11,568 matches
-
din centrul cercului, structurat într-o tehnică a unei geometrii reinventate de propria oglindă, în ciobul dintâi din răspântia ultimă, a drumului... legăn arterele visului pe căile cuvântului. ideile-și strâng aripile iar literele aleargă nebune din vârfurile degetelor. înghețate furtuni, undeva, pe creasta iubirii, scâncesc legănare până la implozia versului pe pajiștea fulgerelor amânate. mă trezesc singură, înconjurată de poeziile toamnei, într-un sublim ruginiu al așteptărilor. a mai trecut un an al inimii mele. sufletu-și schimbă culorile iar pașii
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
o tâmplă sau o inimă pulsând. sunt fiica sânului ce leagă-n cosmos viul, de răsucirea câmpului pe care grâu a fost, odată verde, auriu, prea copt și macii adormitu-l-au-ntr-o doară... sunt vârf de gând și raza soarelui ne-nvins. furtunii, prag înfipt în pumni, să doară. privesc acum doar taina unei vieți. pădure de mesteceni mă-nconjoară Referință Bibliografică: Anne Marie Bejliu - proză lirică și poezie / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
se va sfărâma. Scaun putred este mândria, ca cel ce șade pe ea, degrabă cade. Iar cel smerit întotdeauna stă tare și mândria nu-i clatină lui piciorul niciodată. Omul cel mândru este ca un copac fără rădăcini, nu suferă furtuna vânturilor. Gândul cel smerit își zidește cetate și cel ce rămâne în el este nesurpat. Spuma de pe apă piere și pomenirea celui mândru nu rămâne după moarte. Cuvântul celui smerit este întărire sufletului, dar al celui mândru este plin de
UN DISCURS AL LUI EVAGRIE DIN PONT de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361937_a_363266]
-
alt cer? Raza ce se-nturnă din luciu-i nebunatic, te-nalță printre stele propriu-ți mister! Ți-ai privit vreodată gura rotundă, rostind cuvinte nedeterminate după ce ai aruncat o piatră-n lac ? Să simți cum un fel de viscol sau furtună adună unii și aceiași nebuni, ce dau de fundul gândirii, în timp ce viermii de pe frunze scurmă la rădăcina vremii, trandafirii să cadă-n ploi de polen. Cum? Nu ai făcut toate acestea? Și-atunci cum crezi că vei putea să treci
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]
-
țărmul viselor sentențios, Tu acoperă, iubito, cu o vară de săruturi Timpul ce ne părăsește cu un aer grațios. Pân’ la inocența clipei, fără insolente plângeri, Cu o alintare nudă să mai torni un vin în cupe, Când ne bântuie furtuna, o să-mi cânți în cor cu îngeri Simfonia unor vorbe care gândul să-mi ocupe. Și cu valurile-n brațe, până-n largul diafan, Sus pe crestele în spume, tu să fii a mării nimfă, Eu rămas doar cu mirarea unui
SIMFONIA UNOR VORBE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361974_a_363303]
-
cărări de amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate
CĂLUŞARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362033_a_363362]
-
Din cenușă fără jar, Ai aprins în mine focul, Mi-ai adus iubirea-n dar, Ori Divinul, ori norocul! Ai căzut așa din cer, Tu steaua singulară, La început ca un mister, Într-o zi de primăvară. Și ai provocat furtună, Printre ale mele gânduri, N-auzeam vântul cum sună, Când citeam a tale rânduri. Te aștept mereu să vii, Încât nu mai am răbdare, Doamne de ce întârzii, Într-o cruntă nepăsare? Al iubirii diamant, Care-n suflet îl găsesc, Este
DIN CENUŞĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362036_a_363365]
-
răspântia dintre punctele cardinale sau poate doar la răscrucea viselor mele, mi-am așezat piatra de hotar ca să-mi fie taină și cântec. Acum, o străjuiesc să-i fie limpezi apele și să-mi reazem fruntea bătută prea des de furtuni. Te-am chemat și pe tine acolo, în liniștea dintre două tăceri, ca să-mi șoptești cu glasul mustind din izvoare cuvântul nerostit al florilor îndrăgostite de soare. Te-am chemat și pe tine, să-mi guști pâinea cuvintelor dospite în
AŞTEPTĂRI de LEONID IACOB în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362086_a_363415]
-
