KorAP: Find »[drukola/base=furios & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...141 >

3,503 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

vremea când îi luasem un interviu pentru spațiul de emisiune acordat „celor din ultimele bănci“ și demascasem slaba lui cunoaștere a politicii externe. Acum era imposibil să asociezi parlamentatul acela nervos cu față de neofit cu instigatorul la revoltă gras și furios care mă privea peste masă, bătând în ea cu pumnul șu lătrând ca un câine turbat când răspundea la întrebările doctoriței Gillam. Sau mai degrabă nu răspundea: căci în acea etapă a carierei lui, Winshaw nu mai participa la dezbaterile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a fost cel care v-a abordat inițial, implicându-vă astfel în cazul familiei Winshaw? — Nu știu cu ce să-ncep. Așteptam la un semafor și Findlay dădea toate semnele că se cufundă într-o reverie profundă. Din fericire, claxonul furios al mașinii din spatele nostru îl trezi. Acum mi se pare că a trecut mult timp de-atunci. Mă imaginez ca un bărbat tânăr. Dar e ridicol! Aveam deja aproape șaizeci de ani. Mă gândeam deja la pensionare. Plănuiam lungi zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-i tot? rosti el în cele din urmă. — Asta-i tot. — Ei atunci e clar. E nebună de legat. Termină de preparat ceaiul și ne-am întors în salon, unde am stat un timp în tăcere, eu în așteptare, Findlay furios și cufundat în gânduri. S-a ridicat o dată să se mai uite la hârtie, care rămăsese în bucătărie și s-a întors cu ea, dar fără să spună o vorbă. După un timp, o puse pe masă, lângă el, oftând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
altele de acest gen. Am fost toți cutremurați când s-a scufundat. Oamenii îi spuneau „Strălucitorul Sheff“. La comemorare a fost mare înghesuială, au oprit sute de oameni la ușă. Coada se întindea până în York Street. — Probabil că lumea e furioasă din cauza războiului. — Nu e toată lumea furioasă, spuse Joan. Nici măcar nu i se opune toată lumea. Dar nu despre asta era vorba. Nu știu cum să descriu cum era... parcă ne pierdusem rubedeniile pe vasul ăla. Îmi zâmbi. Vezi? E un oraș foarte prietenos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
toți cutremurați când s-a scufundat. Oamenii îi spuneau „Strălucitorul Sheff“. La comemorare a fost mare înghesuială, au oprit sute de oameni la ușă. Coada se întindea până în York Street. — Probabil că lumea e furioasă din cauza războiului. — Nu e toată lumea furioasă, spuse Joan. Nici măcar nu i se opune toată lumea. Dar nu despre asta era vorba. Nu știu cum să descriu cum era... parcă ne pierdusem rubedeniile pe vasul ăla. Îmi zâmbi. Vezi? E un oraș foarte prietenos. Nu se poate să nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
o să scrie niciodată un roman cu adevărat bun pentru că n-are condei? Mi-am ridicat brusc privirea. — Poftim? — Ultima propoziție. Ce-ai vrut să spui? Ascultă, e foarte simplu. Este evident că el vrea să scrie această carte fantastică, comică, furioasă, satirică, dar nu va reuși niciodată pentru că nu are acea... Tocmai voiam să citesc tare cuvântul respectiv drept confirmare, când am văzut brusc ce tipăriseră ei acolo. Am înghețat; era unul din acele momente când realitatea este, efectiv, atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nu-ți pot face asta în continuare. Ești bolnavă, pentru Dumnezeu! Nu putem îngădui ca sănătatea ta să fie distrusă de niște idioți! Nu avem de gând să suportăm asta! Era doar bravură goală și știam amândoi. — Taci, Michael. Tuși furioasă timp de aproape treizeci de secunde, se îndoi de spate sprijinindu-se de peretele spitalului, apoi se îndreptă. Hai, mergem acasă. Era Ajunul Anului Nou. Planul inițial fusese să ne întoarcem la Mandarinul. Îi sunasem la ora prânzului și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cooptat recent în programul nuclear irakian. Dornic să intre în grațiile noilor patroni, repetase această bârfă după ce o auzise într-o conversație dintre doi colegi; dar nu se ostenise să afle dacă era corectă sau nu. Deși irakienii au fost furioși să descopere că au fost induși în eroare, fizicianul era prea prețios ca să fie lichidat și nu s-a mai făcut nimic în privința asta. Mark însă avea alte idei. El știa că israelienii ar fi încântați să li se prezinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
