3,207 matches
-
apare astrul romantic la Geo Dumitrescu, trecînd cumva în diverse travestiuri asumate prin toată istoria literaturii. Dar purtînd întotdeauna o marcă personală, greu de definit în cuvinte, construită sub emblema unui tip de manierism personal, foarte dificil de pus în filiații, cu toată cerneala care s-a consumat pentru a-l face pe Geo Dumitrescu descendent sau deschizător de drumuri. Spectacolul luptei dramatice cu toată tradiția simbolizată de metafora selenară pe de-o parte, iar pe de altă parte lupta cu
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și fă catarg corăbiei tale viteze./ Ia umbra mea, întinsă, sub lună,/ și fă-ți pânze și flamuri...". Firește că e ușor să găsim filiații, dar tocmai în această disponibilitate se află poate imposibilitatea de a-l corela cu adevărat pe Geo Dumitrescu cu alte voci poetice. Citit astăzi, acest poet aplecat cu încăpățînare asupra propriei opere, pe care și-a reconstruit-o din aceleași
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
criticului, printr-o vizibilă tentație comparatistă adesea transfrontalieră. Ceea ce fusese implicit sau aluziv în scrierile anterioare devine explicit odată cu publicarea cărții Geografie literară. Geografia literară nu mai este o realitate întrezărită mai mult sau mai puțin accidental în discuțiile privind filiația operelor unor scriitori, ci un program distinct, coerent, de înseriere și interpretare a operelor literare. Cornel Ungureanu constată, pe urmele lui George Călinescu că perspectiva diacronică a istoriei literare nu este suficientă pentru a explica specificitatea unor scriitori, mai ales
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
sincronist, împrumutat. În sfârșit, ultima contradicție ar merita un comentariu extins. Toți cerchiștii au avut un adevărat cult pentru Blaga, dar nu s-au revendicat din poezia și filosofia lui "din teama de a nu fi Ťblagieniť" - mărturisește I. Negoițescu. Filiația e notorie, ca și rezistența cerchiștilor la această afiliere, din frica de a nu fi considerați epigoni. Manifestul adresat lui E. Lovinescu în 1943 e, categoric, privind retrospectiv, o formă ingenioasă de ascundere a adevăratului maestru. În etapa postcerchistă, prin
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
unei purități originare pierdute în focul luptelor politice. În fond, Llosa e continuatorul cu mare audiență în America de Sud al unui Raymond Aron care a pledat o viață pentru valorile liberale în Franța, în pofida unei stîngi cu certe și deloc nevinovate filiații moscovite. Cînd el s-a despărțit de prietenul său columbian, Marquez, Llosa l-a acuzat pe autorul Veacului de singurătate de slugărnicie ideologică față de stînga castristră, de mare audiență în America de Sud și chiar în aceea de Nord, pe care Marquez
Llosa din spatele lui "Ovidius" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11310_a_12635]
-
1934" ar putea fi subtitlul primului volum al lui N. Steinhardt, semnat cu pseudonimul Antisthius și descriptiv ca o fișă clinică. Minus o prepoziție, e chiar titlul textului prefațator și argumentativ din În genul... tinerilor, pus - ca întreaga carte - în filiație maioresciană. Despărțirea junelui autor de tânăra generație din care, formal, face parte se observă încă din startul, din preliminariile maratonului său parodic. Ironii devastatoare la adresa colegilor de generație și a unor nume consacrate de pe scena literară autohtonă avem și în
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
și s-au pus pe denunțarea misteriozității și pe transformarea iubirii în ceva strict repugnant". Ș.a.m.d. Latura ardelenească a relativizantului Al. Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă, drept producte miraculos izvorîte din neant, genialoide unicități, incomunicabile cu trecutul, ci, așa cum e normal, fenomene pe filiera unor evoluții. Tradiționalul simț istoric al Școlii (Școlilor
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
Gheorghe Grigurcu Așa cum scriam și altă dată, poezia lui Gabriel Chifu răsfrînge un rău al secolului. O criză romantică, dacă e să-i găsim o filiație, dar acutizată, devenită o convulsie a unei conștiințe ce nu se mai acceptă, ce se mai recunoaște doar cu greu în condițiile unei scindări care nu e decît o augmentare a suferinței de-a fi. O suferință globală, cu ireparabile
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
au făcut adesea din pledoaria emersoniană pentru "încrede-te în tine" o temă predilectă, explorînd-o din multiple unghiuri. O observație se impune, totuși. Probabil că și fără Emerson, literatura americană ar fi cunoscut, în mare, o evoluție asemănătoare, fiindcă nu filiația este determinantă în creația unui scriitor. Inspirația vine din multe părți, afinitățile sunt numeroase, cultura în ansamblu are un cuvînt greu de spus, iar limbajul dispune de o forță modelatoare deloc neglijabilă. Ceea ce nu înseamnă că importanța lui Emerson ar
