2,904 matches
-
trebuie să le apărați din toate părțile de atacuri. Puteți foarte ușor ajunge în situația de a nu mai avea resurse pentru a upgrada și dezvoltă teritoriile proprii și a ține piept în același timp armatelor care atacă în continuu. Fortărețele au un rol foarte important în această campanie, fiind de fapt mini-castele care ajută mult la apărarea unor teritorii de mai mare întindere. Campania cruciaților acoperă o perioadă controversată a istoriei, deși puteți jucă ori cu cruciații, ori cu inamicii
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]
-
inamicii lor egipteni sau turci. Această pare să fie o campanie de o dificultate mai mică, întrucât se desfășoară la o scară mai mică. De asemenea se observă cu mulțumire schimbarea de peisaj, putând vedea călăreți galopând prin deșert, iar fortărețe de toate felurile din deșert înlocuiesc castelele europene care deveniseră deja familiare. Un aspect simpatic este faptul că diverse evenimente istorice se suprapun cu campania dumneavoastră, spre exemplu apariția unei alte cruciade europene, ori apariția temuților mongoli de la est. Fiecare
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]
-
inclusiv concursuri, beneficiile și expoziții. Aproape de final, jurnalistul Joseph Pulitzer s-a folosit de ziarul sau, "World", pentru a primi ultimele fonduri necesare. Proiectat de arhitectul american Richard Morris Hunt, soclul statuii a fost construit în curtea Fort Wood, o fortăreața construită pentru războiul din 1812 și situată pe insula Bedloe, în vârful de sud al Manhattan-ului din Upper New York Bay. În 1885, Bartholdi a finalizat statuia, care a fost demontata, ambalata în mai mult de 200 de lăzi, si transportată
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
Gucci. Peste tot în Polonia au fost construite noi castele, purtând noua forma de patrulater anexând o curte și cu patru turnuri la colțuri. Exemple proeminente includ: castelul de la Płakowice (secolul al XVI-lea), castelul de la Brzeg, (reconstruită dintr-o fortăreață gotică în 1544-1560), castelul de la Niepołomice (reconstruit după un incendiu în 1550-1571), castelul de la Baranów Sandomierski (construit în 1591-1606 de Santi Gucci), și castelul de la Krasiczyn. Multe orașe au ridicat clădiri noi, în stil renascentist. S-a construit noua Sukiennice
Renașterea în Polonia () [Corola-website/Science/329191_a_330520]
-
vikingilor în Walacria (în Zeelanda). Puțin mai târziu, în calitate de duce de Hesbaye și conte de Hainaut, a condus alături de Radbold o armată de frizoni împotriva forțelor de normanzi ale lui Rollo, însă a fost nevoit să bată în retragere în fortărețele sale. În capitulariul de la Quierzy din 877, Reginar apare alături de tatăl său ca fiind unul dintre regenții regali în timup, absenței lui Carol cel Pleșuv, plecat în campanie în Italia. Un anume Reginar apare ca fiind prezent la asediul asupra
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
ale vieții din legiune. Foster nu ezită să-și disciplineze cu asprime oamenii, în special pe Marco, care frecvent nu-i ascultă ordinele. În timpul călătoriei, Marco o seduce pe doamna Picard (Catherine Deneuve), fiica unui arheolog ucis. În timpul călătoriei spre fortăreața legionară, trenul cu soldați și cu echipa de arheologi este oprit de El Krim (Ian Holm) și oamenii săi. El Krim îl salută pe vechiul său prieten Foster, dar, de asemenea, afirmă că este hotărât să unească triburile berbere pentru
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
apoi arestat și dus în Blankenburg. S-a aflat apoi deținut în custodie în Renania pentru mai mulți ani. În 1134, el a fost eliberat și însărcinat cu diferite misiuni cu caracter defensiv în Holstein. El a fost comandant al fortăreței din Segeberg, unde a murit în 1137 sau 1138. Moartea sa a fost menționată într-un document referitor la familia care a întemeiat abația de Reinhausen, scris de abatele Reinhard cândva între 1153 și 1156. Reinhard însuși a murit în
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
fost recunoscut de către papa Inocențiu al III-lea ca principe de Taranto, duce de Apulia și conte de Lecce. După bătălia de la Agnella din 1201, el a preluat titlul de rege al Siciliei. În 1204, Valter a fost asediat în fortăreața de la Terracina de către trupele germane ale lui Dipold de Acerra și și-a pierdut un ochi lovit fiind de o săgeată, însă a reușit să spargă încercuirea și să îl pună pe Dipold pe fugă. La 11 iunie 1205, el
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