un izvor ieșit în cale se strecoară din inimă în gură mai multe în fluviu se-adună ce curge la vale înspumat, ziua și noaptea pe lună râul de cuvinte născut din păcat. Se-adună toate în Marea Limbii Române, Furtună de verbe în adâncuri și valuri, Seninul cuvântului rămâne în patria întinsă la plaje pe maluri... Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Fluviu cuvintelor / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362102_a_363431]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NOAPTE GREA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului noapte grea Frâng între degete azima dospită-n covata uitată a sufletului greu bântuit de furtuni și, de pe fruntea sfârtecată a nopților și viselor mele, smulg doruri lascive, nimfele grele ale pierzării ca să le-arunc în hăul umplut de ochii nebuni. Jivine ciudate, năluce pestrițe se-aruncă-nspre mine hulpav și viclean, monahii odăii, cu coate tocite, citesc
NOAPTE GREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362119_a_363448]
-
-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Din lacrimă de stea, călătorind prin ceață, oceanul de lumini, răsare-o albă floare, surâs purtat în suflet pe-aripă de vânt prin timpuri, lumina păcii este și dincolo de moarte o viață într-un vis, El, Ea, Omul, doar
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]
-
iubește. omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri,frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți,prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate.Din lacrimă de stea, călătorind prin ceață, oceanul de lumini,El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. Referință Bibliografică: Omul, doar omul... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul II
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]
-
Creatie > AUR VECHI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 637 din 28 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului imagine preluată de pe google gheară și gând scuturat de ape strâng, apasă, culeg, încep să țeasă... sunt, te ascult, calm sau furtună. mă împresoară zidul. mă înghite mulțimea. las totul să treacă. întuneric și frică. lumina e-n palmă. strâng pumnii las să urce - coboare fluidul cel rău... Dumnezeu mă desparte, de nimicul absurd. îndrept trupul. alerg printre cruci. nevoile-s plasă
AUR VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365802_a_367131]
-
lacul, dansează nuferii, joacă lebedele, bate vântul, ți-am deschis castelul, intră în el, ți-am semănat stelele, uită cântecele de acasă, fumul lor luat de boarea toamnei, nu mai rătăci prin tine ca un vapor în derivă lovit de furtună, vino aici pe acestă pajiște să facem bilanțul fericirii, ne-au crescut copiii, prin păr au aurit șuvițe de zăpadă, s-au stins drumurile noastre ca firele de ață din sfintele lumânări, rosturile anilor s-au închis ca poveștile de la
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa, ațipise, liniștea degajată de respirația lui o cuprinse, mâna lui domoală se juca cu buclele ei, ochii lui senini ca cerul după furtună o mângâiau gingaș. Îl privi. Nimic din starea interioară de mai devreme nu mai rămase. Era liniștită, doar gândurile i se perindau cu viteza fulgerului. „Este el, este iubitul meu, ochii îi sunt la fel, sunt plini de viață, sunt
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
Oază... Iar îmi caut inima rătăcită undeva, într-un fir de mărgărint așteptându-mă s-o mint, iar îmi caut sufletu’, căci, de-o viață, nici că vru să mai stea cu mine-n casă, ci tot cată cale-aleasă, de furtunile-l lovesc, visele mi-l troienesc, eu mă rog ca gândul viu înspre tine să mi-l țiu și mai cred că-i drept să sper la oaza mea de dor și cer... CAUTĂ-MĂ Moto: „Nimic nu e dincolo
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
își au sorgintea în loc binecuvântat, de unde s-a ridicat la cunoașterea conștiinței de sine. („Rădăcini”) Biografia autorului se identifică în poemul „O liniștită noapte”, în chip miraculos, cu natura înșăși: „Copilăria mea se cheamă câmp cu flori, / pădure fără margini, / furtuni de liniști sparte, / e mioriticul plai de dor”/ Procesul firesc al maturizării, al preluării puterilor și al împlinirilor se realizează grație îndemnului patern, care are caracter de povață („Amintiri”) Tristețea cauzată de erodarea și îmbătrânirea tradițiilor se întrevede în cuprinsul
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