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii de azur, visul cîntat odinioară, amurguri de azur. Visul și Albastrul formează marca individuală a lui Philippide; prin ele, poetul și-a descoperit un mod propriu de metaforizare, revendicîndu-se lucid din filiația novalisiană. Metaforele capătă pondere tot mai mare pe măsura avansării în timp a poeziei „philippine“. În fragmentul citat existau trei metafore de factură aparte: piața public-a simțirii noastre; visurile albastre/ rănite vechi violoncele/ care cîntau în sufletele noastre - metaforă
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
sunt grupate într-un ciclu autonom) sunt frumoase de tot. Mă rezum la unul, numit inclement Poemul cel mai de jos, de fapt, poate, bucata cea mai de sus a volumului. Aici mama e un alibi pentru omenescul pur al filiației: „mamă, simt respirația ta, în ceafă./ sunt, într-un anumit fel, creația ta./ sunt, de fapt, sută la sută, creația ta./ ai fost o extraterestră/ ce m-ai determinat să fiu o intraterestră./ am penetrat, cu toată forța, orice./ poezia
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
contemporane lui Fitzgerald, Plumb de G. Bacovia și Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale. Multiplele unghiuri tematice decelate în Gatsby inspiră o comparație întinsă și cu basmul cules de P. Ispirescu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Filiațiile stabilite sunt dintre cele mai interesante, asociațiile făcute de Mihaiu având darul să surprindă, și - chiar dacă de multe ori similitudinile sunt de suprafață - să contextualizeze nuanțat poziția lui Fitzgerlad în concertul universal al literaturii și artelor. Dacă muzica și cinematografia
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
genul comic se trag din Caragiale, iar Valjan nu face, într-o privință, nici el excepție: dramaturgul își întemeiază arta pe darul înnăscut și bine antrenat al observației și își ia distanță față de personajele pe care le creează. Chiar această filiație avea să o conteste Tudor Arghezi, într-un Medalion Valjan, publicat în "Vremea" (1936), cu nedrepte caracterizări la adresa maestrului, coborât pentru a scoate în evidență subtilitatea artei presupusului discipol: "N-aș putea să identific, însă, preferința din care domnul Valjan
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
373-374. footnote>. Calitatea noastră de fii prin adopție, care este pusă în practică prin Botez, ne înzestrează cu o proprietate supremă: nemurirea și nestricăciunea Fiului. Botezul reprezintă mijlocul prin care începem să ne folosim de viața divină a Fiului. Prin filiația sa divină, o ființă umană se unește cu Logosul și devine locaș al lui Dumnezeu<footnote Ibidem, 3.19.1.; 3.20.2, p. 373, 392-393. footnote>. El redobândește asemănarea cu Dumnezeu, care îi aduce atât libertatea de a face
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
limitele disciplinelor, a le subordonă zborului sau vizionar. Astfel N. Iorga propune un portret suficient de subiectiv al lui Hașdeu, compus din lumini și umbre, cu precumpănirea bizară a umbrelor acolo unde s-ar fi cuvenit a recunoaște o profundă filiație. Am fi tentați a zice, o gelozie antipaterna îi dictează sentințe disprețuitoare asupra caracterului modular, aparent lipsit de țintă al activității în chestiune, asupra structurii sale de eseuri în adiționarea cărora "povestirea nu există, asupra năzuinței savantului de-a "atinge
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
în celălalt, bateria politică nu e alimentată. Ea există și e în afară de dubiu. Ca vestigiu însă, nu ca funcționalitate. Simpatia verde a lui Ion Barbu și concesia roșie a Ninei Cassian sunt laolaltă, în plină discuție estetică, un factor de filiație istorică. A-l fi ignorat însemna, pentru Istorie, un gest de impardonabil izolaționism textual. Așa, trecerea de la Marii scriitori dintre Războaie la Contemporanii de după instaurarea comunismului e făcută. Ca și în cazul științei inefabile, sinteza epică respectă doar în parte
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
se trecea foarte lejer peste binomul autor-narator), diferența dintre cel care povestește și cel care este povestit dă naștere unui tip aparte, generalizat și periculos de "om nou". Mai nuanțată decât separarea vocilor și a biografiior (care ține, liniar, de filiație), separarea atitudinilor ori a temperamentelor implică un joc destul de întortocheat al consanguinității. Oricât de permisiv s-ar arăta în text, oricât și-ar coborî tonul discursului, povestitorul nu este făcut din aceeași plămadă cu personajele cărților lui. Ca să nu mai
