3,227 matches
-
celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci abstracție de față, poți Însă afirma că pe fotograf l-a interesat doar spatele. Dacă scoteam fața din cadru... restul mergea. Poate exista posibilitatea s-o schimbăm În cu totul altă persoană, adăugîndu-i chipului o expresie nouă, obținînd și cooperarea ei la pozare. — Puteți veni În camera mea. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
decredibiliza un actor social. Apariția acuzelor de colaborare cu Securitatea ca poliție politică pentru Mona Muscă s-a constituit în cauza apariției a numeroase articole pe această temă, unde aceasta apare în fotografii neatractive sau prelucrate. Este ușor pentru un fotograf să surprindă apariția unui rictus sau a unei posturi inadecvate. Prezentarea acestora în articole negative accentuează forța mesajului lor. Pe de altă parte, chiar prelucrarea unor fotografii accentuează ideea menționată anterior. Astfel, în revista Academia Cațavencu, numărul din 16-22 august
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
photographe au Nigeria.“ Ce porcărie imensă! Oare câtă imaginație are persoana vestică ce-și dedică sute de ore de studiu pentru a diseca o problematică atât de minoră? Ce importanță deosebită are faptul că dacă prin anii 1950 meseria de fotograf era dominată de bărbați, în Nigeria, începând cu anii ’70 această meserie s-a feminizat? M-am oprit din înfulecatul sandviciul din pâine neagră, citind aceste două cuvinte occidentale: présentation vivante. Bine că nu era una moartă. În prostia lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în Marea Neagră. Codruț, sunt scârbit să scriu toate acestea. Iar totul s-a degradat și urâțit într-un asemenea hal încât și indignarea apare ca o glumă tristă și o formă de autodistrugere. Mirel Vara anului 2006, Câmpina Vizita unui fotograf francez într-un mic oraș de provincie poate provoca situații ilare, de neînțeles pentru o minte occidentală, bine antrenată să înțeleagă lucrurile logice, comprehensibile și mult mai greu deprinsă cu felul românesc de a manevra și interpreta realitatea. Fotograful reprezenta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
unui fotograf francez într-un mic oraș de provincie poate provoca situații ilare, de neînțeles pentru o minte occidentală, bine antrenată să înțeleagă lucrurile logice, comprehensibile și mult mai greu deprinsă cu felul românesc de a manevra și interpreta realitatea. Fotograful reprezenta o prestigioasă Societate de Geografie, care dorea să realizeze un alt album fotografic despre România, implicând în redactarea textului personalități importante din lumea culturală franceză, așa-ziși ,,les amis de la Roumanie“, veche sintagmă folosită pentru Jules Michelet și alți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
foarte susceptibili și privesc cele mai nobile și oneste intenții cu o dușmănie totală. Ne-am izbit și de neîncrederea-sfada care domnește între autoritățile locale din micul oraș și acea asociație rromă, care construise o cărămidărie, unde am și fost. Fotograful francez dorea să surprindă și o mică parte din realitatea pozitivă în care trăiește minoritatea rromă și de aceea am considerat că ar fi benefică vizita la ,,un proiect Phare“. Ostilitatea liderilor țiganilor l-a împiedicat pe francez să își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
căci dna. Beauvoir a fost mama severă a noastră, a tututor“. Dacă a fost așa de severă, atunci de ce Art Shay (autorul imaginii) povestește că, după ce Simone a auzit păcănitul aparatului foto, s-a întors și, văzându-l pe tânărul fotograf, l-a certat în joacă și, mai ales, a râs? Decât s-o văd stând pe aceeași canapea cu Sartre (care-și lipește tălpile pantofilor una de alta, îndoind picioarele ca un copil chemat în biroul directorului), ascultând amândoi ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
că salvarea omenirii înseamnă întoarcerea la credință și simplitate. „Cum să n-o iubesc pe Maica Domnului, dacă mă iubește și ea pe mine? Mă ajută cu de toate: cu sănătate, inimă bună și ajutor în gospodărie!”, spune Vasile Vrânceanu Fotograful așteptat Credincioșii care au participat la hramul mănăstirii, în ziua de 8 septembrie 2009, au trăit bucuria de a duce în casele lor, pentru prima dată, Icoana Maicii Domnului de la Giurgeni. Povestea icoanelor care au fost dăruite atunci este tulburătoare
