3,170 matches
-
ogradă, iar ceilalți cântă la ferestră. În Țara Moților, micii colindători sunt numiți “pițărăi” și, intrând într-o casă, spun: ”Bun Ajunul lui Crăciun”,. Când pleacă, ei spun: “Noi ieșim, Dumnezeu intră”. Colindătorii mici nu colindă în același timp cu flăcăii sau cu cei în vârstă, ci, de obicei, înaintea lor. În unele zone, ei încep a colinda imediat după miezul nopții și până în dimineața de 24 decembrie. Prin alte părți, colindă încep din zorii zilei de Ajun, durând toată dimineața
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Cu paie de ovăz legate. Mânați măi, Hăi, Hăi, Hăi! Am mai avea de urat Dar nu suntem dintr-un sat apropiat Ci din loc îndepărtat, Unde iepurele Ști-a păzi oile, Iar vulpea găini nu poftește. Ma îndemnați, măi flăcăi. Hăi, Hăi, Hăi! Mai mânați măi! "Badica Traian" Aho, aho! Bună seara, buni gospodari, Seara lui Sfântu' Vasile Să vă fie la toți de bine. Și nouă de folos C-am ajuns sănătoși! Stați băieți și nu urați Samă bine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
măi! "Badica Traian" Aho, aho! Bună seara, buni gospodari, Seara lui Sfântu' Vasile Să vă fie la toți de bine. Și nouă de folos C-am ajuns sănătoși! Stați băieți și nu urați Samă bine să luați! Și de acu, flăcăi, urați, Zurgălăi și clopoței Ceată, roată, măi flăcăi! Mâine anul se-noiește Plugușorul se pornește, Plugușorul făr' de boi, Plugușorul tras de noi. Înc-o roată, măi flăcăi! Hăi, hai! S-a sculat mai an Badica Traian Ș-a-ncălecat Pe-un cal învățat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o babă bătrână Tare cu dreapta trăgea Cu stânga polog făcea Din polog snop, Din snop claie, Pâna la cea fată de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vântură, Cu urechea în sac turna Și la flăcăi căus nu le mai trebuia. Stați băieți și nu urați, Sama bine să luați, Și de-acu, flăcăi, urați! Zurgălăi și clopoței, Ceală roată, măi flăcăi. Și-a încărcat douasprezece cără mocănești Și s-a dus la moară la Ibănești
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
la cea fată de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vântură, Cu urechea în sac turna Și la flăcăi căus nu le mai trebuia. Stați băieți și nu urați, Sama bine să luați, Și de-acu, flăcăi, urați! Zurgălăi și clopoței, Ceală roată, măi flăcăi. Și-a încărcat douasprezece cără mocănești Și s-a dus la moară la Ibănești. Ș-am zis: Măi frate, Nu te duce la moară la Ibănești, Du-te la moară la Hârlau
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Care cu picioarele treiera, Cu narile vântură, Cu urechea în sac turna Și la flăcăi căus nu le mai trebuia. Stați băieți și nu urați, Sama bine să luați, Și de-acu, flăcăi, urați! Zurgălăi și clopoței, Ceală roată, măi flăcăi. Și-a încărcat douasprezece cără mocănești Și s-a dus la moară la Ibănești. Ș-am zis: Măi frate, Nu te duce la moară la Ibănești, Du-te la moară la Hârlau, Unde am macinat și eu. Și mai bine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
lânga mine. Crâsmărița-i mititică Dar puțin cam frumușică Cu țâțele boureie Cu buzele subțirele, Cu tulpanul vișiniu Nu ne-o mai spuneți, c-o știu! Strâmtă-n șale, largă-n sâni Dragalașă la ciobani. La ciobani face cu mâna La flăcăi stinge lumina, Alde noi, umplem grădina. Cu ciubote se-ncalța La-mparatul c-alerga. Împăratul de-o videa De departe mi-o-ntreba: Ce-i Aniță, crâșmăriță La ce vii așa-nfocată Cum n-ai venit niciodată? Înălțate împărate Ieri când
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
acolo până în vale la Mădărași (Madaras); șase comune își aveau acolo postul de jandarmi. Erau băieți instruiți. Bătăile se terminau repede, că ăștia nu numai că se băgau, dar se și pricepeau, și, în câteva clipe, îl lăsau neputincios pe flăcău, ba îi confiscau și briceagul, adică îl călcau pe bătătură, cum se spune. Îmi aduc aminte de un caz: am văzut cum se apropiau doi jandarmi, cu pene de cocoș la chipiu. Un flăcău nărăvaș nu s-a purtat cum
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
câteva clipe, îl lăsau neputincios pe flăcău, ba îi confiscau și briceagul, adică îl călcau pe bătătură, cum se spune. Îmi aduc aminte de un caz: am văzut cum se apropiau doi jandarmi, cu pene de cocoș la chipiu. Un flăcău nărăvaș nu s-a purtat cum ar fi trebuit să se poarte, ori că a fost indisciplinat, ori că se bătuse mai înainte și nu i-a luat pe jandarmi în serios. Dintr-o singură mișcare carabina l-a culcat