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
pasionat" se trage din rusescul ohotnik, care înseamnă "vînător". Putem bănui că același sens l-ar fi avut inițial și în românește, înainte de a-l dobîndi pe cel nou. Oricum, cele două vocabule se întîlnesc adesea în aceeași frază, ca și cum filiația semantică le-ar atrage ca un magnet. V. Voiculescu îi amintește pe "marii vînători, ahotnici de primejdiile fără folos" (Ultimul Berevoi). Un prieten al lui Sadoveanu spune despre el: "Nu era ahotnic de vînat. Dacă împușca, bine, dacă nu, tot
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
psihic de timiditate, n-a avut îndrăzneala să se ducă la Profesor, "să-i strângă mâinile tare de tot" și să-și manifeste afecțiunea pur și simplu instinctiv. Pentru el, G. Călinescu era "marele contemporan", față de care simțea o adevărată filiație intelectuală, care totuși nu excludea ciocnirea contrariilor, diferențele de concepție și opinie, la urma urmei firești: "M-am simțit și mi se întâmplă de atâtea ori și acum să mă simt fiul Dv. spiritual, un fiu care vă îndrăgește cu
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
din perioada interbelică, are aceeași fire independentă și același conservatorism ca Ilie Moromete, nu însă și același spirit ironic incisiv. De altfel, critica de la Chișinău îl raportează pe Ion Druță mai frecvent la Mihail Sadoveanu decât la Marin Preda. Ca filiație recunoscută de autor, atmosfera moldovenească este predominantă în euforia tradiționalistă a naturii, a sentimentalismului liric, a etnografiei și în elogiul satului arhaic. Referințele de situare mai adecvată ar fi, din punctul de vedere al cititorului din România, Zaharia Stancu din
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
acelui „realism mărginit, care nu te duce mai departe de vârful nasului” și care „este mai primejdios decât fantasticul cel mai nesăbuit, fiindcă e orb.” Aprecierile autoarei, însoțite în permanență de analiza minuțioasă de text, caută să evidențieze nu atât filiațiile dintre scriitorul român și cel rus, cât mai ales originalitatea și creativitatea celui dintâi în pofida influenței străine, sau poate tocmai grație acesteia, dacă privim contactul cu Dostoievski ca pe un catalizator artistic. Această atitudine se reflectă în planul terminologiei literare
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
spirituale dintre Eminescu și Caragiale, Iosif Cheie-Pantea pledează cazul acestei afinități, în ciuda deosebirilor evidente, aducând drept argumente citate din Alexandru Paleologu, Ion Negoițescu, Eugen Ionescu și alții. Formația comparatistă a autorului se face simțită în toate scrierile sale sub forma filiațiilor pe care le trasează integrând scriitorii români în context internațional. O astfel de paralelă este stabilită între Thalassa, romanul lui Macedonski, și Triomfo della morte, opera lui D'Annunzio, autorul având grijă să distingă între posibilele influențe și originalitatea de
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
I. Al. Brătescu-Voinești, Hortensia P. Bengescu, Mateiu Caragiale și E. Lovinescu. Oprindu-se la Bizu, eroul romanului cu același nume, criticul bagă de seamă că lui, ca și întregii serii, “îi lipsește vertebrația voinței”, “este un infirm moral din naștere”. Filiația și asociațiile comparatiste urcă până la Oberman, eroul lui Sénancour, la René al lui Chateaubriand și până la Hamlet, cu toții croiți pe același tipar. În continuare, Vladimir Streinu se referă la tipul pasional (Werther) din care descind Adolphe al lui Benjamin Constant
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
lucrării cu titlu atât de ademenitor. Daniela Magiaru recitește opera autorului, alunecând între granițele fragile ale unui stil clar definit și, totuși, schimbător ca un nisip în mișcare, încercând să demonstreze imposibilitatea clișeelor în scriitura lui Matei Vișniec și negarea filiațiilor și încadrărilor formale. Argumentul ei îl reprezintă întoarcerea la text, fapt care îl favorizează pe dramaturg. Întotdeauna, celebritatea unui autor, mai ales în zona dramaturgiei, atrage și pericolul alunecării în derizoriu, a înțelegerii superficiale și a unei acceptări unanimiste, motivată
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
Sau, cine știe: de o problemă originară, de o structurare în ADN, de vreo genealogie care, în electoralul germanism al Domniei Sale pornește tocmai de la vreo asemenea amprentare descoperită de moașă în locurile intime ale vreuneia dintre antecesoarele care-i girează filiația.
Editura Destine Literare by CORNELIU LEU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_273]