terminat... — Nu contează. Voiați să știți ceva? — Da. Am ezitat. Nu părea o bună tactică de abordare. E adevărat că doctorul Bishop a uitat să-i dea Fionei antibioticele ieri-noapte? — Cine ți-a spus asta? — De aceea erați atât de furioasă azi-dimineață? — Ar fi o idee bună să bem ceva, spuse ea. Pentru că era Vacanța Băncilor și mijlocul după-amiezii, toate cârciumile erau închise. Ne aflam într-un fundătură mohorâtă din South West London. Până la urmă, ce-am găsit mai de Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
deprimă prea mult. De ce v-ați mai făcut medic, am întrebat, dacă boala vă deprimă? — Boala este unul din lucrurile împotriva cărora ne luptăm. — Și celelalte ce sunt? Căzu pe gânduri. — Interferențe ar fi cel mai potrivit cuvânt, probabil. Alungă furioasă această linie de argumentație. Regret, dar nu vreau să transform treaba asta într-o conferință politică. Ar trebui să vorbim despre Fiona. — Sau despre doctorul Bishop, am spus, apoi am întrebat: E adevărat? — Problema este, spuse ea aplecându-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Tipul pretinde că n-avea nici un ban - deci cum de și-a angajat asistentă medicală particulară? — Unchiul dumneavoastră o plătea pe domnișoara Barton, spuse avocatul, turnând suav paie peste pălălaia focului, dintr-o ipotecă pusă pe această proprietate. Zâmbi fețelor furioase întoarse spre el. Era cu adevărat un om foarte sărac. — Nu știu ce aveți voi de gând, spuse Hilary ridicându-se și trăgând de șnurul clopoțelului, dar eu aș lua cina după ce am suportat atâtea. E trecut de zece și n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a unui plan dement. — V-am atras aici? Cum aș fi putut face asta? Doar nu mă acuzi și că am organizat moartea lui Mortimer? Thomas miji ochii și se întoarse spre Phoebe. — Poate aici intervine domnișoara Barton. Phoebe râse furioasă și spuse: — Cred că glumești. — Mi se pare logic, spuse Roddy. Știu precis că poartă pică familiei. Și hai să ne gândim așa: ea și Owen se duc sus și-l caută împreună pe Henry - câteva minute mai târziu, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Eu nu știu să pilotez chestia aia, spuse Hilary. Și pilotul meu stă noaptea asta în sat. Nu apare până mâine-dimineață. Te referi la Conrad? întrebă Phoebe răutăcioasă. Mi-ar plăcea să-l mai întâlnesc. Hilary îi aruncă o privire furioasă și Roddy nu se putu abține să explice, cu un aer superior: — Conrad a fost avansat acum câteva luni - la ordinele lui sir Peter. Înlocuirea lui nu prea e de... — Credeți că ar putea să mă ducă mâine la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

curs. M-am simțit aproape ușurată când motorul a murit din nou (uitasem, evident, să apăs pe ambreiaj când călcasem frâna să-mi salvez viațaă. Aveam la dispoziție câteva secunde - câteva secunde liniștite pentru cineva În stare să ignore claxoanele furioase și diversele variațiuni ale expresiei „băga-te-aș“ din toate părțile - pentru a-mi scoate pantofii Manolo din picioare și a-i azvârli pe scaunul din dreapta. Nu-mi puteam șterge mâinile umezite de transpirație de altceva decât de pantalonii Gucci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dispun de energia necesară să Îl ridic. — Alo? am bânguit eu cu ochii la ceas, constatând că e șapte și un sfert dimineața. Cine naiba putea fi la ora asta? — Eu sunt, a lătrat Lily cu o voce care părea furioasă peste măsură. — Bună, e totul În regulă? — Crezi că te-aș suna dacă totul ar fi În reguă? Am o mahmureală de-mi vine să mor, și tocmai când terminasem de vomitat și eram căt pe ce să adorm, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dar să nu spui că nu te invit nicăieri. Și să nu-mi vii plângând când o să citești În Page Six mâine dimineață că am fost văzut Împreună cu Mariah sau J-Lo. Uite-așa. Și s-a Îndepărtat, jumătate făcând pe furiosul, jumătate pe seriosul, el și așa fiind veșnic cu susul În jos. Până una alta, săptămâna de după Anul Nou fusese lejeră. Eram Încă În faza de despachetat și catalogat cadouri - eu fusesem cea care descoperise azi-dimineață cea mai uluitoare pereche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Trebuie s-o iau din loc. Dar felicitări pentru evacuare! Sunt Încântată pentru amândouă. Te sun eu mai târziu, OK? — OK, o să vorbesc cu... Dar eu cuplasem deja cealaltă linie și mă pregăteam de asalt. Sunt eu, a zis Emily furioasă. Ce dracu’ se petrece cu tine? E vorba doar de o Împuțită de cafea, pentru Dumnezeu. Uiți că și eu am făcut treaba asta până nu de mult, așa că știu că nu durează mult ca să... — Ce? am zis eu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
