiar în despicătura buzelor și mă așteptam să țâșnească sânge. Când colo, buzele s-au lăbărțat numai pentru a-mi azvârli în obraz un hohot de râs și mai nerușinat. Simțeam că fierb de furie și loveam ca un nebun în buzele de piatră, fără să mă mai opresc, iar râsul acela continua batjocoritor... Am visat, după aceea, un șarpe imens care mânca fluturi. Deschidea gura, limba i se transforma în floare și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
minunându-se Garibaldo. Ducând instrumentele prietenului meu, am intrat împreună cu el în încăperea fetelor lui Heraclion, care abia dacă mai răsuflau. Parcă am asistat la ceva magic. A luat un mic bisturiu din lighenașul de aramă în care instrumentele fuseseră fierte în clocot, a făcut o incizie la baza gâtului copilei mai puțin grav bolnave, a tamponat puținul sânge care a ieșit și a vârât cu îndemânare canula în interiorul gâtului. Micuța a respirat adânc. A făcut același lucru pentru cealaltă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe gânduri. Pricepeam, după cum îi sclipeau ochii, că era frământat de o dilemă. Dacă Andras nu mi-ar fi făcut acele dezvăluiri, probabil că ar fi respins solia și ar fi atacat Ravenna. Dar ceea ce aflase pe de-o parte fierbea în sufletul lui și, pe de alta, îl ajuta să judece lucrurile cu răceală. S-a uitat la mine, și i-am garantat cinstea lui Giuliano. Drept care a deschis scrisoarea adusă mie de Smeraldo și a citit-o cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gingiile, i-a ascultat pulsul și l-a pus să urineze într-o oală de noapte. După ce i-a trecut criza, Rotari a ațipit. În zori, medicul s-a întors și a spus: - Regele meu, ți-am pus urina la fiert până a rămas din ea doar un deget, am pus în ea sare și alte substanțe: e foarte tulbure. Cineva te otrăvește cu mercur. Dar fiindcă ești tânăr și puternic, rinichii tăi nu sunt atinși decât în mică măsură. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îi era prea somn ca să-l urmărească pe vagabondul acela murdar și câinii lui plini de căpușe. Zero coborî scările În grabă și Își auzi pașii răsunând În tăcerea ireală. Tibrul se umflase, o masă de apă Întunecată, care Încă fierbea În maluri. În brațul drept al insulei fluviul Înainta grăbit, fără nici o undă, până când o treaptă Îl făcea să se prăbușească, Într-un soi de cascadă, provocând vârtejuri și bulboane. Umblând prin nămol, Zero se forță să ajungă la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o ia de la capăt, pentru că nu spusese nimic din ceea ce se pregătise să-i spună, sau așa cum ar fi vrut să-i spună, și fu tentat să Închidă telefonul. Era numai vina vocii ei. Îl dezorienta. Îi făcea sângele să fiarbă. Voia să-i spună: Îmi lipsești, casa se prăbușește fără tine, eu mă prăbușesc, ajută-mă, Emma - Însă Îi spuse: — Ești atât de ocupată cu distracțiile că nu găsești o oră măcar pentru soțul tău? — Dumnezeule, n-o lua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]