70,946 matches
-
în enunțarea acelui Hipocrate englez, medicul Thomas Sydenham: "Nimeni nu a fost tratat de către mine altfel de cum aș vrea să fiu tratat și eu dacă aș suferi de o aceeași boală". Regula de aur a reciprocității reprezintă al doilea principiu fundamental al unei etici comune a umanității. Am avut ocazia să o spun și reprezentanților politicii, economiei, culturii și sportului: ea trebuie să fie valabilă nu doar între indivizi, ci și între grupurile sociale și etnice, între națiuni și religii. Totuși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
politicii, economiei, culturii și sportului: ea trebuie să fie valabilă nu doar între indivizi, ci și între grupurile sociale și etnice, între națiuni și religii. Totuși sunt întrebat adesea cum pot fi exprimate sub formă de criterii concrete aceste principii fundamentale ale umanității sau ale eticii mondiale. Indicații pentru o umanitate mai bună Am reflectat mult asupra următoarei întrebări în timp ce pregăteam Declarația pentru o etică mondială, am dezbătut-o și cu alți specialiști în cadrul unei întâlniri interdisciplinare și inter-religioase ce a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
asupra următoarei întrebări în timp ce pregăteam Declarația pentru o etică mondială, am dezbătut-o și cu alți specialiști în cadrul unei întâlniri interdisciplinare și inter-religioase ce a avut loc în semestrul de vară din 1992 la Tübingen: conform căror puncte de vedere fundamentale trebuia să se stabilească restul materialului etic esențial din această Declarație? Una dintre posibilități era să îl regrupăm după virtuțile clasice, acelea cardinale prudența, dreptatea, tăria și cumpătarea -, care adesea vin înlocuite cu cele teologice, credința, speranța și dragostea. Însă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
meu, avusesem o conversație animată cu specialiști ai tradițiilor hinduiste, budiste, chineze, musulmane și creștine ce mă determinase să decid pentru o a treia posibilitate, asupra căreia meditasem îndelung. Scurtul meu sondaj la masă avusese ca rezultat un consens empiric fundamental: sunt patru imperative etice, care nu se regăsesc doar în Cele Zece Porunci ale Bibliei ebraice, confirmate în Noul Testament și Coran, ci și în Patanjali, fondatorul yoga, în canonul budist și în tradiția chineză: "Să nu ucizi, să nu furi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
copac. La ce bun să continui cu teologia dacă până și teologul care ar trebui să mă înțeleagă mai bine ca oricare altul nu înțelege?". Aveam treizeci și patru de ani și de doi contrar proiectelor mele inițiale dețineam Catedra de Teologie fundamentală de la Universitatea din Tübingen. Lecția mea inaugurală despre teologia conciliului, ce ar fi trebuit să înceapă în octombrie 1962, am extins-o și transformat-o într-o carte (Structurile Bisericii). Aceasta se deosebea fundamental de dogmatica tradițională catolică deoarece se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
onestitate intelectuală, să "constrângă individul, sau, cel puțin, să-l ajute să înțeleagă sensul ultim al acțiunilor sale" pentru ca ei să atingă "claritatea". Trebuie să aleagă între "punctele de vedere ultime posibile ale vieții 11". Am văzut cum o decizie fundamentală în fața vieții are loc deja când se alege încrederea sau neîncrederea de fond, adică se spune da sau nu sensului și valorii realității. Dar și în științe, diferit față de ceea ce susținea pe atunci Max Weber, nu este vorba doar de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
civil), și cuvântul "criză" a fost mult timp neglijat de dicționarele și manualele de teologie. În situația noastră, în care se poate vorbi despre o acumulare de crize sau chiar de o masă de crize, mai exact de o criză fundamentală, acest fapt asumă o semnificație aparte. Fiecare ființă umană pe durata vieții sale poate să cadă într-o criză: cauzată de boală sau referitoare la credință, dar chiar și o criză care privește toate domeniile existenței. În aceste cazuri, adesea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu maximă intensitate să înțeleagă lumea și sensul existenței lor. Totuși, nu vreau să continui să vorbesc despre cazurile negative, care ne asupresc și ne destabilizează. Mă interesează să meditez în liniște, fără să înscenez drame ireale, asupra diferitelor posibilități fundamentale pe care astăzi individul le are sau le folosește pentru a da sau reda un sens vieții. Poate sub pasiunile și acțiunile, activitățile sau întâmplările existenței noastre, vom descoperi un context mult mai profund. Lucrez pentru a trăi Care este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu au nevoie și de o educație etică, educație care astăzi ar trebuie să fie construită pe principiul umanității și regulii de aur a reciprocității, respectul față de viață, solidaritate, iubirea pentru adevăr și colaborare. După părerea mea, chiar și regulile fundamentale pentru o educație "pozitivă", precum aceea realizată de părinții care stabilesc cerințe clare, care pun limite și care acționează în consecință, pot fi eficiente doar pe baza unui fundament etic. Același lucru este valabil și pentru adulți: autoafirmarea reclamă uneori