că știu, Sebastian. O să-i placă foarte mult, sunt sigură. Nu m-am Îndurat să-i spun că eu urma să despachetez imediat toată creația lui, pentru că domnișoara Priestly, pe care o adora atâta, s-ar isteriza ca o pisică furioasă dacă s-ar pomeni față În față cu un șervețel În oricare altă formă decât cea de șervețel - darămite În formă de sacoșă de bowling sau pantof cu toc. Mi-am Îndesat sacoșa sub braț și m-am pregătit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a privit curios, În speranța arzătoare că vocea de la celălalt capăt era cea a iubirii lui, a rațiunii lui de a exista. Speranța nu i-a fost În zadar. — Emily? Tu ești, Emily? Abia te aud! a venit vocea Mirandei, furioasă și pițigăiată. — Bună, Miranda. Da, sunt eu, Andrea, am declarat eu calm, În vreme ce Sebastian a sărit În sus de fericire la auzul numelui ei. — Îmi gătești cumva personal masa de prânz, Andrea? Pentru că, după ceasul meu, ți l-am cerut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de cantină cu numai câteva clipe În urmă? m-a Întrebat ea răspicat, de parcă se străduia din răsputeri să nu-și piardă de tot cumpătul. Ce? După toată nebunia aceea, după toată alergătura, după spaima trasă de Sebastian, după telefoanele furioase, după facturarea a nouăzeci și cinci de dolari, după cântecul lui Tiffany de la ușă și după aranjarea mâncării, și amețeala, și așteptarea Întoarcerii ei ca să pot mânca și eu, aflu că ea mâncase deja? — Ăă, nu, nu ne-a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ce se leagă de ea, tu nu crezi? Simțeam că se străduiește din răsputeri ca tonul să-i rămână calm și Împăciuitor. — Poate că asta se Întâmplă tocmai pentru că iau Într-adevăr totul În serios! m-am răstit la el, furioasă pentru că nu voia să mă vadă și că nu mă rugase să vin cu el și cu prietenii lui și pentru că Îi ținea partea lui Lily, deși ea avea dreptate, și el la fel. E viața mea, În fond, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
chestii de‑astea. A râs, dar râsul ei mi s‑a părut forțat. Am digerat toate astea câteva momente și am Încercat să mă Împac cu imaginea micuței hippie Lily, Încolțită Într‑o celulă Îmbâcsită de urină de o lesbiană furioasă și posesivă. — Unde dracu’ a fost Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă În toată povestea asta? Te‑a lăsat pur și simplu să zaci În pușcărie? Dar, chiar Înainte ca ea să‑mi poată răspunde, mi‑a răsărit În minte o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
țipau Într‑o limbă care‑mi suna a japoneză, printre două femei care dădeau din mâini și vorbeau cu pasiune ceva În arabă și de un cuplu de tineri care păreau extrem de nefericiți, se uitau unul la altul și șopteau furioși Într‑o limbă care semăna a spaniolă, dar care putea fi la fel de bine și portugheză. Tipul lui Lily Își petrecuse deja mâna pe după talia ei și părea extrem de Încântat. Nu era momentul potrivit pentru amabilități, am decis eu. Christian Collinsworth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să facă efortul, pentru că oricum n‑o să ajung acasă decât foarte târziu și o să adorm pur și simplu și că măcar unul dintre noi ar trebui să se bucure de viață vineri seara. Acum voiam să‑i spun că fusesem furioasă pe Miranda, pe Runway, pe mine Însămi, dar nu pe el și că nu doream nimic altceva decât să mă ghemuiesc pe canapea și să mă giugiulesc cu el timp de cincisprezece ore. Sigur că da. A părut surprins, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
avea de gând să stea numai cincisprezece minute, ca de obicei, Înainte de a țâșni afară din cauza plictiselii. — Iartă‑mă. Ai spus cumva discurs? — Da. A Închis cu grijă publicația, a Împăturit‑o calm În două, după care a trântit‑o furioasă pe covor, mai să‑l nimerească pe unul din cei doi, Îngenuncheat În fața ei. — De ce dracului nu am fost informată că voi să primi un nenorocit de premiu la dineul de azi? a șuierat ea, iar fața i s‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]