3,537 matches
-
de mai sus, să ne gândim la măruntul-cenușiu, care tremură pentru scăunașul pe care-l ocupă undeva, și care poate fi dat în șomaj oricând, chiar dacă are soția șomeră, mama bolnavă la pat și o droaie de copii dezbrăcați și flămânzi; care are datorii incredibil de mari la întreținere și nu-l mai duce capul cum să facă pentru a plăti ratele la ultimul împrumut. Pleiada de escroci pensionați medical, care vorbesc plătind periodic dijmă medicului respectiv pentru a fi lăsați
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcusem drumul acesta, dar nu pe o așa vreme. În curând viscolul mă învălui încât aproape nu mai vedeam la cinci metri de mine. Totuși, continuam să merg în direcția corectă. Deodată am auzit un urlet așa, ca de câine flămând. În cazul acesta, mi-am zis eu, satul e aproape. Și am continuat să merg. Dar în fața mea am zărit ceva negru, pată neagră pe albeața zăpezii nu putea fi decât vreun câine rătăcit din sat. Dar ochii, ochii aceia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
geantă cu ceva acte. Mi-am zis că trebuie să-mi vând scump pielea. Povești cu oameni surprinși de lupi și mâncați, am mai auzit eu, dar am spus că sunt simple basme, că lupul nu atacă omul, oricât de flămând ar fi. Dar în haită? Căci eu aveam de-a face cu o haită. E suficient să atace unul, deobicei lupoaica, după care se reped și ceilalți. Speram că nu vor îndrăzni să încerce să se înfrupte și din carnea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curelele de la șa este cunoscut. — Cam așa, este cunoscut doar cuțitul, nu și mâna care l-a împins. Noi o știm, dar așteptăm să se dea în vileag pentru toți. Așteptăm, așteptăm, spuse Ștefan îngândurat. La Inumbari au ajuns târziu, flămânzi și obosiți. Făcând popas, se îngrijeau de pregătirea cinei și a locului de odihnă, doar vodă își vedea de ale lui. A primit vești de la București și a dictat răspunsurile ca toate să plece în aceeași seară. A trimis la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venit un lup din crâng Și-alerga prin sat să fure Și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu c-o nuia: -Hai la maica să te joaceLup flămând cu trei cojoace, Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri, pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: -Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac! Și-a venit la noi la poartă Și-am
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
cât mai repede și cât mai orbește prin ceață și prin smârcuri în ușor dezgheț. Spre norocul românilor, Soliman s-a purtat întocmai cum și-a închipuit Ștefan Vodă că se va purta. Ațâțat parcă de zvonul buciumelor ca fiara flămândă de adulmecarea prăzii grase, și a năpustit spahiii și ienicerii spre miazănoapte. A copleșit, cu numărul, primele pâlcuri moldovenești. Totul se petrecea așa fel, încât Soliman se socotea biruitor: înainta mereu, zdrobea pâlcuri mari de moldoveni, lesne și cu puțină
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Căpitan, de ce era necesară? De ce trebuia să ne fie "cea mai dragă nuntă dintre nunți"? Acum, în sfârșit, după ce omorâseră pe mulți și fuseseră și ei omorâți, luaseră puterea. Și mă aflam în fața unuia din șefii lor. Curiozitatea mea era flămândă, dar ascunsă. Dacă ar fi înțeles că singură această pornire mă adusese acolo în clădire, bineînțeles că nu mi-ar mai fi spus nimic și m-ar fi dat imediat afară. Numai Cristos și bineînțeles numai în relatările apostolilor, îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Merge să-și ogoiască animalele, averea. Sudoare îi curge pe față ușor. Se prelinge și îi ajunge la bărbie. În alte zile ar șterge-o repede, acum o lasă așa. Poate adie vântul și-l răcorește. Cu grijă, astâmpără porcii. Flămânde și înfierbântate, animalele se supun și tac. E cald, iar popa Cucoș nu are curajul să cheme icoana. “Să se mai învețe oamenii minte, să fie mai buni. Să se întoarcă singuri la Cel de Sus Sfântul. De ce să le
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
spre poartă. Pe geam nu se mai vedea nimic. În casă se lăsase frigul. Pereții ascundeau vântul, dar îi lăsau glasul să se audă. Timp de trei zile soarele nu s-a arătat. Ploaia a căzut necontenit, iar vântul urla flămând. Fulgerele despicau cerul în două, iar tunetele opreau inima în loc. Din când în când, câte un om se încumeta să iasă din casă și să aibă grijă de animale, în rest nici țipenie. Satele erau mute. Ascultau doar gălăgia ploii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ne cunoșteam de când lumea. Simțeam că plutesc în derivă, pe o mare de apă fără margini. Nu vedeam decât cerul care își schimbă culoarea de la albastru la gri. Ploua torențial peste mine; aceeași ploaie rece, blestemată. Deasupra mea câțiva corbi flămânzi planau; ar fi dorit să mă înghită cu totul dorindu-mi carnea dulce, dar au simțit că sunt vie. Și, în această derivă, moartea era foarte dezorientată. Alerga cu o vioară sub braț; zicea că merge la nunta mea. I-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pisălogul. Nu mai avem însă mult, trenul tocmai părăsește ultima stație înaintea destinației. Garnitura se urnește greu, se leagănă pe tampoane, își adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând, în aer, mușcă furios din arătarea de fum a amurgului... prin dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o pălărie cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-a ridicat. Înaltă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unde se împotrivea spaimei și disprețului celor ce trăiau vânduți plăcerilor mărunte. Ar aștepta, cu mâna tremurând pe gâtul umed, să audă urletul lui de fiară victorioasă. Ar alerga din marginea grădinii, până la dânsul. L-ar găsi țopăind, aproape gol, flămând, scheletic, fericit. Mânjit pe o barbă groasă, care ajungea până la ochi, murdar pe mâinile lungi și nervoase, vopsit și pe clăile uriașe de păr, murdar de culori prelinse, în toate amestecurile, dar și de praf, de păianjeni și de jeg