și pământ la Spišské Tomášovce , Devín și alte locuri. Acestea demonstrează apariția unei puteri centralizate. De-a lungul a câtorva decenii, în jurul fortificațiilor s-au dezvoltat centre urbane și au fost ridicate biserici din piatră. Distrugerea acestor centre urbane și fortărețe este datată în jurul anului 900.. În Transilvania la Dabâca s-au descoperit vestigii arheologice din secolul al IX-lea dintr-o perioadă anterioară apariției nomazilor maghiari Au fost descoperite de asemenea peste 90 de așezări, mai mult de 40 de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Există un al treilea tip de necropolă din a doua jumătate a secolului al IX-lea, întâlnit în jurul orașului Alba Iulia, în care se întâlnește ceramică cu analogii cu siturile cursul inferior al Dunării . Deși au fost descoperite mai multe fortărețe la Biharia, Dăbâca, Vladimirescu, Câlnic, Cluj-Mănăștur, Mirșid, Șirioara și alte câteva locuri, datarea lor ca fiind de secol IX este incertă. De exemplu, în cazul cetății Dăbâca, au fost descoperite patru pandantive în formă de clopot cu analogii în situri
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fost guvernate mai întâi de ofițeri regali și lideri locali. Un „prinț” slav, Pribina, a primit controlul asupra unui teritoriu întins de-a lungul râului Zala în anul 840. El a inițiat colonizarea teritoriilor de sub controlul să și a fondat fortăreața Mosaburg. Pribina a murit în luptele cu moravii în 61, iar fiul lui, Koceli, a devenit următorul lider. Acestuia din urmă i-a urmat Arnulf de Carintia, fiul natural al lui Carloman, regele Franciei Răsăritene. Sub domnia lui Arnulf, trupele
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
contigentele maghiarilor a traversat Dunărea și a jefuit teritoriile din nordul fluviului, dar margraful Bavariei Luitpold i-a înfrânt în noiembrie 900, urmărindu-i în timpul retragerii de la Passau până la Krems an der Donau. Victoria bavarezilor a fost facilitată de puternica fortăreață de pe Enns. În ciuda oricăror înfrângeri, ungurii au cucerit controlul de necontestat asupra Panoniei. Cronica lui Nestor menționează de asemenea acest eveniment când amintește de alungarea de către unguri a "volohilor" care îi subjugaseră mai înainte pe slavii din Panonia. Numele de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în acea bătălie. Majoritatea istoricilor (inclusiv Pál Engel, László Makkai și Victor Spinei) au identificat "Brezalauspurc" ca fiind Pressburg (Bratislava, Slovacia), dar alți cercetători (de exemplu Imre Boba și Charles R. Bowlus) consideră că este mai degrabă vorba sespre Mosaburg, fortăreața Braslavului. În același timp, victoria ungurilor din această bătălie nu doar că a blocat pentru mai multe decenii orice încercarea a Franciei Răsăritene să se extindă spre est , dar le-a permis maghiarilor să jefuiască fără teamă vaste teritorii ale
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
au risipit în toate direcțiile. Yosef însuși s-a refugiat atunci la Tiberias, apoi la începutul lui iunie 67, la Yodfat. Când Vespasian a aflat ca mulți dintre răsculați se concentrează la Yodfat și ca această cetate "e o puternică fortăreață a galileenilor", el a decis să-și îndrepte trupele într-acolo. Asediul cetății de către romani a durat șase săptămâni, vreme în care romanii au ridicat în fața zidului de nord metereze din copaci și pietre, pentru a urca și pătrunde în
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
genovezi este în documentul "Codex Latinus Parisinus" de la începutul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio". Unele fortificații genovezi au fost făcute pe Dunăre, precum Cetatea Enisala. Un alt castel a fost "Ilice", la gură de vărsare a râului Nipru Fortăreața Ilice a rămas în mâinile genovezi pentru mai mult de un secol până în 1455 AD. În cele din urmă Cetatea Soroca a fost construită -în fața vadului peste Nistru- pe locul unei vechi fortărețe genoveze: "Alciona" (numit chiar "Olihonia"). Castel
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
gură de vărsare a râului Nipru Fortăreața Ilice a rămas în mâinile genovezi pentru mai mult de un secol până în 1455 AD. În cele din urmă Cetatea Soroca a fost construită -în fața vadului peste Nistru- pe locul unei vechi fortărețe genoveze: "Alciona" (numit chiar "Olihonia"). Castel Alciona, situată la circa 160 km spre nord de Chișinău, a fost înălțata o cetate din lemn și pământ, a unei palănci sau poate chiar posade în primul sfert al secolului XV. Nicolae Bulat
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