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Când cineva cerea binecuvântare să fotografieze icoana, Părintele Antonie nu se opunea. Spunea mereu „Încercați, dacă o să reușiți”, însă nimeni nu obținea fotografia mult dorită. Asta până în anul 2009, când, într-o zi, a ajuns la Giurgeni Teodor Pantea, un fotograf din Târgu Mureș. „M-am întâlnit cu el în fața mănăstirii. El venea dinspre poartă, eu veneam de la biserică. Alții fac două-trei drumuri și nu mă găsesc însă el m-a găsit de prima dată. Am intrat cu el în biserică
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
dar nu am timp să vorbesc cu ei, pentru că toți fotografii mă strigă pe nume. Nu prea știu de ce sunt așa de celebră, dar le zâmbesc tuturor - știu că trebuie și ei să trăiască și nu aș lovi niciodată un fotograf sau nu i-aș arăta degetul mijlociu. Sau să le iau aparatul de fotografiat și să îl trântesc de pământ. Nu. Nu aș face niciodată așa ceva. Spre deosebire de unele celebrități. — Doar n-o să mănânci toate bomboanele, nu? întreabă un fan dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fotografie (p. 91) de familie, mama lui era îmbrăcată într-o rochie lungă, lungă până la pământ, avea multe volanuri, era bine strânsă la mijloc de un cordon pe corpul femeii care privea cu seriozitate înainte, așa cum îi va fi spus fotograful. Părea de o statură potrivită, nu prea înaltă, purta părul strâns la spate, cărare pe mijlocul capului, cu o piesă ornamentală, probabil o broșă sau un pieptene așezat în partea dreaptă a podoabei capilare. Fața ovală, vioiciunea ochilor, hotărârea și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fotografiei reușește să descifreze : "XЛИ...", 25 noiembrie 1948. Teo cu fetița". "Oare ce să fie aceste litere ciudate ? se întreabă Dora. Par litere chirilice... Iar "Teo" este desigur numele femeii... Teo, adică Teodora ?" Gândurile Dorei sunt întrerupte de Victor : Un fotograf priceput poate reconstitui mai clar fotografiile. Și poate mări, dacă te interesează, și scrisul de pe verso. Acum este cam târziu, dar mâine putem mergem la fotograful din centru, se spune că este... Victor nu sfârșește fraza când soneria de la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este desigur numele femeii... Teo, adică Teodora ?" Gândurile Dorei sunt întrerupte de Victor : Un fotograf priceput poate reconstitui mai clar fotografiile. Și poate mări, dacă te interesează, și scrisul de pe verso. Acum este cam târziu, dar mâine putem mergem la fotograful din centru, se spune că este... Victor nu sfârșește fraza când soneria de la poartă îi avertizează că au vizitatori. Vizitatori neașteptați ! Siluetele unui bărbat înalt îmbrăcat într-un pardesiu negru și cea a unei femei suple în costum taior se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oare bine ? S-o fi culcat ?" Dora a uitat și ea de timp. Nu îi este foame, nu îi este somn. Plicul cu cele două fotografii este bine pus de-o parte. Va coborî mâine în oraș să vadă dacă fotograful le poate mări și face mai clare. Își recheamă amintiri... Era deja la vârsta înțelegerii, avea opt ani când tata se întorsese din prizonierat. Auzise șoaptele celor mari : drumul de întoarcere fusese lung, plin de pericole și peripeții. Intuise bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cât și pentru Victor. Gândurile care nu îi lasă să doarmă sunt însă atât de diferite ! La micul dejun, pregătit în grabă, cei doi continuă să rămână cufundați fiecare în vârtejul gândurilor sale. Este trecut de ora opt. Cobor la fotograful din vale, se grăbește Dora să își anunțe intențiile. Vin și eu cu tine, mă voi opri însă la spital ca să iau legătura cu cei care se ocupă de secția de copii cu probleme psihomotorii, răspunde pe loc Victor. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din vale, se grăbește Dora să își anunțe intențiile. Vin și eu cu tine, mă voi opri însă la spital ca să iau legătura cu cei care se ocupă de secția de copii cu probleme psihomotorii, răspunde pe loc Victor. Bătrânul fotograf analizează cu minuție fotografiile marcate de trecerea anilor. Dora asistă cu răbdare și interes la retușarea și mărirea imaginilor. Ascultă și interpretează în gând vorbele mormăite de artizanului priceput în timp ce lucrează : "Ce tip de aparat să fi fost folosit oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Hai, fetița mea, nu te sfii !" Domnul cu fața ascunsă după o mică perdea neagră, și-apoi lumina aceea care o orbise... Lumina puternică a zilei de iarnă de azi îi amintește de fulguranta sclipire albastră din mica dugheană a fotografului din târg. După vreo săptămână cineva adusese de la oraș fotografiile. Nu contenise să privească acea imagine, să se mire că cea care o privește este cu adevărat ea și să folosească fotografia, cu discreție, ca semn de carte. Mama o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