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar renunța vreodată la slăbiciunile și rupturile ei, un scrâșnet pe care el are marea șansă de a-l auzi în preajmă și de a-i oferi modesta sa protecție. Nimic altceva decât hrană sau jertfă, în acest enorm căscat flămând ? Infernul numit plictiseală, căscatul enorm, deschizând prăpăstii. Îi mulțumește, iată : glasul său abia ridicat din aburii fierbinți ai cafelei sună călduț, șovăielnic. Manole : un reazem sigur. Nimic de oferit sau de pierdut sau de regretat sau de recuperat, o permanență
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede, tic-tac-toc, tactoc-toctoc, greu să-i ajungi, dar neapărat, trebuie, Vornicu să vadă că amicul pleacă singur de la serviciu, flămând, fără chef de aventuri și adultere, deși ar fi zi bună, miercuri, ziua orelor suplimentare, la birou și oriunde. Uf, reușise în cele din urmă ! Trecuse prin dreptul fiecăruia, îl văzuseră, desigur ! Se grăbea, intrase în bufetul de lângă cinema. Îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apoi, ți-am spus, vine peste o oră să mă ia. Îl usturau cumplit tălpile. Gâtul uscat, ars. Îi apucase iar brațul mătăsos, mai sus de cot. Plimba palma încet, încet. Văzu nasul, gura, bărbia de burete, dinții sănătoși, tineri, flămânzi. Umerii netezi, bronzați, sânii plini. Picioarele lungi și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mă crezi idiot, trebuia să nu fi venit și să nu mai adaugi nimic. Nu pot face anumite lucruri ! Ca prieteni și colegi, așa, să rămânem, nu cred că e cazul să... Era lipită de umerii arlechinului. Dinții albi, ascuțiți, flămânzi, privirea umedă, trupul juvenil, chipul îngustat, de mumie. Clovnul se înveli în armura fluidă, aerul ardea, trebuia un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
învețe astfel: 3. Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! 4. Ferice de cei ce plîng, căci ei vor fi mîngîiați! 5. Ferice de cei blînzi, căci ei vor moșteni pămîntul! 6. Ferice de cei flămînzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! 7. Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! 8. Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! 9. Ferice de cei împăciuitori, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Dumnezeul lui Israel. 32. Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lîngă Mine, și n-au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum." 33. Ucenicii I-au zis: "De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîini ca să săturăm atîta gloată?" 34. Cîte pîini aveți?" i-a întrebat Isus. "Șapte", I-au răspuns ei, "și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
33. și va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui. 34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: "Veniți, binecuvîntații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35. Căci am fost flămînd, și Mi-ați dat de mîncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; 36. am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
primit; 36. am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine." 37. Atunci cei neprihăniți îi vor răspunde: "Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, și Ți-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut? 38. Cînd Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat? 39. Cînd Te-am văzut noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut." 41. Apoi va zice celor de la stînga Lui: "Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! 42. Căci am fost flămînd, și nu Mi-ați dat să mănînc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; 43. am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine." 44. Atunci Îi vor răspunde și ei: "Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit?" 45. Și El, drept răspuns, le va zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
piatră... Bine, Mi-oiu chinui dar mintea - să răspund pentru tine. Orbirea? nepăsarea?... Nevinovat-orbire Cât de frumos și-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a lupul aprig el pentru mielul blând, Carne cu ochi creat-a el pentru cel flămând, Natura-i fericire și veșnic e în pace - Și leul și cu taurul de mult stau să se-mpace - 75Iar omul ce-i făptura aleasă, are-anume Un creier și un suflet - pentru dureri în lume; Ce simplă nepăsare, nevinovat-orbire, Concordie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Nu orice femeie poate transforma frumusețea în mister. Există întrebări mai durabile decât piramidele egiptene. Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. Alergăm după propria noastră definiție. Există două filosofii: a sătulului și a flămândului. S-ar fi cuvenit ca stomacul să fie rezistent la foame, nu creierul. În viață nu poți să spui decât adevărul, ori să arunci cu pietre în cei care fac acest lucru. Adevărul propriu e ca o religie. Fiecare îl
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dat un popor. Ci dacă le - a aplaudat sau le - a insultat. Ratează unii alfabetul, nu și contul în bancă. Cultura actuală seamănă tot mai mult cu un câmp de luptă al cauzelor pierdute. Intelectualul român salivează prin librării precum flămândul pe scările cârciumii. Trăim în plină teroare a vizualului. Pe seama culturii se ameliorează silueta multor bugete din lume. Marile puteri economice sunt gata să cadă de pe harta culturală a lumii. În fiecare cultură se scufundă, iremediabil, din când în când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]