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întorc la confruntarea dintre "realiști" și "nominaliști" la care am făcut referire la începutul capitolului, iar în ce privește dezbaterea actuală mă țin la distanță de două curente de gândire, care conțin un sâmbure de adevăr, dar care, ca răspunsuri la întrebarea fundamentală despre sensul vieții, îmi par insuficiente. Privitor la viața mea, nu doresc să fiu nici "naturalist", nici "constructivist". Pe de o parte nu mă încântă naturalismul științific, care este răspândit nu doar în mediul științelor naturale. Pentru un naturalist eu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de la nucleele atomice până la stele natura duce la sfârșit o istorie; chiar și stelele pot muri. Există o ireversibilitate a devenirii, dar pe altă parte, din fericire aici rezidă și un aspect de o autentică noutate. Astfel, pentru mine, întrebarea fundamentală rămâne cea despre sensul istoriei omului, dacă este orientată către ceva ce la sfârșit reprezintă împlinirea existenței umane. Nu vreau să renunț deloc la întrebarea despre un sens "mare" al vieții, definitiv și cuprinzător, un sens la toate. Altfel cum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
epoca modernă, Europa occidentală și cea septentrională au avut o dezvoltare specială cu consecințe la nivel mondial. Despre Iluminism am vorbit deja. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, prin intermediul unui proces de "laicizare" sau "secularizare", anumite aspecte fundamentale ale vieții sociale fuseseră dezlegate de contextul religios: filozofia, științele naturale, medicina, dreptul, statul, arta și cultura. Deveniseră laice, "seculare", deci independente, autonome, supuse propriilor legi. La început, în planul faptelor, secularizarea urmărea doar "secularitatea", laicitatea, autonomia, independența față de dominația
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
eșecului religiilor sub multe aspecte catastrofale. Dar critica religiei nu poate lua locul religiei, chiar dacă uneori pare să o înlocuiască. Nu ar trebui să se clarifice doar ceea ce nu este esențial religiei, dar și "esența" ei. De aici întrebarea mea fundamentală: care sunt argumentele în favoarea religiei? De ce atâtea milioane de persoane din lume nu vor să renunțe la religie, în ciuda tuturor discuțiilor asupra ei? De unde se naște forța religiei și ce anume îmi oferă religia, mie, care dau o mare importanță
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chiar dacă este reinterpretată continuu. O înțelepciune capabilă totdeauna să dea inspirație și motivație. Dar care este conținutul, care este potențialul spiritual al tuturor religiilor când își arată chipul lor uman? Religiile sunt foarte diferite. Însă își arată și aspectele comune fundamentale, fapt mai puțin cunoscut. Toate religiile conțin, lucru despre s-a vorbit pe larg, valori și norme etice elementare, care, întrucât constituie o etică mondială, sunt un criteriu de reviriment pentru societate. Prin modelele lor de orientare, istoria lor, metaforele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
gândurilor și emoțiilor noastre. Încă de când eram un tânăr profesor găseam fascinantă împărtășirea de idei și opinii cu importanți oameni de știință ale altor discipline. Pe atunci nu vorbeam despre "interdisciplinaritate", dar o puneam în practică oriunde puteam. Evident, consideram fundamentală atitudinea de respect nu față de atotștiutorii academicieni cât mai degrabă față de marile personalități din mediul lor. Respectul în fața cunoștințelor enorme, a rezultatelor întemeiate, a metodologiei diverse, a judecăților obiective. Chiar și în cadrul teologiei aveam legături cu filozofi, avocați, istorici și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
diferită de cea empirică, perceptibilă fizic și fiziologic. Urme care nu sunt în mod necesar perceptibile, dar care pot fi perceptibile: nu există o evidență care constrânge sau o transparență imperativă. Totuși mulți s-au străduit să facă vizibile experiențele fundamentale ale existenței umane ca pe o ocazie de a transcende unidimensionalitatea vieții moderne către o realitate total diversă, realitatea lui Dumnezeu, sensul-fundament al tuturor lucrurilor. Îmi place să amintesc trei personalități importante de care mă simțeam legat personal. Primul este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