văzut și prin ce încercări a trecut." Dora își spune : Dacă ar avea și suflet, poate ar putea să-mi spună încă și mai multe. Știam despre existența lui înainte de a-l fi văzut, mi-a vorbit despre el bătrânul fotograf. El, acest aparat, este, în bună parte, la originea deciziei mele de a pleca în căutarea a ceva impalpabil care părea să fie doar rodul imaginației mele, sau mai curând al halucinațiilor date de anestezice. Și iată, pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în floare, ei, aș, ce spun eu, din par în par. Și chipurile celor din fotografii să se liniștească subit, să-și recapete concentrarea avută, oare acum câți ani, în fața fotografului și să recadă în paliditatea cartonului ca sub o pavăză. Nu, șopti grăbită, nu, mai bine spune-mi la ce oră să fiu în fața cinematografului. La șase fără zece e bine? Da, e bine. Închise, se duse în fața oglinzii. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu știu dacă e adevărat, dar conform documentelor, Cancelarul Sănătății a râs la auzul criticilor. „Delegația vieneză trebuie să aibă răbdare. Într-o bună zi, adevărul Îi va lumina și pe ei“, Îi spuse unui reporter trimis de la Tageblatt, În timp ce fotograful Încerca să-l posteze Într-o lumină avantajoasă, care făcea ca sculptura africană din abanos să pară vie și să se oglindească În ochelarii săi groși, ca niște funduri de borcan. „Ceea ce colegii mei austrieci numesc subconștient, eu Îl consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zi, fără să știu că e el. Sau poate că m-am Întâlnit față-n față cu el undeva, cândva. Îmi Închipui că poate am luat același autobuz ca și el; poate că e profesorul cu care vorbesc după oră, fotograful a cărui expoziție mă duc s-o văd sau vânzătorul ăsta ambulant... Nu se știe niciodată. Obiectul atenției lor era un bărbat musculos, Între patruzeci și cincizeci de ani, cu o mustață subțire. În vitrina din fața lui se aflau zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rost să stai nemișcat ore În șir. Pe când se Îndrepta spre partea din spate a avionului traversând culoarul strâmt, se uita la pasagerii de pe fiecare rând, unii din ei turci, alții americani, alții de alte naționalități. Oameni de afaceri, ziariști, fotografi, diplomați, scriitori de romane de călătorii, studenți, mame cu copii nou-născuți, oameni total necunoscuți cu care Împărțeai același spațiu și poate chiar aceeași soartă. Unii din ei citeau cărți sau ziare, unii Îl urmăreau pe Regele Arthur ucigându-și dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mi le împrumutau și mie. Ei bine, "Paris Match" apare (săptămânal) în formula actuală (și cu un logo aproape neschimbat) din anul 1949. Oriunde se întâmplă ceva important în lume, "Match" este prezent cu o armată de reporteri și de fotografi, care se întorc cu informații (inclusiv imagini) în exclusivitate. Acești bravi "soldați de presă", capabili să intre pe orice ușă, pe sub orice ușă sau prin orice ușă, după caz, predau în redacție materialul unor oameni care, în caseta redacțională, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
eu însumi am învățat să fac clic și să fotografiez ceea ce vedeam în jurul meu. mama a trăit intens, ca pe o formă enormă de progres, momentul apariției aparatelor de fotografiat digitale. nici tehnica precedentă nu îi frînase însă elanul de fotograf, întrucît în toate marile supermarketuri existau automate de developat. în felul acesta mama, cînd se ducea sîmbăta la cumpărături, profita pentru a developa și fixa pe hîrtie fotografică evenimentele din săptămîna respectivă. Uneori dădea la developat chiar și două sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dădeau tîrcoale, îi analizau cu atenție crestăturile. Unii fotografiau detalii din memoria sa generoasă, alții îl atingeau cu palmele. Papa, și dacă anul ăsta marea o să se ridice și mai sus ? nu cred, nu știu, stai să vedem. mai mulți fotografi profesioniști își fixaseră aparatele pe trepiede și așteptau răbdători „evenimentul” : invadarea definitivă a uscatului de către mare. momîia se agățase de brațul lui Bernard ca și cum ar fi căutat un fel de protecție. înfășurați în pelerine ample, cu glugile pe cap, cei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]