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
a fost indisciplinat, ori că se bătuse mai înainte și nu i-a luat pe jandarmi în serios. Dintr-o singură mișcare carabina l-a culcat la pământ și i-a atins un deget de la picior ori laba piciorului, așa încât flăcăul a început să urle. L-au atenționat să nu-i mai ia în glumă. La o mulțime de cincisprezece, douăzeci-treizeci persoane, doi trei jandarmi care se bucurau de respect și se pricepeau să dezarmeze oamenii, făceau ordine în câteva secunde
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
egală cu cea care părăsise Transilvania între 1918 și 1924, însemnând un adevărat dezastru pentru comunitatea maghiară din Transilvania de sud. Fenomenul nu atingea, în primul rând, doar clasa de mijloc sau pe funcționarii de stat, ci întreaga societate: pe flăcăul de țăran care fugea de cătănie, pe învățător, pe negustorul care fugea din calea asupririlor Gărzii de Fier și a diferitelor măsuri discriminatorii. Acest exod a mutilat chiar fundamentul societății maghiare din Transilvania de Sud, unde ei trăiau, extrem de dispersați
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
băieți Bateți tare dacă vreți, Bateți tare cu-amândouă, Scoală fată după ouă, Că-ți facem rochiță nouă, Hi, hi, hi, hi, hi! Un al treilea joc era „Ca la Breaza”. Era un dans popular care se juca în doi. Flăcăul poftea la dans fata care se prinsese lângă el la „Brâuleț”, făcându-i semn cu batista. Se striga: „Foaie verde busuioc Să jucăm Breaza pe loc.” Sau: „Foaie verde, foaie lată Jucați Breaza roată - roată!” „Sultănica” era al patrulea dans
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
lângă el la „Brâuleț”, făcându-i semn cu batista. Se striga: „Foaie verde busuioc Să jucăm Breaza pe loc.” Sau: „Foaie verde, foaie lată Jucați Breaza roată - roată!” „Sultănica” era al patrulea dans. Era un joc de doi. De obicei, flăcăul, în același mod, invita la joc pe fata care se prinsese lângă el la „Sârbă”. Se striga: „Cine joacă Sultănica Of și iară of! Mâine nu face nimica Of și iară of! Două fire, două paie Of și iară of
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
măi băiete! Fata trecea la locul ei, iar băiatul poftea la joc altă fată. Continuau să joace până se auzea strigătură: „Frunză verde siminoc Treci băiatule la loc!” Acum trecea băiatul la loc, iar fata poftea la dans un alt flăcău. Ei jucau până se auzeau din nou stigăturile: „Frunză verde castravete....”, și așa mai departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
auzeau din nou stigăturile: „Frunză verde castravete....”, și așa mai departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când fetele treceau de la un flăcău la altul se striga: „Frunză verde baraboi Schimbați fetele flăcăi” Sau: „Frunză verde de cucută Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie lată Vino fata cea bogată!” Sau: „Frunză verde de urzică Joacă fata cea mai mică
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
departe. După aceste cinci jocuri, urmau altele fără o anumită ordine. Astfel se mai juca „Mânioasa”, „Ațica”, „Ardeleanca”, Ciobănașul”. Jocul „Mânioasa” se juca în perechi. Când fetele treceau de la un flăcău la altul se striga: „Frunză verde baraboi Schimbați fetele flăcăi” Sau: „Frunză verde de cucută Fugi de-aici că ești urâtă” Sau: „Frunză verde foaie lată Vino fata cea bogată!” Sau: „Frunză verde de urzică Joacă fata cea mai mică!” Sau: „Frunză verde, iarbă grasă Care-i fata cea frumoasă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Care-i fata cea frumoasă?” Sau: „Frunză verde de dovleac Fugi de-aici că nu te plac!” Sau: „Frunză verde de trifoi Să ne iubim amândoi!” Strigăturile continuau până ce fata cu care a început jocul ajungea din nou la flăcăul cu care începuse primul joc. Atunci cineva fluiera și jocul se termina. Tot în doi se juca și „Ațica”, la care se striga: „Frunză verde baraboi Răsuciți ața flăcăi!” (aici perechile începeau să se învârtească) Jocul „Ardeleanca”, este un dans