lui Goga-zice Călinescu- dăm de structura poeziei lui Eminescu, dar astfel acoperită încât abia se bagă de seamă. Goga a intuit mai bine decât oricare geniul lui Eminescu și a știut să-l continuie cu materie nouă.” Glasul lui de furtuni apocaliptice se apropie de pașoptiști, apropiindu-se de tradiționaliști. El e un romantic venit din mediul rural, apropiat de primele creații eminesciene. El se identifică cu năzuințele poporului român. Și opera lui Aron Cotruș n-a fost ferită de obsesivele
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Dă-mi Cuvânt Dă-mi Cuvânt să pot a spune Adevărul orișicând. Să am pacea Ta în lume... Și să merg spre cer cântând. Dă-mi Cuvânt să-nfrunt furtuna Urii de pe acest pământ, Să port în slovă Lumina, S-apăr dragostea oricând. Dă-mi Cuvânt să am în mine, Dragostea ca râu de har, Să mă risipesc în lume, Să-Ți fiu jertfă și altar. Dă-mi Cuvânt a
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
premiantă la secțiunea „Proză scurtă umoristică” a Festivalului Național de Creație Literară „Ion Budai Deleanu” - ediția a V-a, am avut bucuria și onoarea de a-mi ridica propriile punți de lumină, așa cum se ridică curcubeele în calea soarelui după furtună. Lacul gândurilor mele a prins a se frământa și a tălăzui, ca marea atunci când își împinge mareele către nisipurile înfierbântate, gata să absoarbă toată căldura pe care ar fi găsit-o în cale. În calea mea au binevoit a se
JURNAL DE FESTIVAL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365907_a_367236]
-
întunecându-se și vântul începu să sufle puternic și rece. Era vreme schimbătoare primăvara, când iarna nu ceda ușor din puterea ei, încercând să se întoarcă. Artemie mai văzuse astfel de zăpezi târzii, așa că-și vedea de drum. Doar că furtuna deveni și mai puternică, iar vântul sufla turbat și rece. Se porni un viscol ca în miez de iarnă. Totul fu năpădit de zăpada albă, multă, viscolită cu putere. Artemie cam suferea de frig, nu se aștepta la viscol puternic
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
-l scape pe Artemie de vremea rea și de fiarele pădurii. Acum, că-l văzură trecând pragul casei, bucuria era mare. Artemie le povesti soției și copiilor cum mersese pe acea cărare salvatoare făcută de căprioare, chiar în miez de furtună! A doua zi, Katya povesti că văzuse cele două căprioare cum veniseră la stog, dar se uitau în jur, nu luau nici măcar o gură de fân din stog. Pesemne, știau că stăpânul nu este acasă, ceea ce le neliniștea. Dar acum
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
pietrei stânca a râului locul deschis albia, lunca ... lacrima zborului e cerul a lucrurilor aerul, misterul universului nemărginirea a stelelor depărtarea, veșnicia, sclipirea ... culoarea cerului e-azurul a rugăciunii umilința a ochiului zarea a humii-așteptarea tihna, plecarea ... zbuciumul mării-i furtuna corăbiei pe hulă catargul înaintând spre senin a casei natale pragul dorul întoarcerii, lin ... lacrima Domnului e omul păcatul, pământul, stelele, a graiului cuvântul a suferinței uitarea tăcerea, îndurarea ... rostul credinței e Cerul împărăția, calea, misterul firea și pacea întru
MEDITAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365995_a_367324]
-
zidit toate rugăciunile, ies cu inima plină și privesc cerul. Știu Doamne, că m-ai auzit, pentru că mi-ai atins inima cu o lacrimă de ploaie. DORINȚĂ aș vrea să îmi deschid aripile sentimentelor și să îți ocrotesc cerul vieții. Furtuni de gânduri, de minciuni și coșmaruri să le spulber cu adierea iubirii ce ți-o port. Promit că voi lupta cu universul mic și material pentru a îndepărta praguri de netrecut pe care ființa ta le-ar putea întâlni în
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
de mămica. Și... cântam împreună, erai sunetul meu! Îmi amintesc de pianul cumpărat cu greu. Era atât de frumos și eram tare mândră de pianul meu imens, negru și impunător... Ai străbătut drumuri pe ger și frig, pe ploaie și furtună, alături de mine, atunci când făceam naveta spre școala de muzică, să mă protejezi... Îmi cumpărai dulciuri, deși, uneori, banii erau atât de puțini... M-ai ajutat și mă ajuți și acum, cand sunt la distanță, iar mie mi-e atat de
DIN INIMĂ, PENTRU TINE, TATĂ!... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366008_a_367337]