KorAP: Find »[drukola/base=fura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...711 >

17,773 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

noi, că prea suntem împovărați de biruri, de necazuri, de nevoi! s-a plâns la înaltul suveran cunoscutul Papagal. Care-i nemernicul? stropșitu-sa slăvitul împărat la dregătorii adunați la sfat. E Știuca, preamărite Împărate! Ea e pricina necazurilor toate. Ea fură-n văzul lumii, Maiestate! Chiar că așa ceva nu se mai poate! Să i se dea pedeapsa capitală! Să terminăm odată cu relele din țară! Și-atunci mulțimea este informată că Știuca fuse condamnată la moarte groaznică, prin înecare, ca-n Esop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
văzut și la televizor că el vine într-o sanie trasă de un ren pe care îl cheamă Rafael. Și mai are un ren în urma saniei... Acela-i de rezervă? Nu, acela păzește toate pachetele cu daruri... Ca să nu le fure oamenii răi? Nu! Ca să nu cadă din sanie, că Moșul vine pe sus. El aproape că zboară cu sania lui ca o nălucă, și oamenii răi nu-l pot ataca... Da și renul dă cu coarnele, nu-i așa, tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată dramă. O pierdusem la un joc de fotbal, pe maidanul cartierului, și acuzam sus și tare că mi-a fost furată. Am refuzat să port altă cravată. Explicam tuturor că orice altă cravată, cumpărată din magazin, ar fi un surogat. Eu voiam simbolul acela autentic, prima cravată care mă emoționase fără egal, atunci când îmi fusese legată la gât. În zadar îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
înseamnă dreptul de autor, jaful (mă rog, plagiatul), aveam momente de mare stinghereală când mă priveam în oglindă. Mai curând, gândeam eu, jefuiești un compozitor celebru. Așa, măcar ai o scuză: te-a ispitit geniul acestuia. Dar când ajungi să furi melodia unui câine, e prea umilitor. Treptat, pe măsură ce aveam să devin un violonist invitat pe marile scene ale lumii, sentimentul acesta de jenă avea să se atrofieze. Văzusem atâtea scandaluri de plagiat, încât... Argumentul meu forte era însă altul: Jojo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă-mă să cuvânt precum Moise în pustiu. Acesta este cel mai mare ajutor pe care mi-l poți oferi... Sunt aici, la Viena, furată de beția succesului expoziției de la Moya. Nu-i de ici-colo să ajungi pe simezele acestui muzeu care adună noile voci ale artei plastice contemporane. Sunt modestă, nu-i așa? Acum strâng, de prin ziare și reviste de specialitate, opiniile criticilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
că Nineta avea glagorie. Zis și făcut. Vă imaginați, mai întâi, că nu mi-am dat prea mult silința ca să nu par tocilar. Era culmea să-mi stric imaginea din prima zi. Dar trăiam pe o linie decentă de plutire. Furam notele cu amintirile din vechea școală. Punctul forte al clasei, dar și al școlii, am înțeles, era orchestra. Cei mai mulți dintre puradei trăiau periculos cu instrumentele-n mână. Și cântau ziulica întreagă. Ghiozdanul unora era cutia de scripcă, de acordeon sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn că e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea tăcere artistică dinții lui de culegător mexican de tutun. Sunt furat de atmosferă. Vine momentul în care ar trebui să-și facă loc magia dobelor și tingirilor. Uit de rolul meu și, din instinct, încep... E o nebunie! Dobele chiar sună bine, în vreme ce sunetul tingirilor mă ațâță. Mă arunc pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
interesanți. Și, crede-mă, unii dintre ei chiar nu mi-au fost amanți. Aceștia se întreabă retoric, nu dacă aș putea sta de-a toarta cu apostolii în tablou, ci dacă se cade ca eu, depravată ce sunt o să-ți fur titlul pe care-l aveai pe când erai țânc de tot! să am onoarea de a fi găzduită chiar și în cel mai umil colț al tabloului. S-a găsit un șugubăț care m-a întrebat cum este posibil ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar fi rău să propun pentru cutiuța cu sugestii și reclamații a Miliției dotarea ambulanțelor cu macarale. Dar cum Dumnezeu va intra macaraua în biroul directorului?... Te-a furat peisaju', ă? Vrei să-ți treci în cartea de onoare a vieții faptul că ai avut norocul să stai în biroul directorului, înfruntându-mă pe mine, ai? Bine... Atunci întoarcem foaia și stăm de vorbă altfel... Când a dat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
a rezultat un fel de mini-bisericuță de poveste. I-am școlit pe meșterii băștinași și din perspectiva priceperii misterului șindrilei. Au realizat, din nu știu ce fel de lemn, o șindrilă specială, care ar putea fi invidiată și pe la noi. Acum sunt furată de proiectul picturii murale. Mă ajută și niște ucenici din zonă, pe care-i concediez elegant, din când în când, atunci când contul de la bancă țipă după parale. Schelele, vopselele și sfinții neterminați așteaptă cu nerăbdare să-mi intre în cont