împărații germani rezidau adeseori la Utrecht și pe moșia învecinată de la Nijmegen. O altă rută comercială care trecea prin posesiunile lui Dirk era cea pornind din orașul Tiel către Anglia. Pe parcursul acestei a doua rute, contele Dirk a construit o fortăreață la Vlaardingen, într-o regiune nou locuibilă, unde a invitat pe mulți frizoni să se statornicească. Lui nu i se permitea să perceapă taxe sau să împiedice în vreun fel activitatea comercială, însă în cele din urmă el a sfidat
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
să pună capăt domniei lui Dirk și a conferit teritoriile acestuia către episcopul Adelbold. O puternică armată imperială, constituită din trupe întreținute de către diferiții episcopi din zonă, sub comanda ducelui Godefroi al II-lea de Lotharingia, s-a îndreptat către fortăreața din Vlaardingen. Bătălia care a urmat în 29 iulie 1018 a constituit un dezastru pentru armata imperială și o victorie de răsunet pentru Dirk; mulți dintre comandanții imperiali au pierit în luptă, iar ducele Godefroi a fost capturat. Drept consecință
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
să favorizeze ordinul care crește tot mai mult în importanță; Papa Urban al IV-lea îi acordă dispensă în 1262, permițând de asemenea ordinului să se elibereze de orice tutelă, nemaifiind dependent decât de Sfântul Scaun. Dar căderea definitivă a fortăreței Saint-Jean-d’Acre la 18 mai 1291 obligă ordinul să se retragă în Occident. Obligat să părăsească Țara sfântă, ordinul Sfântului Mormânt se retrage în principal în așezământul Sfântului Luca din Perugia sau în diverse alte schituri ori mânăstiri din Occident
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
statale polono-lituaniane (1569-1596). Mai târziu a devenit Orașul Liber Cracovia (1815-1846); Marele Ducat al Cracoviei 1846-1918; și Voievodatul Cracovia din secolul al XIV-lea până în 1999. Acum este capitala Voievodatului Polonia Mică. Prin urmare, complexul Wawel care este ca o fortăreață care domină vizual orașul, a fost adesea privit ca un sediu al puterii. Catedrala Wawel a fost nu numai un loc de încoronare pentru regii Poloniei, dar și mausoleul lor. Mai târziu, ea a devenit un Panteon național. De-a
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
era foarte relativă. S-a văzut foarte repede necesitatea construirii unor forturi și tabere militare, în apropierea drumurilor, al căror rol în supravegherea polițienească din Imperiu este de netăgăduit. Unele, cum era cea de la Jublains din Galia romană, erau adevărate fortărețe. În afară de acesta, garnizoana putea fi folosită pentru repararea drumului. În sfârșit, pentru reconfortul spiritual și pentru a se afla sub protecția zeilor tutelari, călătorii găseau, în mod regulat, de-a lungul drumurilor romane, locuri de cult, temple sau fanum (în
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
un Șeic arab șiit-nizarit care a cucerit în numele islamismului - conform interpretării sectei sale - zone din nord-vestul Persiei (astăzi Iran), la finele secolului al XI-lea și stabilind un nucleu de rezistență împotriva fostului coleg și susținător, sultanul selgiukid, în jurul temutei fortărețe Alamut. Sabbah este și fondatorul ramurii șiite a ismailismului nizarit, un organizator excelent și un teolog incisiv care a creat sângerosul ordin terorist al Asasinilor (în ). Se crede că Hasan Sabbah și-ar fi scris o autobiografie, scriere ce nu
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
începutul secolului al XII-lea la înlocuirea limbii arabe cu persana în practicile religioase ale grupării șiite. Întrucât mișcarea ismailită creștea în numere dar și influență, în pofida incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât necesară. Astfel, ocuparea fortăreței Alamut devine principalul obiectiv al lui Hasan Sabbah, care împreună cu adepții săi convertesc zonele adiacente fortăreței, ca ulterior printr-un vicleșug să obțină fortăreața. Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
șiite. Întrucât mișcarea ismailită creștea în numere dar și influență, în pofida incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât necesară. Astfel, ocuparea fortăreței Alamut devine principalul obiectiv al lui Hasan Sabbah, care împreună cu adepții săi convertesc zonele adiacente fortăreței, ca ulterior printr-un vicleșug să obțină fortăreața. Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
și influență, în pofida incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât necesară. Astfel, ocuparea fortăreței Alamut devine principalul obiectiv al lui Hasan Sabbah, care împreună cu adepții săi convertesc zonele adiacente fortăreței, ca ulterior printr-un vicleșug să obțină fortăreața. Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]