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Ca un măr, ca un păr, Ca un fir de trandafir. Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fierul, Iute ca oțelul La anul și la mulți ani!” Pentru urarea lor gazdele le dădeau bani. După ce se lăsa întunericul flăcăii se organizau în cete de 7- 8 persoane și umblau cu „Buhaiul”, cu „Capra” (Fig.14 a / 14 b ) sau cu „Ursul”. Aceștia, îmbrăcați în costume populare sau alți cu măști ce reprezentau „capra” sau „ursul” aveau cu ei bice
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
a fi mâncată de furnici. Exista credința că astfel furnicile nu mai intrau în casă pe timpul verii. Un alt obicei de primăvară era „strigatul fetelor”. În noaptea când se lăsa sec de postul Paștelui se formau grupuri de câte doi flăcăi. Fiecare avea câte o oală de pământ cu gaură în fund, o adevărată porta - voce populară. Când se înnopta de-a binelea, fiecare flăcău se suia pe câte un versant (așa încât aceștia să fie opuși) și strigau prin oală. Uneori
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
fetelor”. În noaptea când se lăsa sec de postul Paștelui se formau grupuri de câte doi flăcăi. Fiecare avea câte o oală de pământ cu gaură în fund, o adevărată porta - voce populară. Când se înnopta de-a binelea, fiecare flăcău se suia pe câte un versant (așa încât aceștia să fie opuși) și strigau prin oală. Uneori fetele erau lăudate, dar de cele mai multe ori criticate. În acea noapte fetele stăteau în cameră pe întuneric, cu fereastra deschisă și ascultau dacă sunt
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
potrivit, cel mai adesea un plop, i se lua coaja, în vârf i se lega o pâine, un colac ori o găină, un șervet sau alte obiecte și se ungea copacul cu o substanță alunecoasă (de obicei untură de porc). Flăcăii care doreau să-și arate măiestria la cățărat luau pe ei „îmbrăcăminte rea” pentru a nu strica hainele de sărbătoare și-și încercau norocul. Cel care ajungea până sus lua tot ce se găsea în vârful prăjinii. Spre seară nunta
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
femeile îmbrăcau zeghii lucrate din postav gros. Bătrânele purtau fote negre fără beteală. Iile erau lucrate cu arnici (mouline). Părul cărunt îl prindeau mai întâi sub bariș, numit și testemel, iar pe deasupra purtau basma. În picioare aveau ghete sau opinci. Flăcăii purtau pantaloni albi, largi, lucrați dintr-o țesătură mai subțire de lână. În sus, peste cămașa de dedesubt, care se încheia cu nasturi deasupra pumnului, ei purtau cămăși cu mâneci largi, din pânză de bumbac sau de in. Cămășile erau
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cămașa de dedesubt, care se încheia cu nasturi deasupra pumnului, ei purtau cămăși cu mâneci largi, din pânză de bumbac sau de in. Cămășile erau lucrate cu diferite modele de râuri, în culori, cusute cu mătase sau mouliné. Peste mijloc flăcăii purtau un veșmânt original: fusta. Ea era alcătuită dint-o bucată de pânză albă, împodobită cu râuri ca pe cămașă. Încrețită în partea de sus, fusta se înfășura peste mijloc, cuprinzând sub ea partea de sus a pantalonilor. Fusta se lega
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cămașă. Încrețită în partea de sus, fusta se înfășura peste mijloc, cuprinzând sub ea partea de sus a pantalonilor. Fusta se lega peste mijloc cu bete țesute din lână. Poalele fustei cădeau cam la o palmă deasupra genunchilor. Pe cap, flăcăii purtau căciuli de miel, de obicei, negre. În picioare aveau ghete. Bătrânii purtau cioareci albi, lucrați din dimie groasă, dată la piuă. Cămășile și fustele lor nu mai erau împodobite. Peste mijloc ei se legau cu un brâu lat cam
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
sat, dar este măcinat de ambiții mai mult decît alții. în satul respectiv, printre altele sînt două fete, una mai urîțică dar cu avere și alta mai frumușică pe care o place și Ion, dar care este la fel de săracă. Ion, flăcău arătos, poate să aleagă între ele; o vrea pe una, dar vrea și averea celeilalte. Alege calea ambiției de a-și atinge ambele scopuri, alegere care va derula o poveste urîtă, terminată rău pentru mai mulți oameni. Reușește să pună
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]