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

mult aștepți la altar, a visului mireasă, Ideal de frumusețe într-un spațiu ireal, Plângi o mângâiere, poate o durere Plângi tu fericirea, în cinstea ta lacrimile celorlalți, Și te plângi pe tine, petalele-ți una câte una. Ți-au furat cununa Soarele și Luna E mai bine așa, ești frumoasă simplă Simplitatea ta-i aleasă, de crăiasă. Tu ești migală, nu poți fi simplă./ În delir și tremur dulce de prigoană Viața merge, steaua cade, nebunia nu mai contenește, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă fură departe un gând Departe de tine, de lângă tine. Acum îmi simt pleoapele ușoare. De trudă și de dor. Nu pleca, stai lângă mine ușor Să-ți simt lipsa mult mai bine. Îmi fuge sufletul mai liber Și eu sunt foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
spus măcar un cuvânt la plecare, Ai fi putut realiza că nicăieri, Oriunde mergi în lumea asta mare Nu vei găsi nimic mai bun de te hotărăști să te oprești. Așa ai fi putut rămâne aici, cu mine, Să te fure vraja mea, Să-ți fie drag și cald și să te simți și plin La gândul că vei pleca un mâine, Numai așa ai fi fost fericit pe deplin. Dar dacă tot ai plecat spre alte zări Ți-ai luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi fură hrană ce îl unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai merseseră și în cale le apăru o fată preafrumoasă care îi întâmpină. Prințul îi răspunse respectuos la salut și o întrebă dacă nu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
logodnă și rugând lupul să-i facă și lui un inel la fel, își puse și sieși semnul sfânt. Încât cei doi fură binecuvântați și de lupul negru. Nuci nu terminară bine micuța ceremonie, că un balaur intră pe geam, fură fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul se luptă cu el, îl învinse și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
a căzut din ochi ruina, Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-am pierdut merinda? Unde duce mutul capra, unde s-a pierdut insecta, Arde creanga, arde luna, arde troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mi-am lăsat podoaba, unde mi-am pierdut merinda? Unde duce mutul capra, unde s-a pierdut insecta, Arde creanga, arde luna, arde troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus, ci noi singuri decisem să o facem. Și unde credeți că furăm? Piticile și curatele stele puncte erau și când ieșirăm la ele. Stăteau calme și liniștite într-o continuă stare privilegiată, căci ele stelele cerului erau, cusute cu platină fir erau și puse pe întunecata pânză nocturnă pentru înveselirea noastră, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
îmi sărută mâna. Privii elegant o clipă în jos, așa cum făceam pentru a lăsa o impresie bună despre educația mea. Și reușii, pentru că invitându-și musafirii să se simtă ca la ei acasă, îmi ceru onoarea unui dans. Ulterior îl furai pe Angi, care părea că se simte prea bine în compania Améliei (ce nume urât) pe ring. Și deși totul începu răutăcios, în brațele lui Angi mă simțeam atât de bine, totul trecu și nu puteam să nu -mi facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Angi nu băgă de seamă, Amélie mă privea cu reproș: Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea, se prefăcea că se uită în gol. Și tot așa era atmosfera, când era pace. Căci mai fură dăți când între toți existau reproșuri, ieșeau la iveală frustrări mai vechi, cum ar fi de pildă între Françoise și Eduard. Și astfel investii bine, încheie el o conversație despre afaceri. Măcar atât ai putut și tu să faci, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
că a fost frumos. Iată că vine Adi! Ce fac frumoasele mele? Adi, ce plăcere să te revăd. Plăcerea e a mea, spuse, sărutându-mi galant mâna. Dar haideți și voi la dans, nu stați aici singurele. Să nu vă fure cineva. Ai suferi și mult în acest caz, nu? îl iscodi Emilie. Și pe la club mergeam de câte ori lectura nu-mi părea un remediu suficient pentru acea tristețe ce mă cuprindea când mă gândeam la Angi. Amélie aflase că m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu mai văzusem. Verighetele din aur fură simbolul iubirii noastre, iar noi plecaserăm departe, undeva unde nu existau probleme și nici griji. Plecaserăm în propriul nostru paradis, unde el să fie Soare, eu Lună și să trăim împreună noapte de noapte și zi de zi. 7 iulie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
o maturitatea într-o armonie și o înțelegere de invidiat. Apoi începură cu toții să moară unul câte unul. Afară era furtună. Durerea trecu imediat și nu-și mai aminti de ea până în acea seară. Câți mai rămaseră din familie îi fură apropiați. Ținuse la toți. Tex îi fusese mentor. În clipa morții îl rugă pe Doru să îl găsească și să aibă grijă de Alex, fratele său. Era același Alex. Dumnezeu știe ce face. O cabană. Totul se vedea din elicopter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]