parte din expresia esenței omului, însă trimit la un ceva care este mai mult decât omul: ceva situându-se dincolo de om, care îl transcende. Îl invoc apoi pe Karl Rahner, care a descris de nenumărate ori în mod exemplar experiențele fundamentale ale existenței umane. Am avut onoarea, în 1964, în calitate de editor al coloanei "Meditații teologice", să public reflecțiile sale asupra lucrurilor de fiecare zi. Viața cotidiană a omului este plină de lucruri aparent nesemnificative: muncim, plecăm și venim, vedem și râdem
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aparent nesemnificative: muncim, plecăm și venim, vedem și râdem, mâncăm și dormim... Dar în aceste activități cotidiene omul atent poate descoperi o profunzime bogată. Și, în cele din urmă, fondatorul teologiei eliberării, peruvianul Gustavo Gutiérrez, care trimite pasionant la experiențele fundamentale ale istoriei umane, politice și sociale: trimite la posibilitatea de a-l experimenta pe Dumnezeu în istoria opresiunii și eliberării omului, în special a săracilor acestei lumi. El vrea să ne deschidă ochii asupra lor pentru a ne spune că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu cu probe imperative, dar cu motive convingătoare. Pentru această încredere Biblia folosește cuvântul credință: "Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd" (Evr., 11, 1). În ce cred eu?" Acestei întrebări i-am răspuns în mod fundamental: cred în Dumnezeu, cauza primă și sensul prim al tuturor lucrurilor. Și înțeleg credința în sensul plin și radical: nu doar "a crede că" (că Dumnezeu există); nu doar "a crede în cineva" (a crede în cuvintele sale); dar "a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai dorește deloc, cum s-a întâmplat secole de-a rândul, să fie judecate după criteriile dogmaticii creștine. Trebuie înțelese precum se înțeleg ele însele. Am fost mereu conștient de faptul că, în ciuda tuturor convergențelor religiile își arată și diferențele fundamentale, că, în ciuda tuturor afinităților, sunt și multe contraste. În decursul istoriei și în prezent, religiile au avut numeroși zei; mulți sunt forțe ale naturii divinizate, plantele, animalele, persoanele divinizate, divinitățile de un rang egal și cele ce fac parte dintr-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
într-un spirit de disponibilitate și interes pentru dialog. Cu cât citeam mai mult, călătoream, vorbeam, ascultam și învățam, cu atât mai clar îmi era că dialogul interreligios nu era o chestiune academică. Dialogul este o necesitate politică și religioasă, fundamentală pentru pacea națiunilor. În 1984, în concluzia introducerii mele la dialogul cu islamul, hinduismul și budismul, publicată sub titlul Christentum und Weltreligionen (Creștinismul și religiile lumii), am formulat pentru prima dată fraza: "Nu există pace mondială fără pace religioasă". Ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu nu se poate găsi doar în înaltul cerurilor, ci și în inimi, în sufletul nostru purificat. Aici el îmi este mai intim decât îmi sunt eu mie însumi. Totuși, nu se poate să nu se țină cont de diferența fundamentală între religia mistică și profetică. Auzim deseori spunându-se că toate religiile sunt egale pentru că la originea lor este aceeași experiență mistică. Este însă o afirmație care nu își află nici o confirmare empirică. Nu este vorba doar de interpretări diferite
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu totul altfel și interior intimo meo, mai intim decât ceea ce îmi este cel mai intim (Sfântul Augustin). Am fost oare prea teoretic? În orice caz, totul devine mai limpede dacă se pleacă de la practica religioasă. În aceste două forme fundamentale de religiozitate, profetică și mistică, își găsesc de fapt expresie în sensul strict două forme fundamentale de spiritualitate: cea profetică în rugăciune și cea mistică în meditație. Le-am practicat pe ambele. Rugăciune sau meditație? Rugăciunea este într-adevăr un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Sfântul Augustin). Am fost oare prea teoretic? În orice caz, totul devine mai limpede dacă se pleacă de la practica religioasă. În aceste două forme fundamentale de religiozitate, profetică și mistică, își găsesc de fapt expresie în sensul strict două forme fundamentale de spiritualitate: cea profetică în rugăciune și cea mistică în meditație. Le-am practicat pe ambele. Rugăciune sau meditație? Rugăciunea este într-adevăr un lucru pentru copii. Eu am învățat să mă rog încă de când eram copil în familie cum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rugați "pentru a fi văzuți de oameni", spune un verset din Predica de pe munte, dar "când te rogi, intră în camera ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui care este acolo, în ascuns" (Mt., 6, 5ss). Ceea ce urmează ca exemplu fundamental de rugăciune este în mod conștient spus la persoana a doua plural: "Tatăl nostru care ești în ceruri..." (Mt., 6, 9-13). De aceea îmi place să mă rog în comunitate, dacă acest lucru nu are loc în mod mecanic și formal
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]